Cum a căutat-o poliția, timp de o lună, pe fetița ucisă și ascunsă într-o canapea. De ce dispariția ei nu a fost făcută publică. Tatăl: „Nu m-au întrebat”

Tatăl fetiței ucise, Vasile Constantin, a stat de vorbă cu reporterii Libertatea despre cum a cerut ajutorul autorităților, după ce fiica sa, în vârstă de 12 ani, a dispărut. 

El și mama fetiței, Simona Monica Iftimovici, aveau custodia comună a copilei, potrivit deciziei Tribunalului București. Tatăl declară că programul de vizite stabilit de instanță nu era respectat „absolut deloc”, deoarece mama „era mai mereu plecată din țară”. 

Vasile Constantin mai spune că femeia nu a achitat niciodată pensia alimentară pentru fiica ei, „spunea că n-are posibilitate, că lucrează la negru. Dar i-a trimis bani, de câteva ori, din afară, pe numele meu. Câte 100 de euro, pentru un trening, pentru adidași. Ultima dată i-a trimis 200 de euro”. 

„Am stat în bancă, lângă ea, doi ani de zile”

„Mama ei nici la botezul fetiţei n-a fost, eu am făcut toate pregătirile”, mărturisește tatăl. „Iar de la vârsta de 5 ani, nu s-a mai interesat de ea. Eu am prins mâna copilului și am crescut-o singur, era viața mea. Lumina ochilor mei”. 

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

Din ce povestește părintele, fetița a fost afectată de abandon și „își dorea să aibă și ea mamă, să fie ca toți colegii ei”. 

„Am stat cu ea, la școală, aproape doi ani de zile. Mi-a aprobat, din clasa pregătitoare, la Școala 148, şi am stat în bancă, lângă ea. Îi era frică, țipa, tremura. În bancă stăteam, și după aceea, la ușa clasei. Mi-a luat premiu fetița, de trei-patru ori. N-a avut corigențe, n-a avut absențe”, o descrie tatăl pe Ana Maria. 

„Maică-sa i-a promis un telefon”

Anul acesta, în aprilie, Monica Iftimovici a luat-o pe fetiţă la ea: „Maică-sa a sunat-o după 7 aprilie, că a venit în țară. O suna direct pe ea. Telefonul fetei era scăpat pe jos şi nu mai ținea bateria. Maică-sa i-a promis că-i ia telefon, iar fetița s-a dus. Și-a făcut bagajul, două sacoșe de lucruri. Și i-am zis: «Tati, nu-mi dai și mie un punct de reper?», «Ți-l dau la telefon», mi-a zis și a zâmbit. Se grăbea să plece. Ar fi trebuit să stea la maică-sa o săptămână, două. Până după Paști”. 

Recomandări

Kamala Harris, primul discurs după înfrângere: „Am pierdut alegerile, dar nu lupta pentru libertate. Aveți putere”

Conform deciziei instanței, Monica Iftimovici avea dreptul să ia fetița la ea în prima şi în a treia săptămână din lună, sâmbăta şi duminica, în a doua zi de Crăciun și de Paște, precum şi de ziua ei de naştere.

Mama nu-i spunea tatălui unde locuiește 

Atunci când lua copila, femeia nu-i dezvăluia tatălui adresa la care locuieşte. Vasile Constantin mai spune că fiica sa i-a povestit că, atunci când stătea la mamă, concubinul acesteia, Marcel Şerbuc, o supraveghea când ea vorbea la telefon. 

„Când a ajuns la maică-sa, fetița m-a sunat și mi-a zis că e în zona Luica (din București – n.r.). Vorbeam cu ea la telefon, de câteva ori pe zi. Și a venit și o dată aici, în colțul străzii, să-i dau 15 lei, de înghețată și suc. Pe 11 aprilie (anchetatorii spun că era 9 aprilie – n.r.). Apoi m-a sunat, pe la ora 7.00 seara, în aceeași zi. Atunci am vorbit ultima oară cu ea”.

Ziua în care trebuia să revină la școală 

Din ziua de 11 aprilie, tatăl n-a mai reușit să ia legătura cu fetița. S-a gândit întâi că ea nu-i poate răspunde, din cauza telefonului defect. „Nu aveam numărul de telefon al lui maică-sa, ea i-a interzis fetiței să mi-l dea”, spune Vasile Constantin. 

Recomandări

Un copil grav rănit într-un accident de autocar este executat silit de avocați. Întâi, aceștia s-au îndreptat împotriva tatălui

După ce s-a terminat vacanța de Paște, pe 19 aprilie, tatăl mărturisește că „a început îngrijorarea cea mare. Pentru că ea nu voia să lipsească de la școală. Am fost și la școală, am rugat diriginta să-i întrebe pe colegi dacă au mai vorbit cu ea”. 

Ana Maria era elevă în clasa a VI-a. Conducerea Școlii 148 confirmă, pentru Libertatea, că fetiţa „venea la cursuri, iar tatăl avea grijă de ea. Nu excela la învăţătură, dar promova clasa”.

