INVESTIGAȚIE LIBERTATEA – DER SPIEGEL. Cum a ajuns în plasament la o familie din România un copil-problemă din Germania, care apoi a omorât o femeie din Mediaș

Luca*, un tânăr născut în vestul Germaniei, a ucis o bătrână necunoscută din Mediaș, crezând că e de etnie romă. Se întâmpla în aprilie 2022. Într-o documentare derulată pe parcursul mai multor luni, cele două publicații au aflat că Luca locuia din 2016 la o familie din județul Sibiu. Fusese relocat aici, în plasament internațional, de autoritățile germane, în parteneriat cu o firmă nemțească. Asta chiar dacă o instanță, tot din Germania, îl declarase, cu puțin timp înainte de a fi trimis în România, „un pericol la adresa celorlalți”, cu grave probleme de sănătate mintală. 

• În primul episod arătăm cum a ajuns Luca în România, iar în al doilea episod, cum s-a desfășurat șederea lui. 
• În prezent, nicio autoritate, nici din Germania, nici din România, nu vrea să-și asume însă răspunderea pentru parcursul radicalizat al lui Luca și problemele sale psihice prea puțin tratate.  
• Doar familia la care a locuit, în Dumbrăveni, continuă să-l viziteze pe băiat și la închisoare.
• Încă din anii ‘80, Germania își trimite o parte dintre copiii și adolescenții dificili, cu dependențe de substanțe, probleme psihice sau de comportament, în plasament în afara țării, măsura fiind prezentată ca un fel de „ultimă șansă” pentru aceștia. Unii dintre ei, ca Luca, ajung la familii din România. 
• 154 de cereri de plasament internațional a primit România, între 2013 și 2022. Cele mai multe din Germania. 

În dimineața de 4 ianuarie 2023, la ora 10 și 8 minute, un adolescent încătușat, păzit de un mascat, e adus în sala de ședințe Vintilă Dongoroz a Curții de Apel Alba Iulia. Are umerii lăsați, urme de acnee pe față și e ras în cap. Poartă un hanorac negru, cu numele unei trupe de metal, pe una dintre mâneci fiind scris „Satan is my fucking co-pilot” (Satana e copilotul meu). L-a purtat și la termenele anterioare din octombrie și decembrie. 

Crima din Mediaș

Tânărul, născut în vestul Germaniei, în vârstă de 18 ani, este acuzat de omor calificat, tentativă de omor și distrugere. Cu aproape nouă luni în urmă, pe 12 aprilie 2022, a omorât o bătrână necunoscută din Mediaș, crezând că e de etnie romă. A filmat momentul în care a ucis-o, apoi a difuzat clipul pe grupuri extremiste de pe Telegram și Discord. 

A făcut crima cu câteva luni înainte de majorat, când urma să părăsească familia din Dumbrăveni, la care a stat în plasament în ultimii șase ani. Luca a recunoscut faptele în fața procurorilor. 

I se luminează fața când, printre avocați și magistrați, îi observă pe cei care i-au fost un fel de părinți în ultimii șase ani, Marcel și Gabriela Șaitiș din Dumbrăveni. Aceștia stau cu gecile pe ei, încordați. Sunt captivi în aceeași stare de tensiune de aproape un an, de când s-au trezit cu zeci de polițiști la poarta lor și, mai apoi, cu un sechestru pe casa și conturile lor. 

Cu toate acestea, când băiatul dă din cap spre ei, în semn de salut, îi răspund. De-a lungul ședinței, își zâmbesc de câteva ori. Cu câteva zile înainte de Crăciun, Marcel Șaitiș i-a adus mâncare și bani la penitenciar. 

„Nimic de adăugat”

În sala de judecată din Alba Iulia se judecă contestația depusă de către soții Șaitiș, după ce au fost desemnați „parte civilmente responsabilă”, adică sunt cei care au obligația legală de a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Celelalte „părți civilmente responsabile”, mama adolescentului și statul german, prin Oficiul de Tineret, sunt absenți și de la acest termen, ca și de la cele anterioare.  

Daunele totale cerute de către părțile vătămate, doi băieți și un nepot al femeii ucise, sunt de 2,5 milioane de euro. Instanța va decide care e suma finală și cine o plătește: familia unde Luca a fost dat în îngrijire, mama naturală sau statul german. 

Luca, asistat de un avocat din oficiu, spune doar: „Ich hab nichts zu sagen”. 

„Nu am nimic de spus.”

