Practic, într-o povestire fictivă care poartă titlul „Semafor tricolor, lasă România-n zbor!”, CTP descrie România așa cum o vede el, printr-un dialog între un milițian și un critic literar. Personajele aduc în discuție inclusiv posibilitatea ca semafoarele să aibă culoarea albastru în loc de verde, exact ca drapelul, într-un dialog care începe în momentul când milițianul oprește un poet care trecuse pe roșu.
„Tovarășul Dumitru a luat de două ori premiul de Stat și premiul Partidului, pe capitală! E simbolist, urmașul lui Bacovia. L-ați învățat la școală, tovarășe milițian! Cum să-l amendați? Ce mare infracțiune a comis, că a trecut pe roșu?! Nici nu vă închipuiți ce poem minunat poate să scrie tovarășul Dumitru despre culorile semaforului, după această întîmplare! Ce ziceți, de pildă, să fie albastru în loc de verde, ca să fie semaforul cum e tricolorul? Criticul Ion vorbește ca un om cu carte multă. Pe milițian îl trece un ușor fior de respect. Așa că acceptă dialogul: «Păi, nu cred că ar fi bine, verdele e de bine, albastru înseamnă că situația e albastră…»”, e un pasaj din povestirea dedicată de CTP Zilei Naționale.
Finalul e, de asemenea, reprezentativ pentru ceea ce vrea să transmită jurnalistul despre români și România, de 1 Decembrie: „În clipa aceea, milițianul e străbătut de o revelație fulgerătoare și zice după criticul Ion: „Stați puțin, tovarășu! Dar matale cine sînteți?”.