- Cristian Gogoașă a murit în 2014 după ce a căzut în fosa septică de lângă locuința familiei, din gara Ilia, jud. Hunedoara.
- Avea 6 ani și jumătate și își găsise dragostea și protecția în sânul unei familii adoptive. Soții Gogoașă îl luaseră în plasament.
- Fosa în care a căzut cel mic era acoperită doar cu niște bucăți de lemn, după ce dala de beton a fost furată. Deși tatăl a anunțat autoritățile de pericol, nu a luat nimeni măsuri.
- Instituțiile publice încă joacă ping pong cu responsabilitatea și nu știe nimeni exact a cui este fosa septică. În timpul ăsta, tatăl s-a hotărât să facă el ceva și a turnat beton în gaură.
- La trei ani după accidentul lui Cristian, un alt copil din celălalt capăt al țării murea în același mod.
- Libertatea publică astăzi ultimul episod dintr-o serie de reportaje care arată că indiferența ucide.
de Cristina Radu și Daniel Stanciu
Un copil adoptat
„Era foarte energic și deștept foc. Și foarte respectuos. Dar nu m-am putut bucura de el”.
Simona Gogoașă privește în gol când povestește despre Cristian. Stă în bucătărie, într-o casă cu etaj din comuna Băcia, județul Hunedoara, iar pe masă sunt împrăștiate mai multe fotografii cu el. Nu suportă să le privească, are lacrimi în ochi.
Băiețelul a murit la 6 ani și jumătate înecat în mizeria dintr-o fosă septică.
Constantin și Simona Gogoașă l-au adoptat pe Cristian. Femeia este asistent maternal și l-a luat în plasament la patru luni direct din brațele mamei naturale, prea tânără și fără posibilități de a-l crește. Cei doi soți s-au îndrăgostit de copil și nu au mai vrut să-l lase. Doi ani a durat procedura de adopție.
Ultima budincă
“A avut multe pofte în ziua aia. Parcă știa că o să se întâmple ceva”, își amintește mama.
Lui Cristian îi plăcea mult budinca. Și atunci, în ziua rece de ianuarie care va rămâne o amintire neagră pentru părinți, a cerut budincă.
Doar că nu a mai apucat să mănânce din ea.
Mama nu știe când a plecat cel mic din casă. Îl lăsase în camera lui, la televizor. Mai bine de o oră l-au căutat părinții, au sunat la poliție, l-au căutat pe la vecini. Tatăl l-a găsit în fosa septică. Plutind deasupra apei, erau șlapii mici ai lui Cristian.
“Dacă ar fi căzut în picioare, se împlânta în nămol. Apă nu era multă, era mult nămol. A căzut sărăcuțul în cap”, povestește tatăl.
Capacul de beton care acoperea fosa a fost furat
Familia Gogoașă locuia atunci în gara Ilia, județul Hunedoara, acolo unde și lucra Constantin, tatăl. Zona este una liniștită, sunt doar câteva case, un butic în care găsești orice și doar câteva suflete care să te salute când treci pe stradă.
Clădirea în care stăteau părinții și cei trei copii ai lor cu chirie aparține CFR Călători, sucursala Timișoara, și era folosită înainte drept dormitor pentru mecanicii de tren sau alți angajați ai căilor ferate. Este încadrată de liniile de tren și o stradă îngustă care duce în câmp.
Fosa în care a căzut Cristian se află aproape de peretele casei, lângă un WC vechi din lemn, închis cu lacăt, în afara curții casei.
Când s-au mutat acolo, în 2012, gaura era acoperită cu un capac greu din beton, furat însă la câteva luni după ce familia s-a instalat în noua locuință. Tatăl a anunțat conducerea gării și CFR Infrastructură, însă fără nici o rezolvare. Provizoriu, Constantin Gogoașă a acoperit fosa cu niște traverse, dar bucățile de lemn nu acopereau întreaga gaură. Prin golul rămas, un copil de 6 ani precum Cristian putea ușor aluneca.
