CRIZA CITOSTATICELOR. În toată ţara lipsesc medicamente esenţiale pentru tratarea copiilor cu cancer. Medic: „Am 80 de copii internaţi într-o lună. La 50 dintre ei, aduc din sponsorizări măcar un medicament”

de Alexandra Nistoroiu
Documentul, datat 10 iunie 2019, este înaintat Direcţiei de Asistenţă Medicală din acelaşi minister, şi, prin el, reprezentanţi ai unor centre de oncopediatrie din toată ţara cer rezolvarea unei boli cronice a sistemului.

“Suntem unde eram în 2013, în timpul crizei citostaticelor, doar că între timp au dobândit şi mai puternic obiceiul ăsta de a minţi că avem de toate. Puţini medici ies în faţă să spună adevărul”, arată Monica Althamer, navigator pacienţi şi unul dintre voluntarii care aduc în ţară citostaticele care lipsesc.

În cel puţin 25% dintre cancerele pediatrice, tratamentul este compromis

“Nu se pot urma protocoalele terapeutice actuale în leucemiile acute limfoblastice (adică într-un sfert din cancerele care afectează copiii)”, arată raportul comisiei.

Documentul analizează disfuncţionalităţile care au intervenit în aprovizionarea cu citostatice în ultimul an şi situaţia actuala a stocurilor de medicamente.

Şase din nouă centre de oncopediatrie spun oficial că nu au mai multe citostatice. La Timişoara lipsesc nouă medicamente, la Braşov şapte citostatice, la Spitalul Judeţean din Târgu-Mureş şase, la al doilea centru din Mureş -10,  la “Marie Curie” patru, la Spitalul “Sf Maria” din Iaşi cinci (detalii în documentul ataşat).

Negru pe alb, scrie că “sunt compromise rezultatele terapeutice”, fiindcă sunt încălcate schemele de tratare a copiilor cu cancer.

Majoritatea acestor molecule sunt pe lista OMS a medicamentelor esenţiale pentru tratamentul onco-hematologic al copiilor. Asta înseamnă că, indiferent de dinamica pieţei, statul ar trebui, în teorie, să găsească mecanisme prin care să fie disponibile mereu.

Două din medicamente, Cytarabinum şi Metotrexat (cu administrare intrarahidiană) nici măcar nu există pe piaţă. Sunt medicamentele prin care se previne apariţia de complicaţii asupra sistemului nervos central la copiii cu leucemie.

Cărăuşii care fac treaba statului

Dreptul la tratament al copiilor este garantat prin lege, dar de multe ori singura lor şansă la tratament  este reţeaua informală de voluntari care cumpără medicamentele din afara ţării şi le aduc cu avionul. Costurile, uneori uriaşe în cazul medicamentelor mai noi, sunt asigurate de familiile celor mici sau direct de ONG-uri şi de donatori.

“Afecţiunile oncologice sunt oricum afecţiuni care sărăcesc, şi fără să-ţi cumperi medicamente de mii de euro. O boală oncologică vine la pachet cu sărăcirea familiei, dincolo de suferinţă, de traumă fizică şi psihică. Se schimbă tot: alimentaţie, drumuri la spitale, investigaţii pe care trebuie să le faci la privat, pentru că nu ai timp să aştepţi, CT-uri, RMN-uri. Nu înţeleg de ce, într-o ţară în care oficial avem de toate, neoficial aceşti oameni îşi cumpără constant medicamente, şi eu ştiu asta pentru că comandăm pentru ei, suntem cărăuşi pentru ei, şi îmi asum”,  explică Monica Althamer, voluntar în “reţeaua citostaticelor”.

Chiar înainte să vorbim, Monica Althamer transmitea o comandă pentru 100 de cutii de metotrexat şi 10 fiole de Oncaspar, cu care vor fi trataţi cel puţin 13 copii.

Acesta din urmă este un medicament nou şi mai scump. O fiolă costă 2673,35 euro bucata. Se injectează copiilor cu leucemie. Metotrexatul este din categoria medicamentelor generice, este mult mai ieftin, o cutie cu cinci fiole costă 93,35 euro.

Această factură va fi achitată nu de statul român, ci de Asociaţia „Dăruieşte viaţă”, care a mai făcut acelaşi lucru, din donaţii, pentru sute de pacienţi, în ultimii 7 ani.

“Ca la Colectiv, avem de toate”

În aceeaşi zi în care voluntarii căutau cu disperare cele mai ieftine posibilităţi pentru a aduce în ţară aceste medicamente, iar Monica Althamer dădea această comandă la o farmacie din Austria, conf dr. Monica Dragomir, şefa comisiei de oncologie pediatrică a MS, nega pur şi simplu existenţa unei probleme.

“S-au rezolvat deja aceste lipsuri”, îmi spune la telefon. “Şi toate ţările din lume au aceleaşi probleme cu citostaticele”. Deşi o rog să detalieze, spune că nu mai poate vorbi şi încheie brusc conversaţia.

De-altfel, oncologul Monica Dragomir a mai atras un val de revoltă din partea părinţilor copiilor cu cancer, în luna februarie, când a spus că  “din punct de vedere al oncologiei pediatrice, avem tot ce ne trebuie în ţară”.

Deşi semnează documentul ce reclamă întocmai lipsa medicamentelor, Monica Dragomir a refuzat chiar şi în redactarea documentului să admită că secţia de oncopediatrie de la Fundeni, pe care o conduce, ar avea vreo problemă în asigurarea tratamentelor. Cel puţin pe hârtie, la Fundeni nu sunt probleme cu stocurile de citostatice.

ONG-iştii vorbesc însă de altă realitate.

“În Bucureşti este o situaţie mai specială. ONG-urile în mod tradiţional asigură medicamente în centrele de la Fundeni, motiv pentru care cei de-acolo spun că au de toate. Dar trebui să spună şi din ce surse le au, ca să nu creăm această imagine deformată, cum că unii au pentru că sunt ei mai deştepţi, iar alţii mai leneşi”, explică Oana Gheorghiu, de la Asociaţia Dăruieşte Viaţă, unul dintre voluntarii cu experienţă în reţeaua citostaticelor.

“Este ca la Colectiv: avem de toate. Ar trebui să spună şi de unde au de toate”, adaugă Gheorghiu.

---

CITEȘTE ȘI:

PSEUDOMEDICINĂ! Clinica lui Becali face terapie cu vâsc pentru bolnavii de cancer. Febră indusă în tot corpul, ca să ”fiarbă” cancerul!

FOTO/ Medicii singurei secții pentru bolnavii de cancer din Oltenia au zugrăvit saloanele din banii lor: „De ani buni ne mint!”

Urmărește-ne pe Google News