Cum am refăcut povestea lui Luca

Într-o documentare care s-a întins pe mai multe luni, Libertatea și publicația germană Spiegel au reconstituit povestea lui Luca și traseul lui prin sistemul de protecție german, apoi în România, traseu la finalul căruia un om și-a pierdut viața, iar Luca riscă o sentință de maximum 15 ani de închisoare. Este judecat ca un minor pentru fapta asta, neavând 18 ani când a făcut crima.  

Reporterii au participat la mai multe termene de judecată, au obținut și analizat sute de pagini de documente, printre care scrisori medicale, hotărâri ale unor instanțe germane, documente emise de către autoritățile pentru protecția copilului din Germania, rapoarte ale instituțiilor de asistență socială din România și documente din timpul urmăririi penale. 

Între instituțiile din România și cele din Germania nu a existat nicio colaborare legat de Luca.  

„Copilul ăsta merita suport de la autorități pregătite, nicidecum trimis la liziera pădurii. De fapt, asta s-a întâmplat”, spune pentru Libertatea procurorul Remus Criste, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, care a investigat cazul. Iar cazul începe, la propriu, într-o pădure.

Din psihiatrie, în pădure la doar 11 ani 

E început de iunie, 2016. Luca doarme sedat într-un cort, într-o pădure din Boiu, aproape de Sighișoara. Are 11 ani și 11 luni și tocmai a ajuns în România, după ce şi-a petrecut ultimele luni închis în clinici de psihiatrie din vestul Germaniei. În cortul de lângă el, e o parte din noua lui familie: Marcel Șaitiș, în vârstă de 44 de ani atunci, și unul dintre cei doi fii ai săi. 

Pescuiesc, fac focul, pregătesc mâncare, merg după apă de izvor. Marcel nu ştie germană, dar îi traduce fiul lui. Pe la 7 seara, bărbatul îi dă copilului câteva pastile, care îl ajută să doarmă, dar care îl fac „tot moleșit”, „ca pe altă planetă”. Nu știe exact pentru ce sunt medicamentele, spune Marcel, i s-a comunicat doar că „sunt pentru liniștire”. 

Trebuie să stea în natură peste o lună, în „Reiseprojekt” (proiect de călătorie, n.r.), într-o etapă de tranziție între clinica de psihiatrie din Germania și casa familiei Șaitiș din Dumbrăveni. Din acea perioadă, au rămas și fotografii. 

Treptat, băiatul prinde încredere. Le povestește despre una dintre familiile de plasament din Germania la care a stat și unde, spune el, era bătut; despre mama lui, despre certurile din familia de origine. Curând ajunge să îi spună lui Marcel „papa”. Tată.  

Copii germani cu probleme trimiși în România într-o „călătorie în timp”

Luca e unul dintre cei peste 3.600 de copii și tineri adulți germani care au fost trimişi să fie îngrijiți în afara Germaniei între 2008 și 2020, printr-o „măsură pedagogică individuală”, conform datelor oferite de Ministerul Familiei din Germania. Întrebat în ce țări au fost trimiși aceștia, ministerul a spus că nu deține astfel de date. 

Libertatea și Spiegel au întrebat și fiecare dintre cele 16 landuri (regiuni) din Germania. Din analiza răspunsurilor primite (cele mai multe au spus că nu dețin aceste informații), rezultă că acești copii sunt trimiși, de regulă, în țări mai slab dezvoltate decât Germania, precum Turcia, Kârgâzstan, Maroc, Bosnia și Herțegovina, Namibia, Grecia, Ungaria sau Polonia. 

Măsura plasamentului internațional este văzută ca un fel de ultimă soluție în Germania pentru copii și tineri cu probleme de comportament sau psihice, pentru care nu se mai găsesc soluții de asistență socială pe plan intern. 

Unii critici ai măsurii spun însă că este doar o modalitate prin care statul german se debarasează de copiii-problemă, iar firmele intermediare fac bani din asta. 

România e printre statele care îi primesc pe aceștia. De mai mulți ani, asociații și firme germane, intermediare între statul german și familiile-gazdă, fac reclamă României ca soluție pentru copiii dificili ai Germaniei, aducând ca argumente simplitatea vieții în satele românești sau metodele dure de educare a copiilor. O broșură preciza că relocarea în România e un fel de „călătorie în timp”. 

130 de copii străini aduși în plasament

Între 2013 și 2022, România a primit 154 de cereri de plasament internațional, conform datelor furnizate de către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) la solicitarea Libertatea. 

• 134 au fost din Germania
• 11 din Luxemburg 
• 3 din Marea Britanie 
• 1 din Belgia. 

Dintre acestea, 130 au fost acceptate, iar 24 au fost respinse. 

