ComenteazăPână în momentul de faţă nu a existat o iniţiativă de transformare a sa într-un muzeu, însă este o idee pe care o putem analiza. Proprietatea acestor trenuri este a Ministerului Transporturilor și probabil că de aici ar trebui pornit, să vedem dacă sunt de acord să cedeze din garniturile fostei Cugireana pentru a crea un tren-muzeu.
Adrian Teban, primarul din Cugir:
1906. La 26 de ani de la apariția CFR (înființată la 26 de ani de la darea în folosință a primei căi ferate de pe teritoriul actual al României, între Oravița și Baziaș, port la Dunăre), între Cugir și Șibot era finalizată calea ferată ce avea să servească la aprovizionarea uzinelor cugirene.
În timp însă, marfa transportată de garniturile de tren pe această rută a fost înlocuită majoritar cu oameni. Așa a luat ființă Cugireana. Care a crescut ca Făt-Frumos.
Înainte de căderea comunismului, în anii 80, Cugireana ajunsese să ducă zilnic între 7.000 (atâtea abonamente existau pentru acest tren în anii 1986-1989, reiese din registrele CFR) și 10.000 de navetiști, muncitori din Teiuș, Alba Iulia, Blaj, Aiud și Ocna Mureș, toți angajați la Uzina Mecanică din Cugir, unde trudeau atunci peste 18.000 de suflete.
Devenise cel mai lung tren din Europa, cu 18 vagoane etajate și necesitatea „fracționării” la intrarea în gară, pentru că dintr-o bucată nu încăpea și atunci, trebuia „rupt” în două.
Era un oraș pe roți, cu forfota și eterogenitatea specifice, unde se legau prietenii la drum de dimineață și la final de schimb. Aproape că nu-i cugirean sărit de 40 de ani care să nu aibă amintiri din Cugireana, iar primarul nu face excepție.
Am făcut o perioadă naveta cu trenul când eram angajat inginer la uzină, însă amintirile mele legate de Cugireana sunt din perioada liceului. Timp de patru ani am venit la şcoală cu acest tren şi îmi aduc aminte că era plin de muncitori şi elevi.
Adrian Teban, primarul din Cugir:
„Şi atunci existau autobuze, însă să circuli cu trenul era mult mai practic şi mai sigur, în primul rând că nu puteai rămâne pe lângă, întotdeauna găseai un loc, chiar dacă uneori, din cauza aglomeraţiei, stăteam pe holuri”, mai povestește edilul.
„Cred că nu este om care a locuit sau a muncit la Cugir să nu aibă amintiri legate de Cugireana – spunea, în urmă cu doi ani, și o localnică din Cugir. Eu îmi amintesc că urcam uneori în ultimele vagoane şi când coboram nu vedeam partea din faţă a trenului. Pe tren puteai afla ultimele bârfe şi ştiri, dar dacă încercai să cauţi pe cineva aveai slabe şanse să reuşeşti să îl găseşti până când trenul nu oprea în staţie. Uneori era atât de aglomerat încât simţeai bătăile inimii celui care stătea lângă tine. Bărbaţii încingeau nişte jocuri de «filcău» (joc de cărţi) şi peste tot se râdea şi oamenii erau plini de viaţă. Erau alte vremuri pe care cei care nu le-au trăit cred că nu le-ar putea înţelege”.
După căderea regimului comunist, Uzina Mecanică Cugir, furnizorul de navetiști, a-nceput să aibă probleme financiare, numărul de angajați s-a redus dramatic, iar cererea pentru bilete și abonamente pe ruta istorică a scăzut pe măsură. Urmarea?
2006. La fix un secol de la înființare, s-a luat decizia desființării garniturilor reunite sub denumirea Cugireana.
Calea ferată Şibot-Cugir a fost concesionată unei firme particulare, însă cererea a fost mică și nu a justificat menținerea curselor, iar în 2018, la 1 martie, au fost anulate ultimele patru curse Regio dintre Teiuș și Cugir.
Numărul celor care fac naveta a scăzut foarte mult comparativ cu perioada dinainte de 1990, când Uzina Mecanică Cugir avea 19.000 de angajați, dintre care în jur de 7.000 erau navetişti. În prezent, mai sunt doar 2.000 de angajaţi, iar cei care provin din localităţile limitrofe se deplasează cu autobuze și autovehicule private.
Adrian Teban, primarul din Cugir:
Cugireana are șansa să devină muzeu, la inițiativa primarului Adrian Teban, cu concursul CFR și, poate, cu ajutorul miilor de navetiști, care ar putea furniza informații și, de ce nu, fotografii din timpul funcționării trenului secular.
Garniturile care au funcționat pe ruta Cugireana „sunt scoase din uz, din ce au reușit colegii mei să afle, dar exact unde sunt, trebuie să caute”, ne-a comunicat Raluca Manciu, consilier la CFR Călători.
Garniturile ar putea fi găsite. Iar intenția primarului din Cugir de a le transforma în tren-muzeu ar putea lua formă.
Deputatul Sorin Bumb, care la momentul discuțiilor despre desființarea trenurilor de pe ruta Şibot-Cugir a depus o interpelare la Ministerul Transporturilor să nu fie scos trenul Cugireana, ar putea da o mână de ajutor, crede primarul.
„Am avut discuții cu Sorin Bumb pentru această linie de cale ferată şi vom continua aceste discuţii în noul său mandat de parlamentar. Mi-aș dori să ne susţină în continuare. Cugireana este o pagină a istoriei oraşului nostru, este despre apogeul industriei locale”, spune Adrian Teban.