ComenteazăSediile Bibliotecii Naţionale, depozitele de carte s-au deteriorat sau au fost pierdute, în urma revendicărilor imobiliare, unul câte unul. De 20 de ani, nici o guvernare n-a fost capabilă să încheie construcţia noii clădiri, de la Unirii, ba n-a lipsit nici pofta de a-i schimba destinaţia. De zeci de ani, nici un premier n-a călcat pragul acestei instituţii fundamentale într-o ţară civilizată. La fel, preşedinţii, parlamentarii, miniştrii. Care văd în litera scrisă un soi de tolerată a Neamului. Nu aduce nici contracte, nu are fonduri care să poată fi deturnate, nu produce sufragii şi nici posturile la raft nu sunt dorite de clientela politică. E doar o parte a culturii naţionale, stânjenitoare şi neîncăpătoare în mintea lor îngustă, adesea rudimentară. Aşa cum s-a văzut şi la adoptarea Bugetului, când culturii i s-au aruncat, parcă în silă, câteva firimituri. Nu cred că Toader Paleologul vrea să-şi ridice cariera pe ruine. N-avem nevoie de biblioteci, de muzee, de artă. De cultură. În schimb, generozitatea parlamentarilor s-a revărsat asupra cultelor. Într-un stat laic, preoţilor, vreo 17.000, li s-au majorat lefurile cu 50%. S-au găsit bani, amendamentele curgând gârlă, pentru repararea sau construirea a sute de biserici. Explicabil: invocarea numelui “ctitorilor” pe bani publici, în slujbele ţinute de preoţi, e aducătoare de voturi.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!