Pentru situația dinainte de 2013, autoritățile române nu au putut comunica și cifre, deși astfel de plasamente se întâmplă de peste 20 de ani. 

Abuzurile dintr-un astfel de proiect de plasament internațional, desfășurat în județul Maramureș, au ajuns în atenția autorităților în vara lui 2019. Mai mulți minori germani erau traficați, exploatați și bătuți, sub pretextul „reeducării”, conform procurorilor DIICOT. 

„Noi am făcut ce a zis firma”

Luca este unul dintre cei 33 de copii străini plasați în familii din județul Sibiu în ultimii zece ani. „El o fost ca și copilul nostru”, povestește Marcel Șaitiș, într-o după-amiază de octombrie 2022, în casa lui din Dumbrăveni, unde Luca a locuit aproape șase ani. În tot acest timp, adolescentul nu a avut probleme cu legea. 

Familia are o curte mare, bine întreținută, cu gazon, flori, pomi fructiferi și conifere. Singurele animale pe care le mai cresc sunt porumbei.

„Noi am făcut un contract cu firma Ensemble. Am executat mot-a-mot ce au zis ei”, spune Marcel. „Am făcut ce-a zis firma.” 

Este vorba de Ensemble gGmbH, o companie germană cu răspundere limitată, ale cărei venituri sunt utilizate în scopuri nonprofit, specializată în servicii sociale pentru copii și adolescenți. 

Traseul a fost următorul: statul german a angajat Ensemble să se ocupe de Luca, iar mai departe, Ensemble a angajat niște freelanceri dintr-un orășel din județul Sibiu să îl ia pe băiat în plasament. Ensemble s-a ocupat de coordonarea șederii lui aici. 

Statul german a plătit 437 de euro pe zi pentru îngrijirea lui Luca către Ensemble gGmbH

Pentru îngrijirea lui Luca în România, statul german a plătit, de la începutul măsurii, o sumă de 437,18 euro pe zi către Ensemble gGmbH, conform informațiilor oferite de către autoritățile din Germania, la solicitarea redacțiilor Libertatea și Spiegel. 

• „Rata zilnică includea costurile de personal, costurile pentru consiliere de specialitate, consultația unui psihiatru, costurile materiale, precum și banii de buzunar, alocația pentru îmbrăcăminte”, conform răspunsului Oficiului de Tineret german. 

În total, 882.963,51 euro pentru perioada 02.06.2016 – 03.07.2022, precizează instituția, adică inclusiv pentru lunile în care băiatul a fost în arest preventiv. Pe 4 iulie, Luca a împlinit 18 ani, iar plățile au încetat. 

Din suma respectivă, Ensemble plătea persoanele care se ocupau de Luca. 

Pentru activitatea lui, Marcel Șaitiș încasa mai puțin de o șesime din suma totală: câte 65 de euro pe zi, conform unui contract din 2018 obținut de către Libertatea. Din suma respectivă, avea de plătit taxe și impozite. În plus, primea câte 27 de euro pe zi pentru hrana și îmbrăcămintea copilului.

Certificat de pedagog individual emis de către Ensemble

„Oamenii pe care îi angajăm sunt «educatori, asistenți sociali, pedagogi sociali, psihologi și/sau profesori»”, a răspuns Ensemble, printr-un avocat, la solicitarea Libertatea și Spiegel. Aceștia au o „calificare socio-educațională recunoscută”. 

Marcel, în vârstă de 51 de ani, este absolvent de școală profesională, a urmat un curs de infirmier și mai are o calificare de „pedagog individual”. Aceasta din urmă este oferită chiar de către Ensemble, prin participarea la un curs organizat de către companie în România. Diploma este emisă de către Ensemble, nu de o instituție independentă de contractul comercial între cele două părți.    

• Cursul a început la peste un an după aducerea lui Luca în România. S-a desfășurat în Sighișoara, în perioada noiembrie 2017- octombrie 2018, iar certificatul a fost emis pe 20.11.2018.

Bărbatul avea însă experiență în îngrijirea copiilor. Înaintea lui Luca, famila a avut în plasament alți trei adolescenți germani, pe parcursul a peste zece ani. 

Gabriela, soția lui, lucrează ca asistentă medicală în Dumbrăveni. A urmat un curs de asistent maternal și a absolvit Facultatea de Psihologie la Universitatea „Spiru Haret” din București. 

„Ultima șansă”

Familia Șaitiș a fost mai întâi verificată de către un angajat Ensemble, povestește Marcel, dacă are condițiile necesare pentru a-l caza pe copil. Marcel a mers apoi în Germania să-l cunoască pe Luca, la clinica psihiatrică unde era internat. Bărbatul nu vorbea germană atunci, dar l-a însoțit colaboratorul local al firmei care îi traducea. Copilul era „liniștit”, așa cum îi fusese descris. Dar era liniștit de la medicamente.

