ComenteazăCând l-am cunoscut pe Octavian, în vârstă de 34 de ani, în vara anului trecut, avea două baruri, unul în buricul Castellonului – de care se ocupa soţia lui, Marinela, în vârstă de 32 de ani – şi un altul în cartierul Castalia, o “bombiţă” pe care o administra el.
Vând băuturile cu doar un euro
“Erau alte vremuri. Scoteam minimum 400 de euro pe zi. În două zile îmi acopeream chiria şi cheltuielile… Lumină, apă, angajaţi, asigurări… Dar printre clienţii care ne călcau pragul aveam şi vreo 50 de românaşi şmecheraşi, care, zi şi noapte, beau şi mâncau la mine ca la nuntă. În plus, făceam mâncare la comandă pentru prostituatele care lucrau prin cluburile din apropiere… Dar de când s-a stricat jucăria în Castellon, ai noştri şi-au căutat de drum prin alte părţi”, îşi aminteşte Octavian, cel căruia prietenii îi spun “Moldoveanu”, de timpurile în care “producea” mia de euro la două zile.
Acum, de când criza a “muşcat” fără milă din bugetele tuturor, familia Irimia a rămas cu un singur bar, cel din Castalia. Au concediat tot ce se putea, şi-au suflecat mânecile şi s-au pus pe treabă, în speranţa că îşi vor menţine afacerea pe linia de plutire. “Bombiţa” a fost refăcută din temelii, dotată cu mobilier nou şi plasme, pentru ca şpriţul să alunece uşor, iar preţurile au fost lăsate atât de jos, încât totul e aproape gratis.
Au concediat tot ce se putea
“Am renunţat la una din afaceri că nu mai mergea, mă trăgea în jos, şi am băgat în băruleţul ăsta 15.000 de euro, cam tot ce aveam. La mine, toate băuturile costă un euro, fie că iei o bere la juma, fie că iei un 50 de ceva. Ca să-i atrag, clienţii mai primesc şi un sendviş moca, o cafea sau o cupă cu chipsuri, dar nici aşa nu vine nimeni. Mai intră din când în când câte un român cu buzunarele goale, trage de un suc şi pleacă… Spaniolii, care înainte mâncau de cinci ori pe zi în barul nostru, au acum boală pe noi. Cred că i-a prostit sărăcia. Îţi spun, criza ne-a distrus încasările. Abia dacă fac 50 de euro pe zi… O să ne termine cu mentalitatea asta, cu ura pe imigranţi. Preferă să ia de la barul unui spaniol, chiar dacă e mai scump de câteva ori, decât să-ţi bage ţie în buzunar câţiva euro. E prafu prea mare, banii-s prea puţini şi atunci se gândesc doar la ai lor. Îţi zic eu, vor să ne scoată de aici, s-au săturat de noi, că acum suntem prea multe guri la o farfurie şi nu le mai ajunge papa”, spune cu amărăciune “Moldoveanu”, care se gândeşte chiar să schimbe aerul mediteraneean cu clima rece, neprimitoare, din Marea Britanie.