Ce înseamnă să mori de coronavirus? Cum a ales România definiţia decesului de COVID-19, mai îngustă decât Polonia sau Belgia, dar mai extinsă decât Germania și Austria

COVID-19 se diferenţiază de alte epidemii virale din istoria recentă: este mult mai larg răspândit decât alte tipuri de sindrom acut respirator, mai infecţios decât gripa sezonieră şi a ucis mai mulți oameni decât Ebola.

Şi se diferenţiază şi prin felul în care epidemiologii îi urmăresc evoluţia. În loc să se bazeze în principal pe numărul de infecţii sau pe rata de decese raportate la infecţii (rata mortalităţii), cercetătorii se uită cel mai mult la numărul zilnic de decese atribuite COVID-19 pentru a monitoriza impactul bolii, după cum arată o analiză Nature.

Ar fi foarte dificilă o evidenţă corectă a numărului real de infecţii, având în vedere:

• Numărul redus de teste în numeroase ţări (aici intră și România).
• Abilitatea virusului de a se răspândi între oameni care nu manifestă simptome.

În plus, COVID-19 a fost mult mai mortal decât multe alte epidemii recente. De aceea, datele legate de decese sunt mult mai relevante pentru a înţelege cu adevărat pandemia.

Numărul de decese dintr-o ţară pe zi sau pe săptămână au devenit principalii indicatori ai evoluţiei epidemiei sau eficienţei măsurilor de sănătate publică luate. Când numărul zilnic de decese începe să scadă, este un semn bun, semn că epidemia este pe cale să se inverseze.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Aceste rate de decese sunt folosite şi pentru a estima nevoile sistemului medical în viitorul apropiat.

Subraportările apar frecvent

Însă monitorizarea deceselor este rareori un proces simplu în pandemia de coronavirus. De exemplu, Statele Unite s-au confruntat cu probleme de subraportare a deceselor din mai multe motive, după cum arăta această investigaţie Washington Post.

În plus, în majoritatea ţărilor există întârzieri ce ţin de testare şi de raportarea statistică, explică Sheila Bird, biostatistician la Cambridge, pentru revista Nature. 

România are un sistem fără extreme de raportare, conform Politico

Cei de la Politico, una dintre platformele de jurnalism din SUA cu cea mai analitică abordare, au investigat felul în care mai multe ţări europene abordează problema morţii de COVID-19 şi le-au împărţit în trei categorii: cele cu o definiţie îngustă, cele cu o abordare mixtă şi cele cu o definiţie mai largă.

Din perspectiva cercetării Politico, România este în categoria de mijloc, ceea ce înseamnă că nu exagerăm cu definiţia epidemiologică nici într-o parte, nici în cealaltă. 

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Olanda şi Austria numără cel mai rigid “morţii de COVID-19”

Olanda şi Austria sunt ţările cu o definiţie îngustă a cazurilor de deces de COVID-19. Austria numără doar decesele pacienţilor care au murit “de la” COVID-19 (deci unde se poate stabili cu exactitate că noul coronavirus a fost cauza morţii, şi nu altceva) şi au fost raportaţi în sistemul epidemiologic de raportare al ţării. 

În Olanda numărătoarea e şi mai rigidă. “Morţii de COVID” ai olandezilor trebuie să fi fost depistaţi pozitiv pentru boală şi să fi murit în spital. Aşa se face că la numărătoarea lor au ieşit doar 48% din “excesul de morţi” faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut.

S-a murit sensibil mai mult în 2020 față de 2019

Când vorbim despre mortalitatea în exces ne referim la faptul că toate țările afectate au în 2020 sensibil mai mulți morți decât în 2019. 

“Mortalitatea în exces” este un indicator foarte util în pandemia actuală, mult mai de încredere decât alţi parametri. Ideea este să fie luat ca reper numărul de decese din anul anterior, iar diferenţa dintre numărul de decese pentru aceeaşi perioadă din 2020 faţă de 2019 este considerată “mortalitatea în exces” şi ea cuprinde, în mare, şi morţile cauzate de COVID-19 care au scăpat testărilor sau diagnosticării. 

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Pe de o parte, în ţările cu măsuri foarte restrictive privind circulaţia oamenilor, este de aşteptat să scadă numărul de decese cauzate de accidentele de maşină, de pildă.

Pe de altă parte, într-un sistem axat atât de mult pe rezolvarea cazurilor de COVID-19, pacienţii cu alte afecţiuni severe – de la cancere la AVC – tind să primească îngrijiri mai slabe sau să aibă acces mai redus la intervenţii decât în alţii anteriori. Sau pur şi simplu se tem mai mult de spitale şi amână ei înşişi mersul la medic pentru alte probleme medicale, de teama coronavirusului.

Iar o parte dintre aceştia devin victime indirecte ale pandemiei de coronavirus, fără să fie neapărat infectaţi cu COVID-19.

Diferențele între Marea Britanie, Germania și Italia

Ţările cu o abordare mixtă tratează ceva mai relaxat felul în care înregistrează un deces de COVID-19, adică numără şi decesele din afara spitalelor şi nu fac diferenţa între bolnavii care au murit “de la COVID-19” sau “având COVID-19”.

Politico trece şi România în această categorie.

Până recent, Marea Britanie număra numai decesele pacienţilor confirmaţi prin teste de laborator ca având COVID-19 şi care muriseră în spital. 

Însă de la 29 aprilie, UK şi-a schimbat abordarea şi număra toate decesele, indiferent de locul în care s-au petrecut. 

Franţa, pe de altă parte, înregistrează toate decesele care sunt legate într-un fel sau altul cu COVID-19 şi le numără atât pe cele survenite în spitale, cât şi în centrele de îngrijiri ale vârstnicilor, o sursă majoră a deceselor.    

În acest caz, decalajul dintre numărul de morţi de COVID-19 şi “excesul de mortalitate” este mult mai mic, morţile de coronavirus numărate de francezi reprezentând 86% din această mortalitate în exces. 

Germania şi Italia numără toate decesele, din spitale şi nu numai, ale pacienţilor testaţi pozitiv pentru COVID-19.

Care este sistemul românesc de raportare a decesului de COVID-19

În România, COVID-19 trebuie să fie menţionat pe certificatul de deces, dacă testele au confirmat că noul coronavirus este cauza morţii sau că are o legătură probabilă cu decesul. La noi sunt numărate decesele, indiferent dacă s-au petrecut în spital sau nu.

Spania are o abordare şi mai extinsă: cuprinde toate decesele pacienţilor testaţi pozitiv, indiferent dacă poate fi stabilit sau nu că noul coronavirus a provocat moartea. Şi chiar şi aşa, ceea ce este cuprins în numărătoarea spaniolilor reprezintă numai două treimi din “mortalitatea în exces” pentru această perioadă, comparativ cu anul trecut la nivel naţional. 

De ce este atât de ridicată mortalitatea în Belgia

Belgia conduce un clasament în care nimeni nu ar vrea să fie primul: clasamentul numărului de decese per capita provocate de noul coronavirus. 

La 1 mai, rata mortalităţii în Belgia era de 66 de decese la 100.000 de locuitori, depăşind Spania (52,5 de decese la 100.000 de locuitori), Italia (46,3) sau Statele Unite (19,3). 

De ce se întâmplă asta? Potrivit autorităţilor belgiene, explicaţia e simplă: au ales un sistem de raportare diferit de al tuturor celorlalte ţări.