Comentează„Să se documenteze mai bine distinsele”, le-a îndemnat CTP pe femeile care l-au criticat aspru pe rețelele de socializare pentru declarațiile făcute vineri seara la emisiunea Cap Limpede. El a continuat să-și susțină teoriile despre anumite rețele neuronale care pot fi modificate în cazul femeilor care s-au masturbat des în adolescență.
Rugat să explice pe ce bazează afirmațiile lui, jurnalistul nu indică o sursă anume, ci precizează doar că aceste lucruri pot fi descoperite „în orice manual de sexologie”.
Cristian Tudor Popescu a ținut însă să sublinieze că a fost înțeles greșit și este de acord cu educația sexuală în școli. „Eu vreau mai mult decât educație sexuală în școli. Deci sunt pentru desfășurarea acestor cursuri. Nu împotrivă și nici cu acordul părinților, după cum am spus, că nu părinților aș da acordul”, a spus el.
-Vă rugăm, dacă puteți, să explicați mai bine ceea ce ați spus la Digi 24, despre felul în care este afectat creierul femeilor, dacă se masturbează des. Mai multe specialiste nu sunt de acord cu ceea ce ați spus dumneavoastră.
–Să se documenteze mai bine distinsele. În primul rând, unele au priceput că e vorba de o afectare morfologică a clitorisului, ceea ce e o prostie. Deci organul sexual al omului este creierul, nu organele reproductive, ci creierul. Acela este organul sexual, acolo, în hipotalamus și în amigdală.
Să se mai documenteze puțin în legătură cu asta. Iar ceea ce spun eu este un fenomen constatat cu o anume frecvență în legătură cu astfel de practici în timpul adolescenței. El este legat de alte statistici, pe care, dacă vreți, le aducem în discuție.
Cristian Tudor Popescu:
– Statistici despre ce?
– În legătură cu capacitatea de a ajunge la orgasm a femeii. Și acolo sunt niște studii. Sunt foarte multe femei care nu pot ajunge la orgasm. Asta nu înseamnă că sunt frigide, dar acest lucru este trecut sub tăcere, nu se discută, e considerată o chestiune prea intimă, rușinoasă și nu se discută. Păi, sunt o grămadă de lucruri de felul acesta.
Nu înțeleg de ce aceste doamne scriitoare, jurnaliste, ce sunt ele… Ce probleme au dânsele? Dânsele au avut această practică în adolescență și nu le-a influențat deloc? Vorbesc despre sine? Pentru că eu nu am spus, în fond, nimic rău sau jignitor la adresa cuiva. Am făcut o observație medicală care am considerat că ar trebui făcută de către niște cadre.
Cristian Tudor Popescu:
”Nu părinților le-aș cere acordul”
– Dumneavoastră sunteți pentru educația sexuală în școli?
– Eu sunt pentru educația sexuală în școli. O logică simplă spune că eu vreau mai mult decât educație sexuală în școli. Deci sunt pentru desfășurarea acestor cursuri. Nu împotrivă și nici cu acordul părinților, după cum am spus, că nu părinților le-aș cere acordul.
– Sunteți pentru ce anume, puteți explica?
-Terapia pe care o propun eu este o formă mai intensă de educație sexuală la școală. Deci nu sunt împotrivă, da? Numai că atrag atenția că cei care ar face această educație sexuală pot prelua un teren deja infestat, modificat deja de aceste surse informaționale pe care generațiile actuale le au și generațiile mele nu le-au avut. E o deformare fundamentală aici. Nu existau acum, știu eu, 30 de ani, 40 de ani, nu existau posibilitățile astea de a lua contact cu imagini, de sex, de pornografie de la vârste fragde. Nu aveai de unde, pentru că în România socialistă astfel de materiale erau interzise. Nu exista internet, prin urmare nu aveai astfel de contact.
Acum nu poate nimeni să îi împiedice pe copiii de șapte, opt, 10, 11, 12 ani care dispun de aceste scule în clipa de față, nu poate să îi împiedice să intre unde vor pe respectivele telefoane și laptopuri.
