Comentează”Pot să spun că îl știu pe Mircea Dinescu, nu că îl cunosc. Am fost asociați vreme de un an la «Gândul», dar un contact omenesc, sufletesc, dincolo de discuțiile privind ziarul, nu am avut niciodată. La despărțire, am spus doar atât: «Nu fac parte din filmul în care joacă Mircea Dinescu».
N-am făcut parte încă de la început. Pe 22 decembrie 1989, eu veneam cu coloana de demonstranți spre Televiziune, Dinescu stătea în genunchi în fața fostului magazin Bitolia, în Piața Dorobanți, și zicea ceva de Ceaușescu, copii, omorât, Crăciun. După ce militarii de pe acoperișul TVR și-au strâns armamentul și au dispărut, Dinescu a intrat în clădire, eu nu, blocat de teama de ridicol care mă urmărește de-o viață – m-am dus în apropiere, la domeniul lui Ceaușescu din Primăverii.
Nu vreau să vorbesc aici despre omul Dinescu. Sunt ani putrezi de când nu mai am nicio legătură cu el. Și nici nu ne vom mai întâlni în această viață. Dar există și un personaj Mircea Dinescu, care a simbolizat Revoluția de pe ecranul televizorului. Unul dintre puținii noștri disidenți, luptător împotriva național-socialismului, nazismului ceaușist, ceea ce m-a făcut să trec peste multe în legătură cu omul Dinescu”, a scris Cristian Tudor Popescu.
Acesta nu s-a oprit aici! CTP a mărturisit că poezia lui Mircea Dinescu – ”Scrisoarea a III-a, către șahinşahul de la Cotroceni” – l-a făcut să privească în gol.
”Nu ştiu câtă vreme am rămas privind în perete după ce am citit textul recitat de Mircea Dinescu pe net, intitulat eminescoid «Scrisoarea a III-a, către șahinşahul de la Cotroceni». Apoi, am dat un singur telefon, lui Andrei Pleşu. Am criticat pe bază de logică şi bun-simţ măsura autorităţilor de a închide pieţele de incintă. Mi se pare negândită şi nepotrivită. Dar ce spune disidentul Dinescu, luptătorul împotriva naţional-socialismului, nazismului ceauşist, nu sunt în stare decât să transcriu, ca să citiţi. Poate şi pentru că am obosit de atâta urâciune şi mizerie umană câtă a trebuit să înghit în ultima vreme”, a mai scris CTP.
La finalul textului, Cristian Tudor Popescu a publicat mai multe strofe din poezia recitată de Mircea Dinescu:
”Scrisoarea a III-a, către șahinșahul de la Cotroceni (fragmente)
Domnule Klaus Iohannis,
Obiceiul strămoșilor iohannieni de a da afară micii negustori și târgoveții valahi din cetatea Sibiului înainte de apusul soarelui, să le fie sașilor somnul lin și porțile zăvorâte, văd că l-ați extins în această iarnă dând afară românii din piețele românești chiar în timpul zilei.
Nu e de mirare că un lucru nevolnic atât de bine făcut i-a entuziasmat și pe semi-ungurul Ludovic Orban, și pe arabul fugit de acasă Raed Arafat ca să nu-l mai pun la socoteală pe tătarul Nelu, răspunzător cu număratul morților la ora micului dejun.
Pe cât sunt de fericit că prin venele copiilor mei curge și puțin sânge înmiresmat de stepele cazace și de pusta maghiară, care le-au mlădiat frumusețea și caracterul, pe atât sunt de trist că alergia mea la naționalismul grobian și scârbavnic nu mă scutește de pedeapsa de a-mi aminti că sunt român când văd disprețul neamțului pentru țăranul valah care nu mai are loc în propria-i țară.
Oi fi dumneata mândru de sparangheliada pe care ai lansat-o nu de mult, îngenunchind o parte a poporului român în țărâna germană, dar tare mi-e că, dacă o să te mai joci în continuare de-a șahinșahul cu tarabagiii amărâți din bazarele românești, or să iasă mulahii ortodocși din adormire cu rogojinele aprinse-n cap să-ți cânte prohodul de Crăciun sub ferestrele Palatului”.