Moderatorul Fox News Tucker Carlson face deseori referire la această teorie în timpul emisiunilor. A fost invocată de naționalistul care a comis atacul terorist din 2019 de la moscheile din Christchurch, Noua Zeelandă, soldat cu moartea a 51 de oameni.

Iar acum, teoria s-a întors în țara ei de origine, Franța, unde publicistul extremist Eric Zemmour, care ar putea să candideze sau nu la prezidențiale, o propagă la televizor.

Dar cum a apărut, de fapt, teoria „marii înlocuiri”?

S-a întâmplat în anul 2011, când scriitorul naționalist Renaud Camus a popularizat-o în cartea sa, „Marea Înlocuire”, care a devenit mai apoi o inspirație pentru extremiștii din întreaga lume.

Teoria, care își are rădăcinile în convingerile naționaliste rasiste, susține că un grup al elitelor conspiră împotriva francezilor albi și a europenilor pentru a-i înlocui în cele din urmă cu migranți non-europeni din Africa sau Orientul Mijlociu, majoritatea musulmani.

Renaud Camus folosește uneori un alt termen – „genocid prin substituție”. Nu este clar când se va întâmpla această înlocuire, ținând cont că în Franța, imigranții reprezentau în 2018 cam 9,6% din populație.

Deși Camus refuză să admită că discursul său incită la violență, acesta este motivul pentru care Twitter i-a suspendat contul la sfârșitul lui octombrie.

O săptămână mai târziu, pe 4 noiembrie, Camus a fost judecat pentru a doua oară în Franța pentru incitare la ură rasială, după o serie de mesaje postate online în 2019.

Camus „nu a inventat nimic nou”

Noțiuni ale acestei teorii pot fi găsite cu ani în urmă, în anii 1900, când părintele naționalismului francez, Maurice Barres, vorbea despre o nouă populație care ar fi urmat să preia controlul, „ruinând patria noastră mamă”.

„Numele Franței va supraviețui, dar caracterul special al țării va fi distrus, iar oamenii aduși în numele nostru și pe teritoriul nostru vor avea planuri contrare planurilor și nevoilor pământului nostru și morților noștri”, scria Barres în cotidianul Le Journal.

Barres se referea la evrei. În momentul în care el scria asta, „antisemitismul era foarte comun”, explică pentru France 24 Aurelien Mondon, lector de politică la Universitatea Bath.

„Barres vorbea despre ideea unei purități rasiale”, spune el, ceea ce explică de ce teoria unei înlocuiri a populației a devenit așa de populară printre naziști, spre exemplu.

Dar după al Doilea Război Mondial, când lucrurile se schimbaseră, extrema dreaptă franceză a înțeles că are nevoie de un nou discurs pentru a se întoarce în mainstream.

Depărtându-se de rasismul biologic pentru a merge spre cel cultural, teoria înlocuirii a câștigat teren în anii 70 și 80.

„Noua dreaptă și unii intelectuali francezi încercau să găsească o cale de a se îndepărta de extreme”, spune Mondon. De-a lungul anilor, aceste idei răspândite în rândul extremei drepte, care devenea tot mai mainstream în Franța, au ajuns să pregătească drumul pentru volumul lui Camus, care a publicat cartea reușind să nu pară prea radical.

„Camus nu a inventat nimic”, spune profesorul. „A pus la un loc concepte și a inventat fraza, dar teoria lui este parte a unui context mai larg care a contribuit la remodelarea extremei drepte în Franța”, spune Mondon.

O strategie abilă

Teoria marii înlocuiri s-a răspândit în întreaga lume, devenind foarte populară în rândul mișcărilor identitare și alt-right din SUA.

Pentru Mondon, acest lucru a fost posibil deoarece extrema dreaptă a evitat să mai vorbească despre ierarhiile etnice și s-a concentrat pe aspectele culturale.

Într-un interviu recent acordat CNews, un post de televiziune francez pe care unii îl aseamănă cu Fox News din SUA, Camus a asigurat că teoria lui nu ține de rasism, ci de apărarea civilizației.

„Rasismul este încă tabu în societățile noastre”, spune Mondon. „Nimeni nu vrea să admită că este rasist și nimeni nu vrea să fie numit rasist”, adaugă profesorul.

Mondon arată că oamenii care urmăresc interviurile cu Camus și care încep să se teamă că vor fi înlocuiți etnic nu vor nici ei să fie numiți rasiști, așa că preferă să spună că își apără civilizația.

Și moderatorul Fox News Tucker Carlson, care popularizează teoria în SUA, are un discurs asemănător.

Vedeta Fox a devenit „vocea nemulțumirii albilor” din SUA, cel mai cunoscut și influent susținător al politicilor extreme și nativiste popularizate de fostul președinte Donald Trump și preluate acum de alți lideri politici și strategi care preiau controlul asupra Partidului Republican.

Aceștia îmbrățișează o formă de naționalism deseori religios și implicit rasist, în vreme ce poartă un război cultural împotriva a ceea ce ei consideră drept amenințarea multiculturalismului, a feminismului, a comunității LGBT și în general a liberalismului social, subliniază Washington Post.

În orice caz, Camus a continuat să susțină că este total non-violent, inclusiv în momentul în care autorul masacrului din Christchurch i-a folosit numele teoriei pentru un manifest postat online înainte de a mitralia oamenii din moscheile neo-zeelandeze.

Camus a condamnat atacul și a insistat că omul nu i-a înțeles teoria.

Scopul final

Între timp, Camus s-a așezat recent alături de Eric Zemmour, un comentator și scriitor francez antiimigrație, care urcă spectaculos în sondajele de opinie dinaintea alegerilor prezidențiale din aprilie 2022, deși nici măcar nu și-a anunțat candidatura.

De fapt, Zemmour a fost de multă vreme inspirat de Camus și a propagat, la rândul lui, teoria marii înlocuiri în propriile cărți, „Sinuciderea franceză” și „Destinul francez”.

Zemmour spune că Franța este în plin declin din cauza imigranților musulmani, a feminismului, a homosexualilor, a Bruxelles-ului, a finanței internaționale, a elitei corupte și trădătoare de țară.

Există niște diferențe. Spre exemplu, în vreme ce Zemmour a făcut declarații homofobe, Renaud Camus a fost la un moment dat un popular reprezentant al comunității LGBT, în anii 70-80.

El a și scris o vreme pentru săptămânalul comunității, Gai Pied, și a publicat un roman autobiografic în care și-a povestit relațiile cu bărbați în băile cluburilor sau în diverse apartamente din SUA sau Europa.

Această alianță paradoxală este importantă, spune Mondon, pentru că arată cât de ușor se răspândește teoria marii înlocuiri, inclusiv în grupuri diferite.

„Oamenii din extrema dreaptă nu sunt deranjați de contradicții”, spune profesorul. „Oamenii care sunt profund antisemiți se pot alia cu evreii, deoarece împărtășesc islamofobia, iar asta le întrece pe toate. Și invers, oamenii care sunt antisemiți și islamofobi se vor alia uneori cu musulmanii, deoarece, pentru ei, antisemitismul este mai important”, adaugă Mondon.

Pentru extrema dreaptă, astfel de contradicții reprezintă un argument, nu o slăbiciune. „Ele arată că sunt dispuși să treacă peste aceste contradicții pentru a puncta pe agenda rasială”, explică Mondon. „Iar acesta este scopul final pentru ei”, concluzionează profesorul.

Urmărește-ne pe Google News