A betonat singur gaura
Cristian Gogoașă a murit în ianuarie 2014. La doi ani după ce tatăl lui a anunțat instituțiile publice că fosa reprezintă un pericol.
La scurt timp de la înmormântare, Constantin a decis să ia singur măsuri și a betonat el însuși fosa septică.
“Eu, din banii mei, am cimentat. Am anunțat și Poliția că o să fac treaba asta. Mi-au zis că bine fac. Poate-poate până la urmă cineva o să vină să mă tragă la răspundere, că de ce le-am acoperit și cimentat gaura”, mărturisește bărbatul.
Dar nu i-a spus nimeni nimic până acum.
„Nu a venit nimeni nici în ziua de azi să îmi spună: «Costele, de ce ai cimentat?»”.
Ping-pong cu responsabilitatea
Asta, pentru că nimeni nu știe, de fapt, nimic despre fosă.
Libertatea a încercat să afle cine administrează terenul și cine a construit fosa septică și a contactat toate instituțiile competente.
Primăria Ilia spune că nu are nici o implicare și ne-a trimis la CFR Infrastructură.
CFR Infrastructură arată cu degetul către CFR Călători, care pasează responsabilitatea înapoi la Infrastructură.
Potrivit unui răspuns al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara la solicitarea ziarului, dosarul privind moartea lui Cristian a fost clasat pentru că nu a fost găsit nimeni vinovat. Terenul pe care se află fosa aparține statului, fiind însă concesionat către CFR Infrastructură, se mai arată în răspuns.
Dar fosa rămâne în mister. Nu e nici a primăriei, nici a CFR Călători, nici a CFR Infrastructură. Nu știe nimeni cum a apărut acolo, cine, când și de ce a construit-o. Nu era conectată la WC-ul din lemn de lângă ea și nici la clădirea în care locuia familia Gogoașă, după cum spun ei.
Mașinuța din coșciug
În casa din comuna Băcia, acolo unde s-au mutat soții Gogoașă, locuiesc acum șase suflete: pe lângă părinți, amândoi asistenți maternali, și una dintre fiicele lor, mai sunt trei copii luați în plasament, toți frați. Este greu să-și găsească o familie, spune Simona Gogoașă, pentru că nu sunt mulți dispuși să adopte trei copii. Frații nu pot fi despărțiți, iar procedura de adopție este oricum dificilă și pentru un singur copil.
Nu se gândește să-i adopte ea, însă. Nu vrea să se mai atașeze atât de mult de copiii pe care îi ia în plasament. Îi e teamă că va trece din nou prin suferința prin care a trecut când l-a pierdut pe Cristian. Se simte vinovată pentru moartea lui.
Pe ecranul televizorului din dormitor ne arată imagini de la accidentul din 2014 al lui Cristian, pe un post de știri. Nu ascultă relatarea reporterului, dar izbucnește în plâns când vede șlapii roșii ai copilului său plutind în apă în fosă.
“Era foarte harnic, îi plăcea să lucreze, să-l ajute pe ta-su… căra lemne împreună cu mine, dădea mâncare la animale. Deși avea doar 6 ani”, ne povestește Simona Gogoașă printre lacrimi.
Pe ultimul său drum, Cristian a fost îmbrăcat într-un costum negru cu dungi albe subțiri și acoperit cu multe flori. Lângă el în coșciug a avut și o mașinuță de poliție. “Pentru cel mai frumos copil”, scria pe biletul lipit pe jucărie.
Povestea mașinuței a plecat de la o vizită făcută de o prietenă de familie și copilul ei. Cristian i-a dat cadou o jucărie. Celălalt băiețel i-a întors favorul.
“Într-o zi, a venit cineva cu un copil la noi. Cristian avea jucării, erau bucuria lui. Și a venit băiatul ăsta mai mic decât el și s-au jucat acolo. Și când a plecat a vrut o mașină de la el. Cristi al meu nu a vrut să-i dea. Am reușit să-l conving și până la urmă i-a dat. Mama copilului, când a auzit ce s-a întâmplat, a venit la înmormântare cu o mașină. Mi-a zis: «Uite, Cristi i-a dat copilului meu o mașină, acum îi dăm noi lui»”.