„M-au ținut la ușă ca pe un cățeluș”

O vreme, Vasile Constantin a aşteptat veşti de la mama fostei concubine, bunica fetiței. Apoi, văzând că nu-şi poate găsi copila de unul singur, s-a dus să reclame la Poliție dispariția ei. 

„Pe 3 mai, am mers la Secția 24 de Poliție. Când am ajuns acolo, ofițerul de serviciu a chemat un alt polițist. La ușă m-au ținut ca pe un cățeluș. Au zis că «nu e de competența noastră». Dacă nu e de competența lor, unde pot să mă duc? Eu locuiesc în sectorul 5, «cum nu e de competența voastră? Nu-mi luați nicio declarație, nu-mi luați nimic?». «Nu.» M-au trimis la Criminalistică (Serviciul de Investigații Criminale Poliția Sector 5 – n.r.), pe Mihai Vodă, chiar lângă pompieri. Mi-au scris adresa pe un cartonaș”, povestește tatăl. 

Distanța dintre cele două instituții este de peste o oră de mers pe jos, din sud spre centrul Capitalei. 

„Nu mi-au dat nici să citesc, doar am semnat”

„La Criminalistică”, îşi aminteşte Vasile Constantin, m-au audiat, apoi m-au pus de-am iscălit ce-au scris ei. Nu mi-a dat nici un bon de înregistrare, nimic. Doar am semnat”. 

După cazul Caracal, Ministerul Afacerilor Interne a anunţat că va modifica procedurile de căutare a copiilor dispăruţi. Proiectul de lege, care conţine mai multe reglementări neconstituţionale, potrivit CSM şi reprezentanţilor societăţii civile, se află din toamna trecută pe ordinea de zi a Senatului, în aşteptarea votului final. 

Acum, poliţia caută copiii dispăruţi în baza vechilor proceduri, reglementate prin Dispoziția inspectorului general al IGPR nr. 44 din 22.05.2007. 

Aceste proceduri spun că, atunci când este sesizată dispariţia unui copil, părintelui acestuia i se cere acordul cu privire la mediatizarea cazului. Surse din poliţie au precizat, pentru Libertatea, că Vasile Constantin nu a vrut să-şi dea acest acord. 

„Nu m-au întrebat așa ceva”, spune bărbatul. „Eu n-am completat nicio sesizare, poliţistul a făcut asta. Şi nu mi-a dat nici să citesc, a vrut doar semnătura. Plângeam și nu mai puteam respira. Mă întrebau dacă am nevoie de apă”. 

Procedurile poliţiei prevăd că „atitudinea poliţistului va trebui să fie una de înţelegere şi conştientizare a situaţiei de fapt, motiv pentru care va discuta cu părinţii copilului dispărut şi va stabili dacă au sau nu nevoie de asistenţa unui psiholog”.

Tatăl Anel Maria spune că n-a fost întrebat niciodată dacă are nevoie de consiliere psihologică. 

Era convins că fetiţa nu mai e în ţară

Tot în proceduri scrie că poliţistul trebuie să „acorde atenţie convingerilor intime ale persoanei care reclamă dispariţia”. 

Tatăl le-a declarat celor de la Investigații Criminale – Sector 5 că el e convins că fetiţa a fost scoasă din ţară de „maică-sa și de concubinul ei, care au avut blaturi la vamă”.

Conform datelor din anchetă, Ana Maria a fost ucisă pe 11 aprilie. Şi, vreme de 8 săptămâni, corpul ei a rămas ascuns, în lada unei canapele din apartamentul închiriat de concubin în zona Luica. 

Ilie Marcel Șerbuc, concubinul mamei, este principalul suspect în acest caz. Bărbatul a fost prins pe 10 iunie, în Țările de Jos.

Localizarea telefonului, într-un dosar penal

Ana Maria avea un telefon iPhone cu cartelă. Pe 3 mai, când a reclamat dispariţia, „polițiștii mi-au cerut numărul de telefon al fetiței”, spune Vasile Constantin, „şi au sunat-o în fața mea. «Abonatul nu poate fi contactat»”. 

Dar tatăl le spusese că fetiţa e în zona Luica şi că a vorbit cu ea la telefon, zilnic. Legea 82/2012 prevede că operatorii de telefonie mobilă au obligaţia să transmită poliţiei judiciare datele solicitate, cu aprobarea unui judecător. E vorba inclusiv de informaţii despre localizarea telefonului, în momentele în care s-a vorbit de pe el. 

În cazul Caracal, aşa a fost refăcut traseul lui Gheorghe Dincă prin Craiova şi comunele învecinate, în perioada în care el a ucis cele două fete. 

Pentru obţinerea acestor date, trebuie să existe un dosar penal. În cazurile de dispariţii, polițiștii deschid dosarul, din oficiu, pentru infracţiunea de „lipsire de libertate în mod ilegal”. Aşa s-a întâmplat şi în cazul studentei dispărute din Sibiu, Angelika Maurer. Telefonul ei a fost localizat în pădure, la zece zile după sesizarea dispariţiei la poliţie.

