Cum a învățat Elena Udrea că recompensa este opțională în pușcărie: „Se acordă deținuților care au o bună conduită și au dovedit stăruință în muncă”

Elena Udrea, deținută la Penitenciarul Târgșor, se plângea pe rolul Judecătoriei Ploiești că nu i se asigură așa-zisul drept de a merge acasă 30 de zile pe an.

Condamnată la 6 ani de pușcărie pentru abuz în serviciu și luare de mită în dosarul „Gala Bute”, dar scăpată prin prescripție de alte două procese – Hidroelectrica și cel al campaniei electorale din 2009 – Elena Udrea a dat în judecată Penitenciarul de femei Ploiești-Târgșorul Nou pentru că nu i s-ar fi respectat „drepturile”.

Permisiune de o zi primită în 2023

Pe data de 18 ianuarie 2024, Elena Udrea i-a cerut judecătorului de supraveghere de la Penitenciarul Târgșor să o elibereze pentru o zi, pentru a putea participa alături de fiica ei la ziua de naștere a partenerului de viață Adrian Alexandrov, dar magistratul i-a respins solicitarea.

Elena Udrea obținuse anterior, în septembrie 2023, o permisie de o zi pentru a-și vedea fiica, dar nu chiar de ziua fetiței, așa cum și-ar fi dorit.

Mai departe, în instanță, Elena Udrea s-a plâns că legea e făcută în așa fel încât plângerile penitenciarului împotriva hotărârilor judecătorului de supraveghere sunt întotdeauna admise, dar atunci când un deținut face plângere i se respinge în mod constant.

Recomandări

Adolescentă de 15 ani, violată de o familie din Otopeni, care a luat-o din staţia de autobuz. Cei doi inculpaţi, soţ şi soţie, sunt judecaţi în libertate

Petenta a sugerat că România ar putea fi pedepsită la CEDO

Elena Udrea urmărea să fie lăsată acasă timp de o zi sau să i se garanteze 30 de zile de libertate pe an în limita a maximum 10 zile consecutiv.

Libertatea a consultat Hotărârea 627/2024 din 5 aprilie 2024 a Judecătoriei Ploiești pentru a vedea cum și-a argumentat Elena Udrea cererea și din ce motive instanța nu i-a dat câștig de cauză.

• „Se arată că această jurisprudență națională este greșită și încalcă flagrant art. 8 coroborat cu art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, pe cale de consecință, se încalcă și articolul 20 din Constituția României referitoare la obligațiile pe care România și le-a asumat prin convențiile internaționale privind drepturile omului, fiind pasibilă de o nouă condamnare CEDO. De asemenea, s-a apreciat că are loc și o formă de discriminare.
• În motivare, petenta a mai arătat că, în conformitate cu Recomandarea nr. 3/05.01.2024 a Avocatului Poporului, permisiunea de ieșire din penitenciar reprezintă un drept-garanție pentru exercitarea celorlalte drepturi, cum ar fi dreptul la viață intimă, familială și privată.
• S-a mai arătat că, și în cazul în care permisiunea de ieșire din penitenciar constituie un privilegiu al persoanelor private de libertate, dreptul acestora de menținere a legăturilor cu familia trebuie respectat, astfel că autoritățile publice cu atribuții în custodierea lor trebuie să garanteze acest drept, care contribuie la reintegrarea socială prin valorificarea suportului familiei (…)”, se arată în documentul citat.

Recomandări

Primul mare eșec al lui Ciolacu în politica externă: comisar pentru muncă. Cum a ajuns România de la portofolii grele la o funcție simbolică

Motivarea instanței: Una sunt drepturile, alta beneficiile

Judecătoria Ploiești i-a explicat Elenei Udrea că drepturile deținuților trebuie întotdeauna respectate, însă recompensele acordate acestora sunt un beneficiu facultativ, aplicat la aprecierea conducerii penitenciarului.