„Tot la ăștia săraci se întâmplă”
Familia s-a resemnat. Nu mai caută vinovați. Nici dacă cineva ar veni în sfârșit la ei să îi întrebe de ce au cimentat fosa care nu le aparține nu l-ar da în judecată. Asta nu le-ar aduce copilul înapoi, răzbunarea ar fi inutilă.
“Știți cum e, că tot la ăștia săraci cumva se întâmplă. Adică nu ai tu destule pe cap, trebuie să se mai întâmple și altceva. Înțelegeți? Eu asta nu”, conchide Constantin Gogoașă.
Pericolul din curtea casei
La trei ani după accidentul lui Cristian, un alt copil din celălalt capăt al țării murea în același mod.
Ionela Mocanu, din comuna Pungești, județul Vaslui, nu împlinise 3 ani când s-a înecat în gaura în care se scurgeau fecalele de la animale, în curtea casei.
Comuna Pungești se află la 37 de kilometri de municipiul Vaslui. Un drum de jumătate de oră cu mașina. A devenit cunoscută după protestele din 2013 față de exploatarea gazelor de șist de către compania Chevron. Asta a pus Pungeștiul pe hartă. Asta și faptul că aici oamenii sunt în general foarte săraci, trăiesc de pe o zi pe alta, din agricultură și din munca zilnică pe unde apucă.
Familia Ionelei locuiește într-o casă cu grădină la intrarea în sat. Casa nu este finisată, Daniel Mocanu, tatăl, a tot lucrat la ea, dar nu mai are bani de materiale. Muncește cu ziua prin sat și abia câștigă 50 – 60 de lei, la care se adaugă ajutorul social și alocația celui de-al doilea copil.
Ionela a fost lăsată în grija unei mătuși, într-o zi din aprilie 2017. Ambii părinți erau plecați de acasă. Tatăl s-a întors primul de la muncă și a intrat în casă să se schimbe de hainele murdare. Fetița se juca singură în spatele casei, lângă grajdul animalelor și printre știuleții de porumb. Nici mătușa nu o mai supraveghea, se ocupa de treburi casnice.
„Era legumă, scotea mizerii pe nas”
“Am zis să o las să se joace aici că n-are nimic. De atât timp nu s-a dus la groapă…”, povestește tatăl.
Pentru a depozita mizeriile strânse de la dobitoace, soții Mocanu au săpat o groapă imediat lângă grajd, pe care au împrejmuit-o cu o plasă.
Într-o clipă de neatenție, fetița de 2 ani și jumătate a căzut peste plasă în groapă. Tatăl a dus-o la asistenta din sat, care a resuscitat-o până la sosirea ambulanței. Ionela a murit la spital, în aceeași zi.
“Când au adus-o, era legumă. Nu avea nici o șansă, a stat prea mult sub apa aia murdară. Scotea mizerii pe nas. E o imagine de nedescris. Eu nu am mai fost om câteva luni după”, își amintește Daniela Carp, asistenta medicală care a încercat să o salveze pe Ionela.
Anul acesta, soții Mocanu nu au avut bani de parastasul copilului lor. Se descurcă așa cum pot pentru a-i oferi Mariei, sora pe care Ionela nu a apucat să o cunoască, tot ce-i mai bun. Acum, groapa cu fecale din spatele casei este acoperită tot superficial, cu un palet. Atât au putut.
Când a murit Ionela, mama ei era însărcinată cu Maria. Femeia a aflat abia după două săptămâni că a murit cea mică. Lui Daniel îi era teamă că ar putea pierde sarcina de la șoc.
În prezent, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. În Pungeștiul care în 2013 era în buletinele de știri ale televiziunilor domnește sărăcia. Familia Mocanu încă trăiește de pe o zi pe alta și își pune toate speranțele în Maria, singurul motiv pentru care spun că merită să îndure greul vieții.
Video: Robert Hanciarec
Montaj: Bogdan Pîrlea
Citește și: