ComenteazăPauzele publicitare ale canalelor de televiziune cu filme şi seriale pentru copii şi-au schimbat hainele de vară şi îi pregătesc, chipurile, pe copii pentru începerea şcolii şi a grădiniţei. De fapt, îi oropsesc pe părinţi, obligându- i să le cumpere plozişorilor tot felul de ghiozdane şi haine cu personaje din desene animate, care mai de care mai scumpe şi mai înzorzonate, tot felul de rechizite a căror marcă e mai valoroasă decât obiectul în sine, tot soiul de produse care să-i facă pe copii să fie mândri de aspectul lor exterior şi nepăsători faţă de frământările părinţilor legate de “famelia” mare cu “renumeraţie” mică, după buget, coane Fănică…
“Mama, mama, vreau creioane cerate, acuarele colorate, gume parfumate, ghiozdane imprimate!”, au răcnit la mine, întruna, odoarele proprii, până la începerea şcolii, şi pun pariu că sesiunea de răcnete hrăpăreţe va continua încă o bucată de vreme. Iar, la un moment dat, şi-au diversificat discursul şi mi-au cerut şi şampon pentru păduchi, precum şi accesorii înspăimântătoare. Mai întâi le-am pipăit fruntea, să văd dacă au febră, după care, într-un demers de detectiv, m-am aşezat la pândă să aflu de unde şi până unde asemenea pretenţii. Şi am aflat de la televizor, în pauzele publicitare, câteva poveşti de făcut părul măciucă – şi la propriu, şi la figurat.
Carevasăzică, o prinţesă cu părul lung şi mătăsos, pe care o chema – aţi ghicit! – Mătăsica, a fost atacată de o armată de păduchi răi şi nesuferiţi, care s-au cuibărit în podoaba ei blondă. Pentru că, la fel ca în toate poveştile menite să îi facă pe copiii noştri să crească terifiaţi, nu fericiţi şi încrezători în generozitatea destinului, fata era orfană de mamă şi oropsită de o maşteră pe care tatăl inconştient şi pofticios la nuri de vrăjitoare o luase de nevastă, a fost cât paci să rămână fără pletele ei superbe. Fiindcă maştera a propus cea mai simplă operaţiune de despăduchiere: tunderea. Ei, bine, atunci a apărut, nu se ştie de unde, un prinţ viteaz cu nume de şampon, care s-a luptat cu insectele şi le-a învins, mătrăşindu-le, până la cea de pe urmă. “Vreau să am păduchi, mami!”, mi-a spus, dulce, fetiţa mea cea ştirbă, uitându-se cu drag la prinţul cel chipeş şi antipăduchios. “Iar eu vreau cele mai noi şi monstruoase accesorii”, a replicat şi băieţelul meu, citând dintr-o altă reclamă, în care toate obiectele pentru şcoală ale copiilor cool erau împopoţonate cu feţe cumplite de zombie, cranii şi vârcolaci.
Copiii vor tot ce văd legitimat într-un spot publicitar. Pe sufleţelul lor fraged, reclamele se aşază ca lipitorile şi-i conving de la primul cadru că tot ce se transmite la teve e pentru binele lor. Din păcate, nimeni n-are bani pentru o campanie de spoturi în care să li se spună celor mici să mănânce fructe şi legume, să facă sport şi să citească mult. Pentru că sănătatea şi fericirea nu aduc profit. Comerţul, da… Bine-aţi început noul, monstruosul şi probabil, în curând, păduchiosul an şcolar!