ComenteazăŞi întrucât trăim vremuri în care românii nu mai vor să ia pe nimeni acasă – “Ia-l acasă!” a devenit un fel de înjurătură către toţi cei miloşi – celebra ospitalitate românească se rezumă la întâlniri la masă în oraş, invitaţii acasă la cină sau la prânz, sau, dacă vizitele sunt mai scurte, măcar la câteva gustări sau feluri de prăjituri aşezate sub nasul musafirului care, din politeţe, îngurgitează nişte bombe calorice, spre mulţumirea tuturor celor de faţă.
Aşa că nu m-am minunat că reclamele au trecut la nivelul superior de îndemn la consum şi am văzut de curând un spot publicitar în care o voce de domn afectat zicea ceva de genul: “Viaţa e despre: masa e gata, copiii!; Hai la noi că am gătit ceva bun!; Mi-e poftă de ceva dulce!; Mamă, ce bună e ciorba asta!” şi alte câteva îndemnuri la haleală prelungă şi plină de pofte.
După reclamele înţesate de imagini cu farfurii, cratiţe şi oale pline, vin cele în care, după mesele ultrahipermegacopioase te apucă durerile, balonările, înţepăturile de bilă, de ficat, de stomac, de maţe şi de alte măruntaie agresate cu prea multă mâncare. Şi atunci ţi se recomandă pastile care să te facă să nu regreţi că ai mâncat prea mult, iar data viitoare să fii pregătit şi să poţi mânca şi mai mult, până crăpi. Dar n-o să crăpi, fiindcă ai la tine pastiluţa-minune!
Între avertismentele care ne spun că pentru o viaţă sănătoasă ar trebui să facem mişcare minimum 30 de minute pe zi, să bem cel puţin doi litri de apă şi să renunţăm la consumul excesiv de alcool, ar trebui, probabil, inserat şi unul care să ne roage să ne odihnim mai mult maxilarele şi mandibulele atât de obişnuite cu mestecatul, încât nu mai stau, între mese şi gustări, nici măcar 30 de minute pe zi. Dar s-ar supăra, atunci, toţi bogaţii producătorii de ispite care ne fac să fim obezi, sedentari, lăcomiţi, dar fericiţi…