Tremura ca la Parkinson. Îi curgeau bale din gură. Era sedat de la medicamente. Nu știu pentru ce boală sau pentru ce primea medicamentele alea. Prima impresie: îi ceva rău cu copilul ăsta. La 11, aproape 12 ani, ce caută aici? mi-am pus întrebarea.

Marcel Șaitiș:

Cei de la Ensemble și de la Oficiul de Tineret (Jugendamt) i-ar fi precizat că nimeni nu mai voia să aibă grijă de Luca și că nu mai știau ce să facă cu el în Germania. „Ultima șansă e la voi, ca să îl puteți salva pe copilul ăsta”, își amintește Marcel că i-ar fi spus. 

A acceptat, gândindu-se că orice se poate rezolva cu „răbdare și dragoste de familie”. 

„Ne-au zis că dacă noi nu îl aducem la cale pe copilul ăsta, rămâne în psihiatrie pe veci. Ne-a fost milă de el, hai să încercăm să vedem, să îl scoatem”, adaugă Gabriela. 

Adus în România înainte să existe aprobarea legală

Libertatea a aflat, pe baza documentelor, că băiatul a fost adus pentru a fi îngrijit în România cu 19 zile înainte ca statul german să facă cererea oficială pentru cazarea lui aici (iunie 2016) și cu mai mult de trei luni înainte ca statul român să o aprobe (septembrie 2016).

Cererea statului german argumenta că, „pe plan local, serviciile oferite nu ar avea șanse de succes și că plasamentul minorului pe o durată nedeterminată la familia Șaitiș din Dumbrăveni, județul Sibiu, România, ar servi foarte bine nevoilor lui”. 

Întrebat de ce Luca a fost relocat în România cu luni înainte ca să fie aprobată cererea, Oficiul de Tineret german a răspuns pentru Libertatea și Spiegel că s-a început „cu un proiect de călătorie (Reiseprojekt) pentru a se construi relația”. 

Un raport întocmit de același Oficiu de Tineret, obținut de cele două publicații, arăta însă că „proiectul de călătorie s-a terminat mai repede”, întrucât familia s-a simțit în siguranță cu Luca, iar „băiatul a fost preluat în familie”. 

„Un copil pe care nu l-a mai vrut nimeni”

Marcel Șaitiș povestește pentru Libertatea că nu primiseră informații din istoricul lui Luca, „decât că e un copil pe care nu l-a mai vrut nimeni”. „Ne-au zis că a fost prin mai multe familii germane, prin heimuri (cămine), la psihiatrie”, continuă el. 

Familia spune că nu a primit niciun raport scris despre starea lui de sănătate sau despre traseul lui instituțional.

Întrebat de Libertatea și Spiegel dacă a informat familia Șaitiș despre faptul că Luca fusese declarat „un pericol pentru ceilalți” de către o instanță, Oficiul de Tineret german a spus că furnizorul (adică Ensemble) și familia Șaitiș au fost informați „în mod cuprinzător despre personalitatea și dezvoltarea lui Luca, printre altele, în cadrul unei discuții comune”. 

„Nu ne-au spus că a fost agresiv”, continuă Marcel. „No, zic, e ok dacă doctorul a decis și a zis că, dacă iese de acolo și primește o familie bună, copilul își revine, nu e problemă”.

Povestea mamei lui Luca

Istoricul lui Luca era însă mult mai întunecat și mai complicat. Libertatea a refăcut traseul băiatului dinainte să vină în România. 

Documente din perioada 2008-2016, precum și un interviu cu Ana*, mama copilului, dezvăluie o copilărie străbătută de probleme psihice, dezrădăcinare, singurătate, pierderea controlului, pasarea îngrijirii de la o instituție la alta și violență extremă; informații esențiale despre care familia din România spune că nu știa nimic. 

Luca „s-a născut sănătos, dar cu simptome de sevraj”, arată un raport din 2011, făcut de către o fundație în grija căreia s-a aflat copilul. Ana era dependentă de droguri și locuia pe stradă de mulți ani. A crescut într-o sectă, a fost abuzată sexual de un membru al familiei, iar de la 12 ani a ajuns într-un centru al statului, specifică documente oficiale. Sarcina cu Luca a fost însă un moment de cotitură, explică femeia. Copilul a fost ca o „ancoră”, de care s-a agățat. „M-am gândit atunci că orice ar avea băiatul, cu dragoste se poate vindeca”. 

