Cronică TV de Simona Catrina: În țara lui Borcea, maimuța roz și amanta indignată fac legea

Pe principiul că dacă lumea chefuieşte cu sarmaua înfiptă în furculiţă, această stare de fapt are nevoie de emisiuni corelate cu situaţia. Evident, subiectul principal a fost măţăria de intrigi amoroase din viaţa neînfricatului (şi neînfrânatului) Cristi Borcea. Televiziunile s-au întrecut în panseuri emoţionante, nici nu-mi ajungeau mâinile să notez.
Am izbutit, în cele din urmă, să adun câteva smaralde slobozite pe posturile TV: “Cristi Borcea mai avea cinci copii din două căsnicii, Patrick, Angelo, Antonia şi Melissa şi încă un copil pe care l-a recunoscut abia în instanţă”. E o varză, nici nu ştiu ce să comentez mai întâi. “Antonia şi Melissa” sunt una şi aceeaşi persoană. Apoi, ni se spune că Borcea mai are un copil, dintr-o altă căsnicie anterioară, iar acum are încă unul, cu Alina. Aaa, şi că Valentina Pelinel e şi ea gravidă, ştiţi. Noroc că mai avem şi alte surse de informare, că de la televizor nu pricepi mare lucru. Pe la alte televiziuni năuce, situaţia e şi mai scămoşată.
“Borcea este tatăl fraţilor proveniţi din relaţia anterioară”. A cui, cum, cine, când? Mai departe: “Practic, fiecare femeie din viaţa lui Cristi Borcea i-a dăruit un fiu sau o fiică sau ambele”. Să fim serioşi, dacă nici Borcea n-a fost combinat cu mai mult de trei femei, atunci vine sfârşitul lumii. Dacă ar fi avut copii de la toate iubitele, grădina lui ar fi arătat ca Adunarea Naţională de la Blaj. Sau ca plaja de la Eforie. Sau, mă rog, ca peluza de la meciul Steaua – Dinamo, ca să rămânem la oile şi berbecii noştri. Sigur, s-a mai trăncănit şi despre altceva la TV decât despre sexappeal- ul fatal al lui Borcea şi despre contribuţia lui la erupţia demografică. De exemplu, reporterii au fost ocupaţi să ne explice, scărpinându- se în cască, filosofia noilor impozitări. “Modificările care vizează impozitarea veniturilor vor suferi modificări”.
Înţelegem de prima dată, dragă, nu e nevoie să ne rupi modificarea în cap de atâtea ori. “Tichetele cadou se acordă altfel decât în limita fondurilor de pensii facultative suportate de angajator”. Poftim?! Dar mai bine renunţ la acest subiect, să nu creadă şeful meu că fac aluzii deştepte, ca să mi se mărească veniturile.
Dar de ce ar crede aşa ceva, când sunt încă tânără şi mai am un secol jumate până la pensie? Pe alte posturi, pensiile se complică aprig: “Primele de asigurări de sănătate suportate de angajator vor fi în limita a 400 de euro de angajat… ăăă… de persoană pe an… ăăă, mă scuzaţi, pe an de persoană”.
Vă rog frumos, când vă zdrăngăneşte fisa şi pricepeţi ceva, scrieţi-mi şi mie pe e-mail sau pe Facebook, să nu mor proastă. Dar dincolo de pensiile noastre şi de copiii lui Borcea, mie cel mai mult mi-a plăcut un film de desene animate, unde un maimuţoi roz îi spunea unui camion vorbitor: “Ce-s (sic!) cu remorcele (sic!) alea la tine, te-ai îngrăşat, dragă camionule, nu mai mânca benzină cu zahăr!”. Şi uite aşa, se mai coace o generaţie de copii zăpăciţi de cap, viitori poeţi neînţeleşi.

Urmărește-ne pe Google News