Povestea francezului mutat în România care face bere artizanală cu apă de Buzău

Dincolo de ușa banală a unei hale se ascunde singura fabrică de bere artizanală din orașul Buzău. Înăuntru plutește o aromă subtilă de bere, în vreme ce François și colegul său buzoian get-beget se foiesc să curețe o oală de 1.000 de litri. A doua zi vor să se apuce de amestecat primul lor lot de New England IPA.

„E o bere tulbure, dar foarte populară printre tineri. Dacă totul merge bine, luna viitoare o să scoatem prima noastră bere pentru hipsteri”, spune François într-o engleză din care mai lipsesc din când în când sunetele „r” și „h”. E lesne de înțeles că vine din Hexagon.

A ajuns în urmă cu 14 ani în România. Prima dată, într-o vacanță de două săptămâni, în care l-a buimăcit canicula, dar nu l-a speriat îndeajuns de mult încât să nu se întoarcă. „Nu eram obișnuit cu asemenea călduri”, spune bărbatul, agitându-și mâinile în jurul trupului firav și asigurându-se că nu jignește în vreun fel toropeala verilor din acest colț de continent, pe care între timp a învățat să o stingă cu bere.

„Câteva luni mai târziu, compania franceză la care lucram m-a întrebat dacă nu aș vrea să mă mut aici, ca să particip la deschiderea unei fabrici de malț în Buzău”, își continuă povestea François.

Recomandări

România, cea mai stresantă țară pentru condus din lume. Aglomerația din trafic ne plasează pe primul loc în clasament

Un prototip de berărie pe holul primei chirii din Buzău

A stat în România până-n 2014. În acești primi șapte ani, toți cei care îi călcau pragul casei dădeau nas în nas de micuța berărie a lui François. Asta pentru că montase, chiar pe holul casei în care locuia cu chirie, un ditamai raftul metalic care adăpostea un boiler de fermentație, un cazan de malț și cam tot ce-i trebuia ca să-și facă propria bere la Buzău.

„Și atunci, și acum folosesc același malț, același electrician a asamblat computerul prototipului și pe cel din berărie, același sudor a făcut prima oală, precum și bazinul mare pe care-l folosesc acum în berărie”, spune François.

Licoarea de malț și hamei pe care o fermenta pe coridor pentru amicii buzoieni a fost obținută după un deceniu și jumătate de încercări și experimente. S-a apucat de preparat bere artizanală la sfârșitul anilor ‘90, pe când era student la inginerie alimentară în Franța.

„Eram la această școală și aveam o asociație a degustătorilor de vin. Dar cum eu eram din nordul țării, recunoscut mai degrabă pentru bere decât pentru vin, am zis că voi organiza o noapte specială pentru degustat bere. Apoi, am zis că aș putea să-mi fac propria mea bere pentru această noapte”, povestește francezul înainte de a puncta că primul experiment a fost un eșec.

Recomandări

Primele ipoteze legate de moartea lui Silviu Prigoană. Surse medicale: a suferit un AVC sau un stop cardio-respirator

„A fost un dezastru, imposibil de băut”.

Nu găsise explicații suficient de tehnice în cărți și cum nu l-a ajutat foarte mult nici faptul că unul dintre înaintașii săi fusese berar, s-a apucat în schimb de săpat pe forumurile dedicate berii artizanale din America.

Era 1998, iar pe atunci nu erau prea multe poze pe internet. Așa că americanii se chinuiau să explice în cuvinte cum să asamblezi un fermentator din țevi și alte obiecte pe care le găsești la magazinul de bricolaj. 

François-Xavier DHollander, berar la One Beer Later:

Și ca să devină un berar adevărat, a terminat ultimul an de școală la departamentul de berărie al școlii de inginerie alimentară din Franța.

A început să se gândească serios la bere abia după ce a pus punct primelor șapte ani de România și s-a întors la un alt job în Franța.

Dacă tot nu-ți place la job, de ce nu te întorci să faci bere?

„Aveam un job nou în sudul Franței, lângă granița cu Spania. Nu-mi plăcea deloc, așa că de ziua mea, foștii colegi de la fabrica de malț m-au sunat și mi-au spus că dacă tot sunt nemulțumit, aș putea să mă întorc și să mă apuc de făcut bere la Buzău”, spune François despre momentul în care i s-a sădit în cap ideea că ar putea să facă bere artizanală în România.

Recomandări

Silviu Prigoană a murit. Avea 60 de ani și i s-a făcut rău într-un restaurant din Bran

A început să se documenteze, iar la începutul lui 2017 venea cu o camionetă plină de mobilă pentru a se muta înapoi la Buzău. Șase luni mai târziu începuse deja să amestece licoarea de hamei și malț în fabrica One Beer Later.

Berea poartă numele unui început de basm, un „a fost odată ca niciodată” cu mai mult alcool decât e permis în poveștile pentru copii.

Familia aleasă din berăria de la marginea Buzăului

François face ture prin hala devenită berărie artizanală și arată cu degetul spre sacii de malț. Cei mari sunt luați de la fabrica buzoiană a familiei Soufflet. Sacii mici sunt de la o altă afacere de familie din Germania, iar hameiul îl aduce de la o cooperativă de fermieri americani din valea Yakima. 

Chiar dacă nu are o familie reală în berărie, francezul are una aleasă. El face berea, iar partenerul său de enduro se ocupă de imaginea și vânzările berăriei. „E mai bun decât mine la enduro, dar nu-i place să recunoască. Eu sunt cu siguranță mai bun la bere. Lui nu-i place să intre în competiția asta, preferă să bea berea”, glumește François.

Din familie mai face parte un buzoian get-beget, care ajută la curățenie și face livrările la București, iar singura femeie din echipă caută clienți One Beer Later în Capitală.

Cred că undeva din 60-80% din producție vindem la București, nu cred că vindem aproape nimic în Buzău.

François:

Pentru o bere adevărată trebuie să aștepți o lună

Fiecare bere își începe viața în sacii de malț suspendați pe rafturile metalice din hală, pe care francezul îi toarnă într-un siloz cu moară. Între timp, apa buzoiană e adusă de o pompă din fântâna din spatele curții, pe care o împarte cu o fabrică de legume.

„Noi nu avem nevoie de multă apă pentru proces. Din când în când luăm undeva la 1.000 de litri. Filtrăm apa ca să fim siguri că totul e ok. Adăugăm și niște minerale. Dar e o apă perfectă pentru bere neagră”, completează François.

Apoi, malțul se întâlnește pentru prima oară cu apa buzoiană într-o oală uriașă pusă pe foc. Zaharurile se topesc în malț, iar apa dulceagă merge mai departe să fiarbă și să se întâlnească mai apoi cu hameiul din America.

„Mutăm totul în bazinul de fermentare, adăugăm drojdia și așteptăm o lună. Putem obține 2.000 de litri de bere după o zi de lucru. Dacă lucrăm două zile, putem scoate 4.000 de litri de bere, dar asta după o lună”, spune François.

Pentru a produce bere, fermentația durează undeva la o lună, iar licoarea obținută trebuie depozitată în sticle maronii, prin care razele de lumină nu pot trece. Astea sunt principalele indicii că berea e una bună. Berarul francez se lamentează că împachetatul sticlelor în cutii de carton e cea mai dificilă parte a poveștii One Beer Later.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro