Cronică tv de ALICE NĂSTASE BUCIUTA | Găinațul de pe tort

Într-o semifinală mai veche, Robert Tudor, magicianul un pic peltic care, la preselecţii, a cam răcnit la juraţi, a revenit cu un număr de magie romantic, splendid, emoţionant, pe care l-a executat cu mâini vrăjite în timp ce recita un fragment din poezia lui Octavian Paler, “Avem timp”. “Avem timp pentru toate./Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,/să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,/să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,/ avem timp să citim şi să scriem,/să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris …/Avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,/ avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,/avem timp să primim lecţii şi să le uităm după aceea./Avem timp pentru toate./Nu e timp doar pentru puţină tandreţe./Când să facem şi asta – murim.” “Bravo, ce poveste grozavă, ce cuvinte inspirate, ce text romantic!”, s-au minunat distinşii juraţi, felicitându-l pe magician, fără să-şi amintească vreunul să fi citit în vreun almanah, revistă ori măcar pe Facebook o poezie pe care o ştie tot românul, mai ceva – sau cu tot atâta foc – ca pe “Dacă” a lui Kipling.
Ok, nu citesc sau nu-şi amintesc ce-au citit, mi-am zis. Dar vineri seară am observat că nici la filme nu se prea uită, sau dacă se uită, probabil că mai şi moţăie în fotoliu. Altfel, eu cred că s-ar fi cuvenit să recunoască din prima faptul că profesoara de muzică de la Piteşti, Carmen Cernea, a interpretat aria Divei Plavalaguna din “Al cincilea element”, personaj legendar pentru cinefilii mai mari sau mai mici din toată lumea, preluându-i nu doar inflexiunile şi gesturile, ci şi ideea costumului de scenă, cu fustă înaltă, ca şi cum ar fi fost căţărată pe un piedestal şi cu nişte tentacule ţâşnite din tâmple şi scăfârlie. “Vai, da ce cântec grozav!”, s-a minunat Andra.
“Şi ce costum original aveţi”, a felicitat- o şi Mihaela, de parcă nici usturoi n-au mâncat, nici pe Bruce Willis lăcrimând la muzica şi apariţia Plavalagunei nu l-au văzut vreodată. “Să trimitem asemenea numere şi la Eurovision”, a trântit Bebe Cotimanis găinaţul de pe tort, de parcă la Eurovision ar putea concura o arie din Lucia di Lamermoor a lui Donizetti şi un moment copiat dintr-un film. Noroc cu comentariul de pe urmă al lui Andi Moisescu, jurat care a părut, (şi) de data asta, oleacă mai dus la biserică şi la cinema decât ceilalţi. “Dumneavoastră aţi fost, în seara asta, Al cincilea element”, a spus Andi, aruncând nada. Să se prindă cine-o avea noroc. Ca-n cântecul popular care demonstrează tăria de caracter a românului, “Am promis că n-oi mai bé, dar eu nu mă pot ţiné”, mi-am jurat că n-o să mai dau în veci pe Antena Stars, dar nu-s în stare să-mi ţin cuvântul.
De fapt, de câte ori trec pe-acolo, rămân cu gura crăcănată, cu fascinaţia aia prostească pe care doar OTV-ul, pe vremuri, o mai isca în mine. La “Refresh by Oana Turcu”, realizatoarea şi invitata ei, Andreea Bălan, comit un dialog filosofico-înapoiat despre relaţiile dintre bărbaţi şi femei şi despre cum bărbaţii înşală şi femeile rabdă. “Bărbaţii aşa fac (se culcă şi cu altele – n.r.), dar măcar să nu afle soţia, să nu-ţi strici căminul…” “E bărbat şi punct, aşa-s bărbaţii”, conchid cele două filosoafe care ar putea fi poreclite, pe bună dreptate, doamnele Kierkegaard şi, scuzaţi, Epicurus.

Urmărește-ne pe Google News