Din jurnalele de ştiri transmise pretutindeni zilele trecute am priceput că, la Hollywood, formula a fost adaptată în funcţie de situaţia bucălată a conturilor din bancă şi de apucăturile fără oprelişti ale celebrităţilor şi reaşezată în forma: “Averi mici, probleme mici, averi mari, probleme mari”.
Mai ales la scandaluri, divorţuri şi partaje, desigur. Johnny Depp, ditamai starul mapamondului, e acuzat de violenţă domestică de către soţia sa splendidissimă şi celebrissimă. Ea plânge şi-şi arată vânătăile, el neagă şi-şi arată avocaţii, pretinzând că ea face circ doar ca să-i ia bani mai mulţi la partaj.
Tămbălăul a ajuns planetar şi ruşinea galactică, iar ăstimp, filmele şi spectacolele lui sunt boicotate, iar căţeluşul lor plânge, neştiindu-se în custodia cui va putea rămâne. Hashtagul #imwithamber, răspândit deja la scară mare în plan virtual şi trecut pe ecrane la ştiri arată că, oricât de talentat ca actor ar fi bătăuşul din Caraibe, n-a convins spectatorii cu minciunile lui de soţ tâmpit.
M-am uitat şi la “Românii au talent” şi am văzut că românii talentaţi sunt aşa de mulţi, încât, în urma preselecţiilor, n-au rămas în concurs treizeci, patruzeci de indivizi iscusiţi, ci câteva sute, în aşa fel, încât bieţii realizatori ai emisiunii n-au mai putut să-i îndese în doar două semifinale, ci au fost nevoiţi să comită cinci.
Culmea este că, în loc să explice cumsecade ce s-a întâmplat şi să găsească o soluţie originală, ei au preluat problema din zbor şi au prezentat-o ca atare norodului, cu dezinvoltură. A treia semifinală a venit cu fast, a patra semifinală s-a transmis cu pompă, iar a cincea a încheiat şirul de evenimente denumite alandala.
Pentru că “semi” este un element de compunere care înseamnă exclusiv “jumătate”, iar jumătăţile sunt, întotdeauna, doar două. Deci, la fel ca-n competiţiile de tenis sau de fotbal, optimile sunt, aţi ghicit, opt, pătrimile, patru, iar semifinalele s-ar fi cuvenit să fie, conform denumirii, două, dar ce să faci când talentul dă în clocot?
După modelul de la “Românii au talent”, semicercul e doar o felie, semiluna e crai nou, semizeul e un mârlan, iar semidoctul este…, da, probabil că după modelul ăsta au acţionat, fiindcă semidoctul e sub o cincime de individ doct sau chiar mai puţin decât atât. Mai ales când este, cum glumea Florian Pittiş pe seama câte unui personaj având cultură de almanah, autosemidoct.