CRONICĂ TV de Simona Catrina | Dacă şi înainte de Paşte batem câmpii, nu mai e nici o speranţă

“Accidentul a părăsit carosabilul… ăăă… maşina s-a răsturnat pe carosabil… ăăă… maşina s-a răsturnat în afara carosabilului, mă scuzaţi!”. Te scuzăm, deoarece suntem într-o perioadă în care se spune că trebuie să le iertăm greşiţilor noştri orice aberaţie. Cred că, la emisiunile de ştiri, ar fi necesar avertismentul că prezintă un program care conţine scene de violenţă. Pentru că reporterii bat câmpii până le rup oasele.

“Invitatul de onoare la masa românilor, de Florii, este peştele”. Da, doar că au uitat să-l anunţe pe oaspetele de onoare că va fi sfârtecat lângă un templu alcătuit din cârnaţi, cartofi pictaţi cu untură şi, într-un final glorios şi fatal, tort cu bezea, ciocolată de casă (sau de cârciumă, depinde unde crăpi în tine în această zi magică), apoi clătite cu umplutură de bomboane. Totul va fi înecat într-o cisternă de alcool dublu rafinat.

“Foaie verde dor mărunt, tot românu e creştin”, cântă o pupăz… mă scuzaţi, o remarcabilă necunoscută, încarcerată într-un costum popular. Mi-a plăcut rima, e senzaţională. De fapt, după o damigeană de busuioacă, de ce n-ar rima şi “mărunt” cu “creştin”? Că doar nu avem prejudecăţi filologice. “Accidentul s-a produs chiar în ziua de Florii, probabil pentru că şoselele erau înţesite… ăăă… înţe… înţesate”. Sau poate erau ţesălate? Întreb şi eu.

Recomandări

Ton amenințător al Rusiei legat de acuzațiile de imixtiune în alegerile din România: „Recomandăm presei și politicienilor să nu ne implice”

Altul: “Astăzi, creştinii din toată lumea sărbătoresc intrarea lui Iisus în Ierusalim, unde a venit călare pe un măgar şi de aici a început întreaga istorie creştină”. “Aici, în curtea Televiziunii Române, putem spune cu convingere că vin Floriile cu soare şi soarele cu Florii!”, aşa a recitat un fel de prezentatoare, înainte să leşine de emoţie pe tarlaua TVR, în Calea Dorobanţilor.

Mai bine jucaţi la Loto, poate câştigaţi premiul cel mare, acum, de Paşte, şi vă reveniţi cu bugetul. Poate mai mergem şi noi la Eurovision vreodată, mm? Trebuie să credem în miracole, că altfel facem apoplexie, de nervi. Dar, mă rog, fiecare cu nervii lui. Televiziunile de ştiri se sufocă şi horcăie de grija lui Cristian Cioacă. El a depus o contestaţie la executare.

Nu-mi dau seama de ce se face atât caz. Acum, când suntem dezmierdaţi de minuni creştine, Cioacă va putea sparge lacătele puşcăriei cu credinţa lui curată. Şi, în cel mai rău caz, dacă lacătul e făcut de chinezi (deci nu poate fi spart), Cioacă va primi un cozonac de Paşte. Cu stafide, cacao, rahat, nucă şi un pistol Carpaţi, de calibru vanilat 7.65.

Urmărește-ne pe Google News