• „În privinţa acordării sau nu a recompenselor, legiuitorul nu a prevăzut nicio cale de atac. Potrivit art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac se poate realiza numai în «condițiile legii».
• Aşadar, exercitarea unei căi de atac este posibilă numai atunci când aceasta este prevăzută în mod expres. Prin lipsa prevederii unei căi de atac, în cazul de faţă, nu se creează o situaţie discriminatorie, deoarece, pentru a se ajunge la o asemenea concluzie, trebuie ca părţile să se afle în aceeaşi situaţie, iar obiectul cauzei este un element definitoriu ce justifică existenţa unor situaţii diferite.
• Totodată, în cauză nu este încălcat accesul liber la justiție şi dreptul la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție, chiar dispoziţiile constituţionale (art. 129 din Constituție) stabilind că aceste drepturi sunt limitate la cazurile prevăzute de lege.
• Recompensele constituie un mijloc de individualizare a regimului de executare a pedepsei privative de libertate ce se acordă deținuților care au o bună conduită și au dovedit stăruință în muncă sau în cadrul activităților educative, culturale sau terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială sau de instruire școlară și formare profesională, precum și celor care au prevenit producerea unor situații de risc pentru siguranța penitenciarului sau a personalului, pentru alți deținuți sau alte persoane
• Recompensele (…) se acordă, de regulă, în mod gradual, astfel încât să se asigure o creștere treptată a gradului de responsabilizare și libertate de mișcare a acestora, în context stimulativ, precum și punerea în valoare, în egală măsură, a tipurilor de recompense.
• Procedura de lucru a comisiei (…) are la bază sistemul de creditare a participării deținuților la activități și programe de educație, asistență psihologică și socială, la activități lucrative, precum și în situații de risc, stabilit prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
• Coroborând toate aceste texte legale, în lumina considerentelor de ordin teoretic expuse, instanța reține că plângerea întemeiată pe art. 56 din Legea 254/2013 poate fi admisă numai atunci când se constată o încălcare actuală a unuia din drepturile recunoscute de lege, consecinţa fiind obligarea penitenciarului să înceteze această încălcare, fie prin înlăturarea sau modificarea unei măsuri, fie prin luarea unor măsuri.
• Din interpretarea alin. (2) al art. 56 din Legea 254/2013 rezultă că, în ambele situaţii, acţiunile sau inacţiunile administraţiei penitenciarului trebuie să vizeze drepturile expres prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, textul utilizând expresia «împotriva măsurilor privitoare la drepturile prevăzute de prezenta lege…».
• Pe cale de consecinţă, nu poate forma obiectul plângerii întemeiate pe art. 56 din Legea 254/2013, aspectul referitor la acordarea unei recompense, respectiv la înlocuirea unei recompense cu o altă recompensă, întrucât recompensa, indiferent de tipul său, nu are caracterul unui drept recunoscut de lege persoanei condamnate cu obligaţia corelativă din partea administraţiei penitenciarului în sensul respectării şi asigurării exerciţiului acestui drept, ci are caracterul unui beneficiu a cărui apreciere este lăsată strict la latitudinea administraţiei penitenciarului în măsura îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
• Totodată, Legea nr. 254/2013, în art. 98, alin. (5) stabilește expres că directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate dispune, în situaţii temeinic justificate, anularea recompenselor acordate de comisia prevăzută la alin. (2), actul emis fiind un act administrativ.
• Concluzia în sensul că recompensa nu are caracterul unui drept, ci al unui beneficiu acordat de lege, se deduce din modul de reglementare a dispoziţiilor art. 98, alin. (l) din Legea 254/2013, dispoziţii conform cărora persoanelor condamnate (…) li se pot acorda următoarele recompense (…).
• Față de toate argumentele anterioare, instanţa reține că petenta invocă nerespectarea unor dispoziţii legale în emiterea unei decizii individuale de către o instituţie – Penitenciarul Ploiești, prin această posibilă nerespectare nefiindu-i încălcate drepturile petentului (acesta neavând dreptul de recompensare, recompensele şi modalitatea de acordare a acestora nefiind circumscrise drepturilor persoanelor condamnate, aşa cum s-a arătat, fiind doar o vocaţie a persoanelor care execută pedepse privative de libertate).
• Astfel, dat fiind faptul că cererea petentei nu vizează nerespectarea unui drept prevăzut de lege, instanţa consideră că Încheierea nr. 6/18.01.2024 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul de femei Ploiești este legală și temeinică.
• În ceea ce privește argumentele apărării, referitoare la o practică națională «greșită» de soluționare a contestațiilor formulate de penitenciar sau de persoanele condamnate, instanța arată că nu este în măsură să se pronunțe cu privire temeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele naționale.
• Cu privire la o posibilă încălcare a art. 8 și art. 13 CEDO, instanța arată că acest argument nu poate fi primit, având în vedere că persoana condamnată poate menține în continuare contactul cu familia și poate beneficia pe viitor de permisiunea de ieșire din penitenciar.
• În final, referitor la situația personală a condamnatei, instanța arată că nu contestă importanța menținerii legăturilor de familie dintre persoana condamnată și membrii de familie ai acesteia, însă instanța nu se poate substitui rolului legiuitorului și nu își poate însuși competențe care nu i-au fost atribuite prin lege”, notează instanța în motivare.

Recomandări

Cum arată trenul-spital secret folosit pentru evacuarea soldaţilor răniţi în Ucraina | VIDEO

Elena Udrea cere revizuirea condamnării în dosarul „Gala Bute”

Elena Udrea așteaptă de la Înalta Curte, pe 16 septembrie 2024, pronunțarea asupra revizuirii declarate împotriva condamnării de 6 ani de pușcărie din dosarul „Gala Bute”.

Pe data de 4 iunie 2024, Elena Udrea a scăpat definitiv, prin prescripție, de dosarul Hidroelectrica, în care a fost acuzată că a comis un trafic de influență de 3,4 milioane de euro în favoarea afaceristului Bogdan Buzăianu. Totuși, instanța supremă a obligat-o pe Elena Udrea să plătească prejudiciul.

Pe data de 23 noiembrie 2023, Elena Udrea a scăpat, tot prin prescripție, de dosarul campaniei din 2009, în care era judecată alături de Ioana Băsescu. Pe fond, Curtea de Apel București le-a condamnat pe cele două la 8, respectiv 5 ani de închisoare în legătură cu finanțarea ilegală a campaniei lui Traian Băsescu. În schimb, instanța supremă a confiscat de la Elena Udrea aproape două milioane de lei, iar pe Ioana Băsescu a obligat-o să plătească 119.000 de lei.

Reamintim că Elena Udrea este la Penitenciarul de femei Târgșor după ce a pierdut, pe 7 aprilie 2022, o contestație în anulare în dosarul „Gala Bute”, ea fiind condamnată definitiv la 6 ani de închisoare încă din 2018.

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro