Cronica submarinului Kursk, la 22 de ani de la tragedie. Poveștile rudelor lăsate în urmă: „Nu am auzit: «Vă cerem scuze!»”

În data de 12 august 2000, submarinul nuclear K-141 Kursk se scufundă în timpul unor exerciții militare în Marea Barents. Este unul dintre cele mai mari dezastre din istoria modernă a flotei rusești, care s-a soldat cu 118 victime.

Până în ziua de azi cauzele sunt necunoscute, iar Rusia a clasificat dosarul drept „secret de stat”. La 22 de ani de la dezastru, publicația rusească Kommersant a demarat un proiect editorial care prezintă atât cronologia incidentului, cât și povestea a patru familii ale victimelor Kursk.

Explozie subacvatică puternică

Pe 10 august 2000, submarinul Kursk cu 118 oameni la bord a părăsit portul Zapadnaya Litsa către locația unde urmau să fie exercițiile militare. Pe lângă Kursk, au mai participat alte 5 submarine, 9 nave de suprafață, 9 nave auxiliare, 22 de aeronave, 11 elicoptere și 11 unități terestre. Cu toate acestea nu a fost prezentă nicio navă de salvare la aceste exerciții.

Pe 12 august, ziua accidentului, submarinul Kursk trebuia să lanseze torpile oarbe, fără explozibil, între 11.40 și 13.20, crucișătorul „Petru cel Mare” figurând drept inamic fals.

La ora 11 nava amiral „Petru cel Mare” și un grup de alte nave au intrat în zona submarinului în cauză.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Aproximativ 30 de minute mai târziu, instrumentele crucișătorului au înregistrat o explozie subacvatică puternică, fiind înregistrată și de stația seismică ARCE din Norvegia, situată la 470 km distanță. Explozia a avut loc la o adâncime de 40 m cu o capacitate de 150-200 kg de explozibil.

Minciuna de a doua zi

Șeful exercițiului, Vyacheslav Popov, părăsește zona fără a raporta incidentul, iar în aceeași zi participă la o conferință de presă în care declară că exercițiile militare au fost desfășurate cu succes.

După aceste evenimente, autoritățile au reacționat iresponsabil și mult prea târziu, scriu ziariștii ruși. Au refuzat inițial ajutorul oferit de Marea Britanie, Norvegia și S.U.A, motivând că Rusia „are toate capacitățile tehnice pentru operațiunea de salvare”.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Astfel, autoritățile și media oficială de la acea vreme au prezentat situația ca fiind sub control și că marinarii vor fi salvați.

Ulterior pe 16 august, la ordinul președintelui Vladimir Putin, șeful marinei acceptă ajutor străin din partea Norvegiei și Marii Britanii.

Vadim Gryaznykh: „Nu știu care versiune este adevărată. Dar eu sigur nu ader la cea oficială”

Vadim Gryaznykh, în vârstă de 22 de ani, este fiul unuia dintre marinarii care și-au pierdut viața în cazul Kursk, Sergey Gryaznykh care a murit la vârsta de 22 de ani. Vadim este student la universitatea politehnică și lucrează ca programator.

Este prima dată când acesta acceptă să vorbească cu jurnaliștii despre ce s-a întâmplat pe 12 august 2000.

Vadim s-a născut în Severodvinsk, iar apoi el și familia lui s-au mutat în regiunea militară Murmansk. Acesta spune că nu își amintește foarte multe din copilăria sa, doar câteva fragmente și povești ale rudelor sale.

După incidentul Kursk, autoritățile le-au oferit apartamente în mai multe orașe, la sfatul bunicilor, au ales St. Petersburg, fiind un oraș mare.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Acesta își cunoaște tatăl doar din poveștile spuse de mama și bunicii lui. La vârsta de 15 ani bunicii lui Vadim i-au spus că seamănă foarte tare cu tatăl său, „consider că semăn cu tata, dar suntem persoane diferite”, spune acesta.

„Tata a fost un idol pentru mine”

În copilărie Vadim își amintește că voia să devină marinar, la fel ca tatăl său, dar pe măsură ce a crescut și-a dat seama că armata nu este cariera potrivită pentru el.

