Între o proaspătă ieşire din puşcărie şi o reintrare ce pândeşte de după cotorul noului său dosar penal de înşelăciune şi abuz în serviciu, dar cu milioanele încă stivuite în conturi, Gigi Becali se dă în stambă etalându-şi mărinimia. Indiscret ca o pipiţă care a refuzat avansurile unui lord şi-şi face un titlu de glorie din asta, Becali se bălăngăne între declaraţii ipocrite despre discreţia sa şi dezvăluiri precise despre sume, nume, conturi şi solicitări de ajutor pe care le-a primit.
“M-a sunat domnul ministru şi mi-a zis că am înţeles greşit, că el n-a spus că nu au nevoie de bani. Au nevoie. Am vorbit şi acum o jumătate de oră cu domnul ministru şi atunci i-am zis: Dar voi vreţi să şi plătesc, dar nici să nu se ştie că Becali a plătit! Spuneţi că a plătit Becali! Spuneţi, şi eu plătesc. Aşa, nu ajungem la nici un rezultat”, a povestit magnatul din Pipera, dezvăluind fără perdea condiţiile în care l-a avertizat pe ministru că scoate el banii pentru a ajuta victimele tragediei.
Apoi continuă cu dezvăluirile: “Aseară la ora 10 am plătit avionul pentru o persoană, un pacient, Cătălin, ca să plece de la spitalul de urgenţă şi am plătit avionul, 22.000 şi 52.000 pentru tratament. M-a sunat şi Mădălin Ionescu, mi-a zis că ei au mai multă încredere în mine decât în stat. I-am zis: Eu plătesc în 60 de secunde. Da rezolvaţi voi cu actele, că nu vreau să se interpreteze că mă duc în spitale şi fac eu, şi dreg eu, şi nu ştiu ce”.
Vai, ce frumos, mi se pare o idee senzaţională să daţi bani şi să faceţi spitale, s-au zgâlţâit de emoţie şi oaspeţii din platou, şi moderatorul, dându-i mai departe indiotului…, scuzaţi, individului, legătura, ca să se laude şi să se dea în stambă:
“Eu tot ce fac fac cu dragoste şi nu fac ca să mă laud, că n-am nevoie de imagine. O fac pentru Hristos, o fac ca să-mi transfer banii într- o bancă a lui Hristos, acolo în ceruri. Eu plătesc pentru toţi, dacă pot salva, salvez şi plătesc!”.
Vai, vai, au foşnit invitaţii, iar unul dintre ei, şeful sindicatului poliţiştilor, Iulian Surugiu, care până mai ieri intervenea telefonic şi-i lua apărarea lui Oprea, a conchis: “Cred că foarte mulţi oameni se roagă pentru dumneavoastră, pentru tot ce aţi făcut să ajutaţi oamenii din ţara asta”…
Şi eu mă rog nu pentru, ci din cauza lui Becali. Mă rog să nu mai trăiesc în ţara în care televiziunile de ştiri fac audienţe din prostiile lui şi-i cer părerea despre lume, viaţă şi adevăr, ca şi cum ar vorbi cu Nietzsche, cu Dalai Lama şi cu Dumnezeu la un loc.
Mai ales când, în alunecările sale de logică, un minut mai târziu, Becali însuşi a recunoscut: “Uite, cum vorbesc eu cu voi acum! Nu trebuie să fiu inteligent ca să spun adevărul şi să ţin o conversaţie cu dumneavoastră, nu-i aşa?”
Nu, domnule Becali, nici n-aţi avea cum.