Cristian Tudor Popescu:
– Ce pot găsi acolo?
– Ce pot găsi acolo? Eu știu, că m-am uitat și m-a luat groaza. Și mie îmi este greu să fac față unora dintre aceste site-uri și imagini, ce este acolo. E groaznic!
Masturbarea la calculator și contactul sexual normal
– Asta înseamnă că acești copii au o înțelege total greșită asupra a ceea ce văd?
– Exact! Ei trăiesc într-un univers paralel, un univers în care pornografia e ficțională, e falsă, e artificială, acolo sunt aleși bărbați, femei, într-un anumit fel, cu anumite caracteristici sexuale pe care nu le regăsești în viața normală decât foarte greu. Și acești copii ajung să își închipuie că așa este, cum e în filmele astea, în pornografie, că asta e viața sexuală, că asta e dragostea. Deci univers paralel, din care apoi le e greu să iasă.
Pot să se ducă fie în direcția experimentării sexului foarte devreme, încercând să copieze ceea ce au văzut în virtual, deci de aici toate cazurile de mame minore și alte povești de soiul ăsta sau, dimpotrivă, nu mai pot ieși din sexul virtual pe care îl văd la computer.
Cristian Tudor Popescu:
Mulți dintre acești adolescenți se masturbează la calculator! Și după aceea le e greu să treacă la un contact sexual normal. Ba, mai mult, le e greu și să stabilească o relație. Apar aceste blocaje pe care virtualitatea le introduce. Astea nu sunt niște glume, sunt niște fenomene sociologice.
– Unde putem găsi aceste studii, cărțile în care apar aceste lucruri despre care vorbiți?
– Eu văd că se confundă, s-a crezut că e vorba de o deformare morfologică a clitorisului. Este vorba de un mecanism de obținere a orgasmului, care, de fapt, e tot virtual. E exact ca în povestea cu calculatorul, e virtual, nu e cu un partener. Să ia un manual de sexologie și să vadă ce se poate întâmpla când astfel de practici sexuale care nu includ un partener pot să modifice rețeaua neuronală. Știți câți centri participă la realizarea excitației sexuale și a actului? Vreo 80, în hipotalamus, în amigdală și în alte centre de acolo.
În clipa în care apar astfel de practici, ele nu sunt neapărat nocive, adică nu fac rău. Eu spun doar că modifică acele circuite cerebrale, astfel încât le e mai greu să obțină după aceea orgasm vaginal. Femeia, pentru că ea se obișnuiește cu acest tip de satisfacție. Și după aceea femeia constată că, domnule, nu am orgasm vaginal. Oare de ce? Una dintre cauze pentru această situație deloc rară pentru femei este și obișnuința cu această autosatisfacție. Da? Manual de sexologie.
”O cărare pe creier, se face o cărare”
– Psihologul Ligia Moise susține că astfel de modificări ale creierului ar trebui să se vadă la un RMN, iar dumneaei nu are cunoștință de studii care să arate astfel de lucru. Mai spune doamna psiholog că ar vrea să dezbată acest subiect cu dumneavoastră.
– Oh, Dumnezeule! Sărăcuța! Doamna psiholog ce este ea… Ce leziune? Ce RMN? Este vorba de rețele neuronale acolo, nu se produce o leziune! Dacă atât a priceput doamna, nici nu am ce să… eu nu vreau să stau de vorbă cu ea!
– Păi, asta s-a înțeles. Că o anumită parte a creierului este afectată.
– Sărăcuța! Deci e vorba de rețele neuronale, care sunt mai degrabă soft, decât hard. Nu se produce nici o leziune, pur și simplu niște circuite se intensifică și altele se diminuează. Nu curge sânge! Nu se vede pe RMN, că nu apare o tumoare sau mai nu știu ce…
– Deci nu apare ca o cărare bătătorită în pădure…
– O cărare bătătorită. Da, bună asta! O cărare pe creier, se face o cărare. Doamne, Doamne! Mi-am găsit beleaua cu declarațiile astea!