ComenteazăFelul în care, conform unei expresii popular-argotice, i se limbă plimba-n gură mă face adesea să râd şi să derulez, din telecomandă, înainte şi înapoi, ca să mă bucur pe deplin de caraghioslâcul momentului. E ca şi cum aş avea propriul meu Top Ruşinică, înainte să se repeadă cârcotaşii să râdă şi ei, mai cu foc.
Povestind despre un domn care, din lene, a descoperit pictura cu cafea, Octavia încearcă să recreeze cadrul în care individul a comis fapta înălţată la rang de ştire în jurnalul de seară: “Sună ceasul, te duci împleciti…” zice Octavia, apoi, dându-şi seama că “împlecitindu-te” nu e un cuvânt românesc, frânează, revine zâmbind elegant şi continuă – “empleticindu-te spre bucătărie”…
Şi o lasă aşa, empleticită, că e-n direct şi nu mai vrea să revină. Apoi, ca să compenseze gafa şi să pară cât mai degajată în continuare, mijeşte ochii cei frumos machiaţi ca şi cum ţi-ar spune un secret important, joacă în mod cabotin rolul unei făpturi cu adevărat interesate de ceea ce povesteşte, iar ca să atragă atenţia asupra concluziei, se bate cu palma peste coapsa fină, învelită într-o izmană de calitate şi trage concluzia, plesnind din mână: “Nici nu şi-a imaginat că această artă îi va aduce succesul internaţional!”
Tot la “Observatorul” de vineri, am urmărit un reportaj despre alimentaţia sănătoasă, subiect care, bineînţeles, îmi captează atenţia de fiecare dată, fiindcă vreau, ca orice gospodină care se respectă, să aflu cât mai multe şi să aplic cât mai puţine.
Acolo, o doamnă nutriţionistă care este ea însăşi uşor supraponderală dă sfaturi numai bune de uitat, apoi ascult, uimită, vocea care comentează un material înregistrat, realizat într-un târg de hrană raw-vegană.
“O dietă şi mai drastică este dieta Rău”, spune doamna căreia nu-i vedem chipul, dar nu-i vom uita glasul. Aflăm în continuare că “rău fud” nu e pentru oricine şi că au apărut bucătari specializaţi în stilul rău-rău de-a binelea, pentru că doamna despre care vă povestesc pronunţă “raw” exact ca şi cum ar fi “rău” în limba română, adică într-un fel rău, rău de tot, care nu are de-a face cu fonetica şi duce, subliminal, stilul de alimentaţie raw-vegană într-o zonă deloc dezirabilă.
Cine vrea să se însănătoşească sau să se delecteze mâncând rău, câte-un prânz rău, preparat rău şi digerat rău? Nimeni, cu siguranţă! Hai să ronţăim mai bine o fleică prăjită şi, de ce nu, şi-un mititel muiat în muştar, fiindcă, aşa cum ne-a spus Octavian Paler într-un interviu pentru revista Tango, suntem un popor care poate frige mititei pe orice Golgotă.