La 11 zile de la descoperirea crimei, „poliţiştii nu mi-au spus dacă i-au găsit telefonul”, susține Vasile Constantin. „M-au întrebat doar ce marcă e și ce culoare are”.  

Nu există ADN-ul fetiţei în dosarul de dispariţie

Polițistul care s-a ocupat de cazul Anei Maria îl suna pe tată şi-l întreba dacă a mai aflat ceva, susține bărbatul. „Zicea: «Noi suntem în verificare, facem controlul». Am aflat că au trimis polițiști la mama concubinului, în Suceava”, spune Vasile Constantin. 

Tot atunci, adică la două-trei zile după ce el a sesizat dispariția, bărbatul a fost vizitat acasă de polițiști. „N-au cerut să vadă camera fetiței”, spune tatăl. „Le-am zis că am peria ei de păr, dar nu mi-au cerut-o. M-au întrebat dacă am aflat ceva. Au întrebat de maică-sa și de bunică-sa, fosta mea soacră”. 

Potrivit procedurilor poliţiei, investigatorii sunt obligaţi să ridice amprentele copilului dispărut (de pe obiectele personale), dar şi urme biologice (fire de păr, salivă etc.), pentru stabilirea profilului genetic. Aceste date trebuie să existe la dosarul dispariţiei, pentru a le putea compara, atunci sau peste ani, cu amprentele sau ADN-ul cadavrelor şi persoanelor cu identitate necunoscută. 

Ana Maria a fost, timp de două zile, un cadavru cu identitate necunoscută. 

„Nea Vasile, nu mai da interviuri la televiziune!”

Tatăl rememorează acea zi, de 3 iunie, în care a aflat de la televizor că într-un bloc din zona Luica a fost descoperit un cadavru. S-a dus acolo să afle mai multe informații. Când a ajuns, polițiștii erau în apartament, iar jurnaliștii, în faţa scării. 

Vasile Constantin spune că și-a dat seama că e vorba despre fiica lui, după ce a discutat cu locatarii din bloc. Apoi a fost chemat să facă testul ADN. 

„M-a luat un polițist, cu mașina”, îşi aminteşte bărbatul. „Mi-a zis să mă liniștesc. «Nea Vasile, ești ca tatăl meu». Mi-a dat o sticlă de apă. Mi-am turnat pe ochi. M-am așezat pe scaun. Și-atunci, mi-am dat seama: copilul meu e mort. Polițistul mi-a mai zis: «Nea Vasile, nu mai da interviu la televiziune, ca să putem să ne facem noi treaba». Când m-am dus acolo, la bloc, ca să vorbesc cu vecinii, îmi venea așa, un suflu în urechi, parcă-mi șoptea cineva că fetița mea e moartă”.

Abia pe 6 iunie expertiza genetică a arătat că fetița găsită era Ana Maria. 

Copilul cu trei date ale morții

Data exactă a morții fetiței nu a fost stabilită încă oficial. Potrivit motivării arestării preventive a lui Marcel Şerbuc, din anchetă rezultă că fetiţa a fost ucisă în dimineaţa zilei de 11 aprilie. 

Dar legiştii care au efectuat autopsia au apreciat că decesul s-a produs, cel mai probabil, „cu aproximativ trei săptămâni anterior descoperirii cadavrului”, adică pe la mijlocul lunii mai.

Iar pe certificatul de deces al fetiței a fost trecut 3 iunie, adică ziua în care s-a descoperit cadavrul. „Data asta am trecut-o și pe cruce”, spune tatăl. „Acum am strâns documente, să le duc la poștă, că m-au anunțat că sistează alocația fetiței”. 

Ministrul de interne: „Polițiștii n-au dotări”

Referindu-se la acest caz, ministrul de interne, de la acea dată, Lucian Bode, declara, pe 7 iunie: „Ne dorim ca polițiștii să acționeze prompt să protejeze cetățenii și să îi salveze, dar, pentru a putea face asta, au nevoie de instrumente, precum dotări, echipamente, condiții de muncă și un nivel de salarizare corespunzător. Având toate acestea, polițiștii vor putea acționa mai prompt”. 

Despre modul în care au acționat polițiștii pentru găsirea Anei Maria, Lucian Bode a precizat că „activitățile polițienești premergătoare deschiderii dosarului penal sunt parte a dosarului penal. Acesta este motivul pentru care Poliția Capitalei nu vă poate da detalii vizavi de ce a făcut înaintea de deschiderea dosarului. Dar fiţi convinşi că toate acestea vor fi lămurite”. 

Libertatea a solicitat Poliţiei Capitalei să comunice dacă, în acest caz, au fost respectate procedurile în vigoare referitoare la căutarea copiilor dispăruţi. Până la ora publicării articolului, nu am primit niciun răspuns. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro