ComenteazăCred că v-aţi dat seama cu toţii, din aluzia mea străvezie, că am văzut-o (la Kanal D) pe cronicăreasa neamului în materie de ţoale cu ifose, Iulia Albu. A fost invitată să le dea note – şi na-na la funduleaţă – ăstora care, cică, au jucat ţonţoroiul pe principiile modei, pfff. Iulica arăta aşa cum v-a obişnuit, mustea de rafinament. Pe scăfârlie, îi crescuse un păsăroi mov, dintr-un fel de satin care cred că fusese în prealabil apretat cu clei.
Apropo, oare când va începe madam să construiască şi cuiburi pentru vrăbiile care se odihnesc atât de duios şi frecvent pe căpăţâna dumneaei? Mă rog… Această duduie, care se remarcă frecvent, aşadar, prin dezinvoltura cu care strămută cuibare întregi de orătănii în ciuful ei, a desfiinţat tot felul de figurine din show-business sau sport. Trebuia s-o vedeţi când ciomăgea la ei verbal, cu mutra femeii care a mâncat din greşeală un ou cu coajă cu tot. Excitat de atâta criticăreală – de care râd şi proştii, şi deştepţii deopotrivă (fiecare cu percepţia lui) -, Kanal D titra ţanţoş: “Spaimă printre vedete! Iulia Albu oferă Trofeul Bau-Bau!”.
Păi cum, nu e ea însăşi trofeul? Că un bau-bau mai zbârlit decât ciuful prezentat publicului n-am văzut nicăieri pe faţa şi pe fundul pământului. Dizaineriţa cu găina le-a dat note jalnice unor cazuri clinic sănătoase din showbiz. Dar asta e, ciufuţenia nu se discută, se execută. Am schimbat canalul. Am nimerit din greşeală pe Naţional TV.
Nu ştiu de ce, dar am impresia că acolo lucrează numai Corina Chiriac, fiindcă de câte ori ajung pe acest post (intenţionat sau nu), dau de doamna cântecului românesc. Doamnă care, de obicei, invită (normal!) alte contese ale cântecului la fel de românesc. Bunăoară, duminică a chemat-o pe Mirabela Dauer. Corina ne-a tulburat sufletele fragile cu un panseu adânc precum săpătura de injecţie, dar şi cumplit de adevărat: “Fiecare dintre noi are un şlagăr nemuritor”. Presupun că se referea la “noi, cântăreţii”, fiindcă restul lumii – popor de solişti amatori, antrenaţi să schelălăie doar în baie şi la preselecţiile de la Mamaia – nu beneficiază de şlagăre în vastul repertoriu. Ooof, revin un pic la Iulia Albu: unde eşti tu, unde-i găina ta, când avem atâta treabă cu voi?
În loc să latri la hainele Mihaelei Rădulescu, ce-ar fi să dai o tură pe la Naţional TV? Fiindcă avem subiecte crocante. Bunăoară, alături de Mirabela Dauer, era în studio şi solistul Gabriel Dorobanţu. Mirabela intrase într-o rochie lălâie, mai mult lată decât lungă, catastrofal aleasă pentru atare ocazie. Dorobanţu venea tare din urmă, cu o cravată de culoarea margarinei, unsă tacticos pe o cămaşă cu puchiţei. Această combinaţie solistico-prăjituroasă era de natură să readucă, în tăbăcita noastră memorie, scene de neuitat de la festivalurile cumplit de optzeciste. Ca şi duetul lor formidabil: “Te-am visat ca niciodată, alergând în calea mea”, chestii de-astea frumoase ca o gladiolă care plânge cu sughiţuri, dracu ştie de ce.