Virusurile circulă într-o populaţie ca lava pe un deal: caută cele mai bune rute pentru a-şi continua călătoria, rutele unde întâlnesc cele mai puţine obstacole. Pentru virusuri, aceste obstacole sunt cei vaccinaţi, scrie cotidianul iberic El Pais.

Peste trei sferturi dintre spanioli sunt vaccinaţi cu schema completă (doar Portugalia o întrece, cu 84% dintre cetăţeni vaccinaţi complet) – în timp ce acelaşi lucru poate fi spus despre numai o treime din români. 

Acesta este principalul motiv pentru care, în acest moment, cea mai mare rată a infecţiei din Spania este la copiii de până în 12 ani, susține publicația spaniolă, pentru că aceştia nu au putut fi încă vaccinaţi. În general, prevalenţa COVID scade la toate grupele de vârstă, inclusiv la copii, mai notează ziarul.

Un start mai puțin optimist

Lucrurile nu arătau deloc bine la începutul anului, când Spania a pornit campania de vaccinare, spune dr. Vicente Soriano, profesor de boli infecţioase şi directorul centrului medical UNIR din Madrid, citat de Euronews.

„În ianuarie, după aprobarea primelor două vaccinuri din Marea Britanie, eram cu toţii conştienţi că situaţia din Spania era foarte rea. Era un dezastru în azile, unde mulţi oameni au murit. Ce a urmat a fost însă un răspuns solid din partea guvernului central şi comunităţilor autonome”, adaugă acesta.

Spania, alături de Italia, a fost unul din statele europene cel mai grav lovite de pandemie în timpul primului val, ceea ce a dus la un „supra-răspuns” la vaccinare în rândul populaţiei, e de părere Soriano.

„În absenţa vaccinului, era colaps”

„Nici nu mai e nevoie să spunem că oamenii au fost sensibilizaţi pentru că au văzut ce se întâmplă în absenţa vaccinului. Era un colaps şi o saturaţie a infrastructurii de sănătate”, a spus Daniel López-Acuña, fost director OMS pe managementul crizei şi, în prezent, profesor adjunct la Şcoala Andaluză de Sănătate Publică. „Au murit aproximativ 85.000 de oameni. Cu toţii am pierdut membri ai familiei. Eu mi-am pierdut tatăl, care avea 94 de ani”.

Daniel López-Acuña | Captură: antena3.com

„În februarie, lucrurile s-au schimbat şi toţi profesioniştii în sănătate s-au vaccinat în mai puţin de două luni”, a explicat, pentru Euronews, dr. Soriano. Apoi, succesul campaniei de vaccinare a continuat: la poliţişti, asistenţi sociali, dar şi în azile. „Aproape toţi vârstnicii, peste 95% dintre ei, s-au vaccinat”, spune Soriano.

„Oamenii au stat la cozi să se vaccineze”

Nu există o singură explicaţie pentru triumful spaniol, ci un cumul de factori, scrie şi Publico, o platformă de jurnalism din Spania. 

„În Spania, oamenii au stat la cozi cu orele să se vaccineze, în timp ce alte ţări ofereau beri şi nici aşa nu se vaccinau oamenii”, spune Pep Lobera, sociolog la Universitatea Autonomă de Madrid, citat de Publico. 

Lobera insistă însă că „nu e adevărat că în Spania nu au fost polemici privind vaccinarea. Au fost şi sunt. Există un spectru foarte larg de opinii: oamenii pentru care e foarte limpede (n.r. – ce trebuie făcut), oameni care au dubii, dar s-au vaccinat, oameni care cred în teorii ale conspiraţiei. Dar au predominat factorii ce au construit un bulgăre de zăpadă în favoarea vaccinării”.

Sute de locuitori din Valencia, la coadă pentru vaccinare | Foto: Hepta

Încrederea şi solidaritatea au fost factorii-cheie

Evoluţia pandemiei a influenţat direct atitudinea oamenilor faţă de vaccinare. După cum scria în The Conversation cercetătoarea María Joao Forjaz, epidemiolog şi unul dintre autorii studiului COSMO-Spain, care investighează în timp real atitudinile spaniolilor faţă de COVID, „în iulie 2020, 70% dintre spanioli erau de acord să se vaccineze; acest număr scăzuse până în noiembrie 2020 la 40%, pentru ca apoi să urce la 72-74% după al treilea val al pandemiei, când a început campania de vaccinare în Spania”. 

