Cristina Joia de la „Visuri la cheie”, la nouă luni de când a fost agresată: „În România poți mutila pe oricine și nu pățești nimic”

Pe 7 noiembrie anul trecut, Cristina Joia a trecut prin unul dintre cele mai dificile momente din viața ei: a fost agresată de o femeie căreia îi atrăsese atenția că a parcat neregulamentar.

Designerul de la „Visuri la cheie” s-a ales cu nasul spart și a fost operată imediat după incident, iar agresoarea a primit trei luni de închisoare cu suspendare și a fost obligată la plata a 10.000 de euro către victimă, sumă care reprezintă daune morale.

„Merg periodic la medic”

– Au trecut nouă luni de la incidentul violent în care ai fost implicată. Ce sentimente te încearcă acum?
– A fost dureros să văd ce a declanșat ridicarea unui ștergător, șocul loviturii, tot sângele acela care nu se mai oprea, lipsa de reacție a oamenilor din magazin. Îmi amintesc că îmi pipăiam nasul și jumătate era în dreapta, spre obraz și nimeni nu suna la salvare. Apoi spitalul și șirul operațiilor.

Procesul a fost traumatizant în sine pentru că, deși am făcut tot ce a ținut de mine, nu am dat declarații în presă, am refuzat toate invitațiile televiziunilor, pentru a nu influența cu nimic, am fost acuzată că m-am folosit de presă, deși nu am făcut asta. Cred că am auzit „o simplă lovitură” de zeci de ori.

Recomandări

Călin Georgescu, prima reacție după decizia CCR. A refuzat să îndemne alegătorii spre George Simion sau alt candidat

Așa că, din păcate, concluzia la care am ajuns e că în România poți mutila pe oricine în spațiul public, în mijlocul oamenilor, în fața camerelor și nu pățești absolut nimic. De asta poate oamenii nu intervin și ajungem să fim tot mai egoiști, pentru că nu se simt protejați de legi sau de justiție.

Libertatea: – Ai trecut prin două operații la nas. Ești refăcută complet?
Cristina Joia: – După prima operație de urgență, a doua a fost la clinica Zetta, iar doctorul Dragoș Zamfirescu, căruia îi mulțumesc foarte mult, a reușit să reconstruiască zona aceea plină de fracturi, să-mi îndrepte nasul, să pot respira și să-mi redea un aspect normal.

De la ultima operație, merg periodic pentru a mi se injecta acid hialuronic în cicatrice, care e încă vizibilă, și voi vedea cum evoluează și dacă o nouă intervenție poate ajuta.

– Ce ai învățat tu din acest episod deloc plăcut prin care ai trecut?
– Toate acestea s-au întâmplat în preajma Crăciunului. Deși a fost greu să-mi petrec sărbătorile cu tuburi în nas și neputincioasă, am întâlnit oameni generoși, care m-au ajutat, deși nu mă cunoșteau, și mi-au redat încrederea în bine.

Recomandări

Ucraina acceptă propunerea americană privind încetarea imediată a focului și primește din nou informații secrete. Mesajul lui Volodimir Zelenski

Apoi, pentru mine a fost o mare uimire să primesc atâtea mesaje de încurajare, am simțit susținerea oamenilor care au rezonat cu mine și am realizat că sunt multe voci care au fost reduse la tăcere și care au trăit experiențe asemănătoare, așa că nu simt că trebuie să devenim nepăsători sau să ne pierdem umanitatea, valorile.

„Am învățat să accept ce mi se întâmplă”

– De-a lungul anilor, ai mai făcut niște operații. Cum ai trecut peste ele?
– Din păcate, endometrioza toracică (boala de care suferă designerul – n.r.) e o boală rară și nu se vindecă definitiv, chiar dacă te operezi la câțiva ani. A fost greu după prima operație, pentru că am crezut că mă voi vindeca, apoi au urmat încă două și, ușor, ușor, am învățat să accept ce mi se întâmplă și să văd ce pot face în condițiile date. Am avut noroc să găsesc niște doctori minunați, care, deși nu mai întâlniseră o pacientă cu boala mea, au știut să-mi pună un diagnostic corect și să mă opereze în consecință.

E o condiție cu care am învățat să trăiesc, iau în continuare un tratament și mă gândesc pur și simplu că puteam fi mult mai rău. Inclusiv doctorii sunt uimiți că pot munci cât un om normal, așa că eu cred că avem puteri nebănuite înlăuntru și e foarte important să ai un scop, o misiune, să iubești ce faci.

Recomandări

Kremlinul se implică direct în alegerile din România: „Fără Georgescu vor fi ilegitime”

Apoi, boala te și învață lucruri, îți pune viața în perspectivă, înțelegi că nu poți controla totul, că ești umil în fața sorții și, culmea, asta te face mai puternic și mai dornic să dăruiești din energia ta.

Revine pe micul ecran

– Ai filmat un nou sezon cu echipa „Visuri la cheie”, care va fi difuzat în curând. Ce detalii de culise ne poți dezvălui?
– Avem câteva schimbări în structura emisiunii, menite să apropie mai mult echipa. Ne-am propus să avem un concept și un stil unitare în fiecare casă și asta va fi mai clar explicat și ilustrat prin secvențe, astfel încât cei de acasă să poată beneficia de tot procesul prin care ajungem la acele amenajări.

– Ce relație ai cu Dragoș Bucur, prezentatorul?
– Dragoș e un om foarte deschis, are un echilibru interior și asta se simte. Râdem mult, are o capacitate extraordinară de a detensiona lucrurile când noi suntem obosiți sau stresați cu șantierul.

– Doi arhitecți noi s-au alăturat proiectului „Visuri la cheie”. Ce ne poți spune despre Alex Gavrilescu și Andra Marinescu?
– Ne înțelegem minunat, am făcut team Oltenia. Pe Andra o știam dinainte, am fost împreună în Spania, la un eveniment dedicat designerilor. Este extrem de pasionată, ambițioasă și dedicată profesiei, are umor și e un om generos. Alex e artist, avem limbaj comun, povestim despre artă, muzică, e charismatic și foarte profund. Așa că sunt norocoasă că au fost aleși.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro