Copii care au din belşug rechizite şi hăinuţe noi-nouţe, în timp ce alţii vor merge îmbrăcaţi în treninguri ponosite. Mii de părinţi, dacă nu cumva zeci de mii, nu au găsit resurse pentru a le cumpăra plozilor cele necesare: caiete, creioane, stilouri. Ce să mai vorbim de ghiozdan! În declaraţiile părinţilor nu se regăseşte doar resemnare, ci şi o furie mocnită.
Cum poţi răspunde la rugăminţile firbinţi ale copilului? Cum poţi să-i răsplăteşti hărnicia, să-l priveşti în ochii aceia sinceri? “Mami, tati voi merge la şcoală”. Iar tu să dai din umeri neputincios, cu inima frântă că-l vei trimite ca pe ultimul cerşetor. De unde să-ţi mai rupi de la gură când grijile te-apasă? Scuza că şi tu ai mers la fel la şcoală nu te va linişti. Rana din suflet va rămâne deschisă. Nu merită şi el să fie-n rândul lumii? Ştiu că te vei bucura şi tu, ca părinte, în prima zi de şcoală. Dar doar de bucuria lui.
Rând pe rând politicienii, această ciumă perpetuă, distrug orice. Acum ne atacă şi viitorul. Ar merita ca progeniturile lor să nu studieze-n Elveţia sau la dracu-n praznic, ci alături de ai noştri.