ComenteazăDupă ce presa a dezvăluit numeroase cazuri în care instanţele au decis că victimele de 11-13 ani au consimţit actul sexual cu agresorii lor, iar ei au primit pedepse reduse sau chiar cu suspendare, CSM a decis, în iunie 2020, să trimită în teren Inspecţia Judiciară, pentru a verifica modul în care procurorii şi judecătorii tratează aceste dosare.
Controlul a durat un an şi a vizat toate cauzele de agresiuni sexuale cu victime minori înregistrate din februarie 2014 până azi.
CSM: Evaluarea psihologică a victimei, obligatorie
Concluziile Raportului Inspecţiei Judiciare confirmă investigaţiile jurnaliştilor: „de regulă, instanţele nu au reţinut valabilitatea consimţământului victimelor minore” şi, în multe cazuri, abuzul sexual asupra unor copii ce nu împliniseră 14 ani a fost considerat de magistraţi nu viol, ci „act sexual cu un minor”, o infracţiune pedepsită mai blând.
Asta s-a întâmplat pentru că judecătorii au apreciat că „din probele administrate (declaraţie persoană vătămată care a confirmat că şi-a dat acordul, declaraţii de martori care au confirmat că a existat acordul minorului sau că minorul nu a fost constrâns de inculpat) rezultă că a existat un consimţământ exprimat de persoana vătămată minoră”, se precizează în raportul Inspecţiei Judiciare.
Aceste abuzuri au fost încadrate la infracţiunea de viol doar atunci când judecătorii au cerut o expertiză psihiatrică a victimei, care a demonstrat că, din cauza vârstei sale, ea nu avea discernământul necesar pentru a consimţi un act sexual.
Plenul CSM a aprobat miercuri, 28 iulie, acest raport al Inspecției Judiciare şi a adoptat mai multe măsuri ce ar trebui să rezolve problemele identificate.
Astfel, la propunerea Inspecţiei Judiciare, CSM a stabilit că obligativitatea efectuării unei evaluări psihologice a victimelor minore în cauzele având ca obiect infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale trebuie reglementată prin lege.
Stabilirea „vârstei consimţământului sexual”
În plus, CSM a decis că e nevoie de modificarea Codului Penal, pentru stabilirea unui prag de vârstă de la care un minor poate consimţi un act sexual. Sursă de inspiraţie a fost Codul Penal francez care, din aprilie anul acesta, prevede că „15 ani este vârsta sub care se consideră că un copil nu consimte la un act sexual cu un adult, fapta constituind viol”.
În România, CSM a stabilit că acest prag ar putea fi de 14 ani, pentru că „până la împlinirea acestei vârste, minorul nici nu răspunde penal, legea instituind o prezumţie absolută a lipsei de discernământ”, se precizează în Punctul de vedere formulat de Direcţia legislaţie din CSM, însuşit de plenul CSM.
Astfel, conform propunerilor trimise ieri de CSM ministrului justiţiei, Codul Penal va fi modificat şi vor fi încadrate la viol „raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor care nu a împlinit 14 ani”. Așadar, acestea nu vor mai putea fi încadrate la „act sexual cu un minor”.
La acest moment, cei care abuzează sexual copii sub 14 ani pot fi judecaţi pentru act sexual cu un minor – art. 220, alin (2) din Codul Penal -, infracţiune pedepsită cu închisoarea de la 2 la 9 ani.
România se află sub monitorizarea Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei (Serviciul de executare a hotărârilor CEDO) tocmai pentru că „nu are capacitatea de a dezvolta o practică judiciară stabilă şi coerentă asupra noţiunii de consimţământ, pentru a diferenţia clar cazurile de viol de cazurile cu raporturi sexuale consimţite cu un minor”.
Pedepse mai mici, însă, dacă nu e probată constrângerea
Deşi, teoretic, propunerile CSM introduc în Codul Penal „vârsta consimţământului sexual”, în documentul trimis ministrului justiţiei se vorbeşte despre „incriminarea drept infracţiune de viol a faptei specifice comise cu un minor ce nu a împlinit 14 ani, care consimte la această faptă”.
Surse din CSM au declarat pentru Libertatea că „modificările propuse au în vedere doar cazurile cu victime sub 14 ani, în care fapta nu a fost săvârşită «prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința», adică nu s-ar putea face încadrarea la alin (1) al art. 218 (definiţia clasică a violului, n.r.)”.
Codul Penal prevede acum că violul cu victimă minor se pedepseşte cu închisoarea de la 7 la 12 ani.
CSM propune completarea art. 218 şi condamnarea celor care întreţin orice fel de acte sexuale cu copii sub 14 ani cu închisoarea de la 5 la 10 ani, dacă nu este probată constrângerea.
„În cazurile în care constrângerea victimei sub 14 ani e demonstrată prin probe, se merge pe prevederile de acum, iar pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani”, explică sursele din CSM.
În opinia CSM, atunci când nu e probată constrângerea, pedeapsa ar trebui să fie între 5 și 12 ani de închisoare, dacă victima e rudă cu agresorul sau dacă acesta a profitat de autoritatea lui.
Dacă nu este probată constrângerea și agresorul este mai mare cu maximum 3 ani, faptele nu se sancționează
„Când făptuitorul nu a împlinit 18 ani, faptele (actul sexual cu victimă sub 14 ani – n.r.) nu se sancţionează, dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani”, conform propunerilor CSM.
În această dezincriminare a violului, se porneşte tot de la ipoteza lipsei de constrângere a victimelor, chiar dacă vorbim de copii de şcoală generală sau de grădiniţă, pentru care „legea instituie o prezumţie absolută a lipsei de discernământ”, după cum se subliniază chiar în documentul trimis ministrului justiţiei.
Când nu e viol, e agresiune sexuală
CSM mai propune ca, atunci când victima are sub 14 ani, „actul sexual consimţit (altul decât cel considerat viol) să fie incriminat ca agresiune sexuală”, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Acum, Codul Penal prevede pedeapsa cu închisoarea între 3 şi 10 ani pentru agresiunea sexuală „săvârșită prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința ori profitând de această stare”, atunci când victima este un minor, indiferent de vârsta lui.