În această evoluţie, factorul-cheie semnalat de experţii spanioli a fost încrederea: în medici, în oamenii de ştiinţă şi în sistemul public de sănătate. „Disponibilitatea de a te vaccina este mereu o problemă de încredere”, e de părere Astrid Wagner, cercetătoare la Institutul de Filosofie al Consiliului Superior de Cercetare din Spania.

„În Spania, păstrăm o încredere mult mai mare în ştiinţă decât în alte ţări, o încredere care depăşeşte cu mult creditul slab pe care-l au instituţii ca monarhia, partidele politice sau mediile de comunicare”, explică şi Txextu Ausín, coleg cu Wagner la acelaşi institut. „Această încredere în cercetare, deci şi în noile vaccinuri, este un factor crucial”. 

Un studiu publicat în iunie, de Imperial College London, arată că 79% din oamenii din Spania aveau încredere în vaccinurile împotriva COVID – comparativ cu 62% în SUA, 56% în Franţa, 47% în Japonia, potrivit The Local Spania.

Wagner spune şi că grupurile antivaccin din Spania sunt foarte mici, comparativ cu cele din Franţa şi Germania, de exemplu.

Celălalt factor-cheie pentru succesul campaniei de vaccinare este solidaritatea. „Multă lume s-a vaccinat pentru a-i proteja pe membrii cei mai vulnerabili ai familiei lor”, explică Lobera.

Wagner e de acord. „În contextul cultural spaniol, sunt foarte importante legăturile de familie intergeneraţionale, precum şi contactul social extins în general. Era în special important în vară, atunci când multe familii se reunesc”. 

În plus, 55% dintre tinerii cu vârste între 25 şi 29 de ani din Spania locuiesc cu părinţii lor, încă motiv pentru care erau extramotivaţi să se vaccineze, pentru a-i proteja.

2.746

de cazuri noi de infectare au fost înregistrate pe 24 septembrie în Spania, potrivit site-lui worldometers.info. Potrivit aceleiași surse, Spania are o populație de peste 46.770.000 de locuitori.

Sistemul de programări personalizate

Helena Matute, expertă în psihologie experimentală la Universitatea Deusto, adaugă şi un aspect practic: faptul că spaniolii au avut un sistem de programări personalizate, prin care oamenii primeau un mesaj în care li se spunea când să se prezinte la vaccin, mesaj la care trebuiau să răspundă rapid.

„A funcţionat foarte bine”, spune Matute, care explică astfel un anumit efect „al oportunităţii”. Oamenii simţeau că sunt îngrijiţi de sistem în mod personal, că primesc un anumit tip de atenţie la care merită să răspundă rapid – pentru că, altfel, locul lor la vaccin ar fi mers la altcineva.

Paradoxul politicienilor care au sărit rândul

Politologul Pablo Simón, de la Universitatea Carlos III, din Madrid, indică şi spre un fenomen paradoxal: „Exemplul negativ al politicienilor care au sărit rândul să se vaccineze a creat un efect de bun valoros. Dacă oamenii trişează ca să primească acest vaccin, probabil că e bun”. 

Pablo Simón susține că viața socială e atât de importantă pentru spanioli încât promisiunea revenirii la ea i-a convins pe aceștia să se vaccineze | Foto: Facebook

În acelaşi timp, expertul notează cum mai mulţi factori complementari au acţionat provaccinare: organizarea strategiei de vaccinare cu priorităţi clare, comunicarea ei în mod transparent, faptul că vaccinul nu a fost obligatoriu, dar venea cu promisiunea întoarcerii la normalitate.

„Pentru noi, e aşa importantă viaţa socială, încât costul de a te vaccina este unul foarte mic, dacă în locul acestui gest, putem să ieşim cu prietenii”, observă Simón. Se crea aşa un schimb între cetăţeni şi stat: primii făceau să crească rata vaccinării şi să scadă numărul de cazuri, pe când statul elimina rând pe rând restricţiile.

În prezent, rata infecţiei în Spania scade la toate grupele de vârstă, dar experţii în sănătate monitorizează datele pentru schimbări ce ar putea anunţa începerea valului 6. Cu toţii sunt însă de acord că acest al şaselea val nu ar semăna deloc cu cele anterioare, ci ar fi mult mai mic în termeni de cazuri şi decese.

Foto: EPA

Urmărește-ne pe Google News