În București, sistemul de termoficare își dă obștescul sfârșit, fiind în faliment. În Varșovia, acesta a fost restructurat din temelii, iar acum produce căldură ieftină.
Potrivit datelor oficiale, Varșovia are o populație de 1,78 milioane de locuitori. Cu tot cu zona metropolitană înconjurătoare cifra ajunge la 3 milioane. Bucureștiul are 1,88 milioane de locuitori, însă dacă se contorizează și zona metropolitană, atunci aceasta se ridică la 2,47 milioane.
RADET, în faliment și cu poticneli
Mai multe proteste cu ligheane au avut loc recent în fața Primăriei Capitalei, după ce o serie de blocuri și spitale din București au rămas fără căldură.
Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET) a intrat în insolvență în anul 2016, cu datorii de 3,6 miliarde de lei către ELCEN, producătorul de apă caldă și căldură al Capitalei, cele două fiind legate ombilical. Mai precis, ELCEN produce agentul termic, iar RADET îl distribuie către populație și instituții.
ELCEN a intrat la rândul său în insolvență, tot în anul 2016. Numai că, în acest an, RADET a intrat în faliment, astfel că nu mai poate funcționa. Serviciul de furnizare a agentului termic a fost delegat către Termoenergetica, o companie a municipalității.
Problema este că țevile prin care este transportată apa caldă au 40-50 de ani, iar investiții în ele nu s-au făcut.
Potrivit lui Gabriel Dumitrașcu, fost președinte al RADET, în ritmul actual al investițiilor, compania municipală Termoenergetica va termina de reabilitat rețelele în 125 de ani.
132 de lei pe gigacalorie în capitala Poloniei
În schimb, în Varșovia a fost fix pe dos: au fost privatizate centralele și rețelele, iar după realizarea de investiții prețul pe gigacalorie a scăzut de la 320 de lei la 132 de lei, mai spune Dumitrașcu.
“În urmă cu 15 ani, Varșovia avea aceleași probleme. Au regândit schimbarea funcționării sistemului, au privatizat sursele de producție, noii proprietari au investit și au modernizat CET-urile, au introdus capital privat în transport, distribuție și furnizare și au modernizat rețelele, reducând costul la consumatorul final de la aproximativ 66 zloți/GJ la 27 zloți/GJ (de la 320 lei/Gigacalorie la 132 lei/Gigacalorie). Sistemul de producție din Varșovia produce de două ori mai multă energie termică decât Bucureștiul și, datorită performanței și convenabilității, pe lângă alimentarea a peste 1,7 milioane locuitori și edificii sociale și administrative, furnizează energie termică și câtorva mii de agenți economici și industriali”
Gabriel Dumitrașcu a scris de curând pe Facebook:
În București, tariful pe gigacalorie este de 163 de lei, cu tot cu TVA. Însă acesta este prețul pentru populație, care este un “preț fals”. Costul total este mult mai mare, iar Primăria București suportă diferența din bugetul propriu, prin subvenții.
Firmele plătesc 422 de lei sau 524 de lei pe o gigacalorie, cu tot cu TVA, în funcție modul de alimentare.
Varșovia, dată ca exemplu de presa străină
Varșovia a fost dată ca exemplu și de presa străină pentru modul în care a reformat sistemul de termoficare. Publicația britanică The Guardian scria în anul 2015 că sistemul de termoficare din Varșovia a salvat locuitorii de poluare.
În articol, acesta este comparat cu Cracovia, fosta capitală medievală a Poloniei, unde fiecare casă are un horn, iar locuitorii ard cărbuni în sobe pentru a se încălzi.
“În iernile reci din Varșovia, țevile aduc căldură către parlament, palatul prezidențial și unui număr mare de blocuri, unele dintre ele înalte, în vechiul stil comunist, altele joase și mai moderne. Astfel de sisteme, cunoscute sub numele de încălzire districtuală, sunt populare printre apărătorii mediului, deoarece sunt mult mai eficiente decât miile de boilere individuale. În orașele poloneze unde acestea există, rețelele de căldură districtuală au adus un plus prin furnizarea unei alternative la practica extrem de răspândită de a arde cărbune în sobe cu tehnologie slabă și deseori fără filtre (de poluare – n.r.)”
The Guardian:
Cea mai bună moștenire comunistă
Sistemul centralizat din Varșovia a fost construit de către comuniști după ce bombardamentele din al Doilea Război Mondial aproape au ras Varșovia de pe fața pământului.
“Aceasta este una dintre puținele moșteniri bune ale comuniștilor”, spune, în articol, Maciej Bukowski, președinte al Institutului pentru Studii Economice din Varșovia la acel moment. “Când compari Varșovia cu Cravovia, este chiar curată. Nu este nici o diferență față de Londra sau Berlin (în privința poluării – n.r.)”, mai spune acesta.
Diferențe mari între Polonia și România
În Polonia, 42% din locuințe sunt racordate la sisteme centrale de încălzire, existând 412 astfel de sisteme de distribuție a energiei termice. Alte 38% sunt încălzite prin sobe pe cărbune. La nivel urban, 59% din apartamente sunt conectate la rețelele termice. Datorită performanțelor sistemelor centralizate, în Polonia se constată conectarea a tot mai mulți utilizatori la rețele.
În România, din 8,5 milioane de locuințe, sunt locuite doar 7,5 milioane. Dintre acestea, 4,2 milioane sunt case, iar 2,7 milioane sunt apartamente amplasate în blocuri. Doar 1,2 milioane de apartamente sunt conectate la încălzire centralizată, adică doar 14,12% din totalul locuințelor sau 44% din numărul de apartamente, potrivit datelor din proiectul de Strategie Energetică a României publicat în acest an.
Jumătate dintre apartamentele conectate se află în București, iar la nivel național trendul este de debranșare de la rețele.
O treime din locuințele României, aproape 2,5 milioane, sunt încălzite cu gaze naturale, iar 3,5 milioane folosesc lemne, cărbuni, coceni etc., majoritatea în mediul rural.