Comentează• Într-un top al celor mai inteligente animale, pisica stă pe locul fruntaş. Cercetătorii au stabilit că ea poate simţi stările şi sentimentele oamenilor şi că, prin structura lui, creierul pisicii este mai apropiat de al nostru decât de cel al câinelui.
• O altă asemănare, surprinzătoare şi amuzantă, între oameni şi pisici: şi ele pot fi dreptace sau stângace! Se servesc, de preferinţă, de una sau alta din lăbuţe pentru a vâna fluturi, muşte, mingiuţe sau pentru a-şi face toaleta.
• Pisicile albe cu ochi albaştri sunt complet surde. Iar pisicile albe cu un singur ochi albastru (ceacâre) sunt surde doar de urechea corespunzătoare ochiului albastru.
Absoarbe energia negativă şi acţionează ca un psihiatru
• Nenumărate studii confirmă: compania unei pisici aduce numai beneficii pentru sănătatea stăpânului. Mai ales în cazul persoanelor vârstnice şi al celor care trăiesc singure.
• Este lucru verificat că pisica se lipeşte de trupul stăpânului ei fix în zona bolnavă şi absoarbe energia negativă din acel loc, uneori cu riscul de a se îmbolnăvi ea.
• Pisicile ştiu, din tonul nostru, când suntem veseli şi când suntem trişti.
• Când le mângâiem şi le vorbim – în şoaptă e cel mai bine, aşa le place! -, ne relaxăm, tensiunea arterială se reglează, iar indispoziţia şi frustrările îşi iau zborul.
Performanţe şi ciudăţenii
• Mirosul pisicii este de 40 de ori mai dezvoltat decât al omului: noi avem 5 milioane de celule senzitive, iar pisica are 200 de milioane.
• Şi auzul ei îl bate de departe pe al nostru: este de trei ori mai ascuţit. Fiecare ureche a pisicii e controlată de 32 de muşchi şi se poate întoarce la 180 grade. Noi avem doar şase muşchi, de aceea ne mişcăm urechile foarte puţin şi foarte greu.
• Cea mai mare rasă de pisici domestice este Maine Coon: cântăreşte peste 11 kg.
• Există o specie de pisici fără coadă: Manx. Această anomalie este rezultatul unei mutaţii genetice naturale la nivelul coloanei vertebrale.
• Pisica nu transpiră pe tot corpul! Când îi este cald îi transpiră pernuţele lăbuţelor şi îşi linge blana, pentru a se răcori.
• Papilele îmbârligate de pe limba ei aspră acţionează ca o perie, curăţând şi descâlcind blana.
• Pe măsură ce pisica înaintează în vârstă, culoarea ochilor ei se schimbă.
• Textura nasului unei pisici este unică, la fel ca amprentele digitale umane.
• O pisică recunoaşte mersul stăpânului de la o depărtare de câteva sute de metri. Acum, că ştii, nu te va mai mira că se postează la uşă cu 15 minute înainte să ajungi tu!
• În mod greşit se consideră că pisicile beau lapte. De fapt, doar puii beau. Odată ajunse la maturitate, pot dezvolta intoleranţă la lactoză, exact ca oamenii.
• Pisica este campioană la somn: ea îşi petrece 65% din viaţă în braţele lui Moş Ene. Ce face cât e trează? 25% din timp şi-l dedică toaletei, 5%, hrănirii şi 5%, jocului.
• În ciuda traiului sedentar, ocrotit, din casa stăpânului ei biped, pisica îşi păstrează instinctul de animal de pradă. Vederea ei superperformantă o consacră expediţiilor nocturne: o şesime din lumina necesară omului îi este prea de ajuns ca să vadă clar.
• Iată şi un paradox: vede foarte bine în întuneric, dar nu distinge obiectele mici aflate aproape de ea; pe acestea le simte cu ajutorul mustăţilor.
• Înălţimea la care poate sări este egală cu propria ei lungime înmulţită cu cinci.
Uşiţa rabatabilă a fost inventată de Isaac Newton pentru mâţa lui
• Isaac Newton (foto) a trăit, ca orice om de rând, conflictul iscat de propria pisică obsedată să intre şi să iasă din casă la orice oră din zi şi din noapte. Pentru ca mâţa familiei să nu mai ceară, cu mieunături disperate, să i se deschidă uşa, Newton a inventat uşiţa rabatabilă pentru pisici.
• În 1947, Edward Lowe a inventat aşternutul pentru lădiţa pisicii, acel nisip special care absoarbe umezeala şi mirosul de amoniac. Iniţial, a încercat să-l vândă fermierilor care creşteau găini, fiindcă era ideal pentru cuibar. Nimeni nu a fost interesat. În schimb, o vecină a luat o cantitate mică pentru pisica ei şi, încântată de rezultat, l-a recomandat şi altora. Lowe a profitat repede: l-a ambalat în pungi pe care a scris Kitty Litter şi l-a comercializat în supermarketuri. În 1990, cu 5 ani înainte de a muri, Lowe şi-a vândut afacerea pentru 200 de milioane de dolari.
Puţină istorie pisicească
- În China, în urmă cu peste 5.000 de ani, pisicile trăiau în preajma oamenilor, atrase de rozătoarele aciuate pe lângă ferme.
- Şi-au trăit perioada de maximă glorie în Egiptul Antic, unde erau considerate sacre. Atunci, întreaga familie marca moartea unei pisici din casă: oamenii îşi rădeau sprâncenele în semn de doliu şi de respect. În caz de cataclism – incendiu, cutremur etc. -, pisica trebuia salvată prima. Iar cel care încerca să o omoare era condamnat el însuşi la moarte.
- Cultul lor nu a dispărut de tot, am zice, de vreme ce, în zilele noastre, numărul pisicilor din Londra, de exemplu, depăşeşte populaţia Norvegiei…