Tatăl lui Luca era închis atunci pentru „infracțiuni legate de droguri”. A ieșit din închisoare când Luca era încă mic, dar a părăsit familia. Și pe el l-ar fi trimis statul german în străinătate (Portugalia), cu o astfel de „măsură pedagogică individuală”, când era adolescent, a relatat Ana.  

Dat în grija statului german la 7 ani 

Ana s-a străduit să construiască o familie. Fotografii îl arată pe Luca alături de mama lui, cu brațele de gâtul ei, de ziua lui. Par fericiți. Luca a manifestat însă, din primii ani de viață, o tendință spre violență, povestește mama lui și o confirmă documente oficiale. „Un profesor l-a descris odată pe Luca ca fiind o bombă cu ceas”, spune Ana.  

La 7 ani, mama l-a dat în grija statului german, fără să renunțe la tutela lui. A rămas însărcinată din nou și s-a temut pentru siguranța sa și a copilului. Povestește că Luca dormea cu un cuțit sub pat. 

A fost internat, pentru prima dată, într-o clinică psihiatrică pentru copii și adolescenți la aproape 7 ani.

A urmat un șir lung de mutări între centre, familii de plasament și clinici de psihiatrie. Era dat afară de peste tot din cauza comportamentului agresiv. Pe fondul unei tulburări de atașament, dislocările dese îi intensificau agresivitatea, într-un cerc vicios. 

Costurile pentru Luca depășeau 11.000 de euro pe lună într-unul dintre căminele unde a locuit. 

Un raport menționează și un posibil abuz sexual prin care ar fi trecut copilul. Agresorul: tatăl lui vitreg, un alt partener al Anei. 

„Drăcuşori în ureche”

Luca avea „schimbări bruște de dispoziție”, menționează un alt raport. Uneori era „dulce și serviabil”, ca apoi să devină, brusc, „agresiv față de ceilalți”. 

În unele momente vorbea singur, iar când mama lui îl întreba cu cine stă de vorbă îi răspundea că are „drăcușori în ureche care îi spuneau mereu ce să facă rău”.

Luca a fost diagnosticat, printre altele, cu „tulburare de conduită nesocializată”. Aceasta este o „tulburare caracterizată prin combinația de comportament agresiv sau disocial persistent”, corespunzând unui „tip agresiv solitar”, conform Clasificării internaționale a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite (ICD). 

Instanța îl declară „pericol pentru ceilalți” înainte să fie trimis în România

În vârstă de 11 ani, Luca își atacă fizic familiile în care este plasat, copiii la locurile de joacă și chinuie animale, arată o scrisoare medicală.

Între noiembrie 2015 și aprilie 2016, mai multe tribunale din Germania autorizează internarea lui în clinici de psihiatrie, în regim închis. Copilul este considerat „un pericol pentru ceilalți”. 

Luca „suferă de o boală psihică ale cărei efecte sunt echivalente cu cele ale psihozei”, arată motivarea uneia dintre instanțe. Din cauza „atacurilor fizice aproape zilnice”, precum și „agresiuni sexuale”, este un „pericol iminent”.

Copilul povestește că încercase să omoare pe cineva în timp ce dormea și a atacat un îngrijitor, precizează o scrisoare trimisă de o avocată în aprilie 2016 către instanță. 

Ajunge să fie îngrijit cu ajutorul unei echipe de securitate. 

În 19 aprilie 2016, un alt tribunal decide ca Luca să fie închis, din nou, la psihiatrie, până pe 31 mai 2016, fiind un „pericol pentru ceilalți”. 

Câteva săptămâni mai târziu, în 2 iunie 2016, este relocat în România. 

***

*Numele tânărului german a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea, fiind minor la momentul când a făcut crima. Identitatea mamei lui a fost, de asemenea, protejată, la cererea ei, dar și pentru a nu duce la identificarea fiului. 

[Erată: Într-o versiune anterioară a articolului s-a precizat, în mod eronat, că Luca a fost dat în grija statului german când avea 6 ani. În realitate, a fost dat la vârsta de 7 ani.]

Citește și episodul următor al investigației, în care arătăm cum și-au exercitat obligațiile autoritățile din România în raport cu Luca, cum s-a desfășurat șederea lui în județul Sibiu și cum s-a petrecut radicalizarea lui în acest timp:

„O să fac o crimă în patru ore”. Autoritățile au ignorat semnele radicalizării adolescentului german care a ucis o pensionară la Mediaș.  INVESTIGAȚIE LIBERTATEA-DER SPIEGEL 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro