Comentează„După mai multe discuţii cu prietenii mei, am ajuns la concluzia că e nevoie de un film, în care să fie prezentată situaţia de dinainte de 1990. Dar era dificil să cuprinzi totul într-o singură poveste”, a declarat Mungiu. Astfel, a luat decizia să realizeze o peliculă în două părţi, în care să prezinte mai multe legende urbane. Cu toate că acestea pot fi privite drept nişte simple poveşti, regizorul român i-a informat pe francezi că „sunt toate reale, numai că au fost povestite de atâtea ori, de atâtea persoane, încât au ajuns să aibă mai multe variante”.
Întrebat despre cum a văzut el comunismul şi cum erau oamenii pe vremea aceea, Mungiu a spus că toţi păreau mai veseli. „Râdeam mai mult în comunism, ca să mascăm disperarea”, a declarat regizorul, adăugând că din lipsă de altceva, românii făceau haz de necaz. Nu se uitau la televizorul, uneori nu aveau lumină şi seara după ora 22 de aveau apă. Luau mâncare cu porţia, în funcţie de raţiile pe care le primea fiecare, pe cartelă, iar noaptea nu dormeau, pentru că stăteau la cozi.
Referitor la film, la prima parte, Tovarăşi e frumoasă viaţa, Mungiu crede că publicul nu a înţeles de ce a început cu o comedie. Tocmai pentru a detensiona puţin situaţiile prezentate, realităţile din acele vremuri. Pe de altă parte, regizorul a declarat pentru Le Figaro, că „abordarea comică a peliculei a fost acceptată mai bine de tineret, decât de cei în vârstă”, care chiar au simţit pe pielea lor comunismul aprig.