ComenteazăLegendele celtice susțin că Sf. Patrick ar fi propovăduit creștinismul printre celți botezându-i cu o cruce făcută din două bucăți de lemn încrucișate, susținute de un suport de formă rotundă, probabil o piatră sau o altă bucată de lemn. Simbolul crucii era însă de sorginte păgână și cunoscut cu mult timp înainte de a fi folosit în ritualurile creștine. Pentru cercetătorul scoțian Crichton Miller, crucea pe suport rotund a fost la origine un instrument folosit în construcții și în navigație de către vechii fenicieni, de la care l-au moștenit egiptenii. Crucea folosea în acele vremuri la măsurarea unghiurilor și a înclinației pereților, dacă era atașat un fir lung cu o greutate de plumb la capăt. Miller este convins că marinarii puteau folosi aceeași cruce celtică pentru a măsura longitudinea și latitudinea în timp ce navigau în larg. Pe post de instrument, crucea era folosită la calcule de bază importante în geometrie, matematică și astronomie. Alte voci susțin că acest model de cruce, înconjurată de un cerc, trebuie să fi reprezentat unul dintre cele mai vechi calendare ale lumii. Cercul reprezintă timpul, iar cele patru brațe, spațiul și cele patru puncte cardinale, între care brațul orientat în sus făcea legătura cu cerul și divinitatea.
Semnificații străvechi
Crucea celtică reprezintă pentru creștinii de azi Taina Sfintei Împărtășanii. Discul pe care stă crucea poate fi asemuit cu vasul din altar pe care se pune pâinea sfințită și poate fi comparat cu roata de moară care macină făina. Majoritatea troițelor din Transilvania sunt împodobite de cruci celtice impunătoare, pe brațele cărora sunt sculptate modele complexe din flori, frunze, păsări și elemente geometrice.
Mai multe pe libertateapentrufemei.ro