ComenteazăM-au uluit cele mai multe dintre cele auzite. Unele răspunsuri m-au făcut să râd, altele, cât paci să plâng. Am auzit atunci că de Paşte sărbătorim naşterea Mântuitorului şi că sărbătoarea naţională a României ar fi pe 23 august.
Am aflat că poezia “Leoaică tânăra, iubirea” e scrisă de Eminescu (şi asta mi-a amintit cum, aflat într-o pasă romantică, fotbalistul Adrian Mutu a mărturisit şi el presei care sunt versurile eminesciene favorite pe care le recită iubitei: “Spune-mi, dacă te-aş prinde într-o zi/şi ţi-aş săruta talpa piciorului, /nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,/ de teamă să nu-mi striveşti sărutul?”, recitând, fără intonaţie, versurile lui Nichita).
Amintindu-mi de acel reportaj tragicomic, m-am gândit cât de puţini trebuie să fie cei care ştiu care este semnificaţia zilei de 1 Decembrie. Câtor români le pasă de sărbătoarea naţională altfel decât prin prisma faptului că e zi liberă, şi, cu puţin noroc, ca anul acesta, dacă se aşază de la sine pe lângă weekend, se preschimbă în pretext nobil de minivacanţă.
Cât de departe e anul 1918 al marii uniri, ca să ne mai stârnească emoţii reale amintirea miracolului care s-a întâmplat atunci? În ultimul interviu pe care Adrian Păunescu mi l-a acordat nu cu mult înaintea dispariţiei sale neaşteptate, l-am întrebat pe poet de ce altceva, în afară de părinţii săi trecuţi în nefiinţă, îi mai este dor.
Iar el mi-a dat cel mai surprinzător răspuns cu putinţă într- o lume în care dorurile noastre au, de cele mai multe ori, limanuri concrete.
“Mi-e dor de 1 Decembrie 1918. Am spus şi repet: pentru a fi prezent la 1 Decembrie 1918 nu m-aş da înapoi să fiu noroi pe bocancii mărşăluitorilor spre Marea Unire. Mi se pare că e atât de mare acea zi, încât mă tem că nu o vom mai trăi niciodată, deşi eu o aştept. Când facem, la Alba Iulia, Congresul Spiritualităţii Româneşti, în vecinătatea permanentă a zilei de 1 Decembrie, le spun fraţilor noştri români de pretutindeni: să sperăm că suntem în ziua de 30 noiembrie 1918 şi că mâine dimineaţă va fi 1 Decembrie 1918”.
Dar noi, dacă am ieşi în stradă şi am face un sondaj masiv întrebând trecătorii români care este semnificaţia zilei de 1 Decembrie, probabil că răspunsul cel mai des întâlnit ar fi legat de începutul iernii.
“A venit iarna, acoperă-mi inima cu ceva”… Cum bine spunea Alifantis? Sau Paula Seling? Sau Tony Poptămaş? De parcă ar mai conta…