Familia Gryaznykh este mereu abordată de presă, mai ales la comemorarea tragediei. Însă Vadim nu este obișnuit să vorbească despre acest incident și refuză să comenteze pe marginea subiectului.

Vadim: „Asta e politică”

Despre catastrofa „Kursk” se vorbește doar o dată pe an, pe 12 august, de ziua comemorării accidentului. În restul anului nimeni nu vorbește despre ce s-a întâmplat atunci, povestesc familiile victimelor.

„Cum ne amintim și ce ne amintim este o chestiune personală a fiecăruia”, crede băiatul.

Vadim spune că nu știe care este adevărul, dar cu siguranță nu crede în varianta oficială a autorităților, conform căreia o torpilă a explodat în interiorul submarinului.

Acesta este sigur că nu a fost așa cum au prezentat autoritățile și presa la acea vreme, iar informațiile expuse pot fi rezumate în trei cuvinte „asta e politică”.

Danis Ishmuratov: „Am încercat să unesc toții copiii marinarilor Kursk. Dar până acum nu a funcționat”

Danis Ishmuratov, în vârstă de 25 de ani, este fiul unuia dintre marinarii submarinului Kursk, Fanis Ishmuratov, care a murit la vârsta de 26 de ani. Danis s-a înrolat în armată la vârsta de 24 de ani, după absolvirea facultății și a făcut serviciu militar în Tajikistan.

Danis a oferit un interviu în exclusivitate pentru publicația Kommersant, care arată impactul catastrofei „Kursk” asupra sa și a familiei sale.

Acesta nu își amintește foarte multe despre tatăl său, însă a declarat că își amintește sicriul roșu al acestuia, cât și militarii care l-au cărat. Fiind la o vârstă fragedă, Danis nu a înțeles prea multe din cele întâmplate, dar pe parcurs ce a crescut a început să-i pună întrebări mamei sale și să înțeleagă dezastrul.

„Nu mi-l amintesc pe tata. Îl cunosc doar din poveștile spuse de mama și de rude”, spune Danis. Mama lui l-a crescut singură și i-ar fi fost foarte greu, dacă n-ar fi primit ajutor din partea bunicilor.

Danis a păstrat uniforma, medaliile și alte obiecte ale tatălui său, pe care le-a primit moștenire de la bunicul său. Păstrează poze cu tatăl său pe telefon, la care se uită zilnic, chiar dacă nu l-a cunoscut.

Acesta a încercat să creeze o organizație în memoria victimelor submarinului Kursk, din care să facă parte toți tinerii lăsați în urmă de acest dezastru. Voia să organizeze evenimente, comemorări, competiții, însă nu a reușit să strângă suportul necesar din partea celorlalți.

Cele întâmplate nu au rămas în memoria colectivă a tuturor oamenilor, „în fiecare an sunt comemorări sau sunt inaugurate monumente, dar cam atât”, a declarat acesta.

În ziua incidentului, familia Ishumartov a aflat despre cele întâmplate de la știri, iar mama tânărului s-a confruntat cu probleme de inimă. Danis spune că i-ar plăcea să afle adevărul, dar crede că „Kursk” este un secret militar, iar documentele sunt clasificate.

N-am auzit niciodată: a fost o eroare, vă cerem scuze, există responsabili pentru asta.

Christina Yurieva, fata unuia dintre militarii morți pe Kursk:

În accident și-au pierdut viața 118 marinari, 95 dintre ei în momentul exploziei, iar alți 23 înecați ulterior. Nimeni nu a fost găsit vinovat pentru acest incident, potrivit procuraturii militare.

Într-un interviu oferit pe 8 septembrie 2000, pentru Larry King la CNN, întrebat despre ce s-a întâmplat cu submarinul Kursk, Vladimir Putin a răspuns: „S-a înecat”.

În 2001, Vyacheslav Popov și mai mulți membri ai flotei de la momentul incidentului au fost demiși la ordinul președintelui, care a motivat demiterea acestora „pentru omisiunile din organizarea activităților zilnice și de luptă ale flotei”.

Varianta oficială prezentată de autorități ca fiind motivul acestei catastrofe este explozia unei torpile din interiorul unui compartiment al submarinului. Însă cauzele reale rămân necunoscute publicului larg.

Fotografii: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News