- În contextul în care medicii de familie contestă ideile Ministerului Sănătății de a asigura consultanță la domiciliu bolnavilor cu forme ușoare de COVID-19, un coleg din comuna Bivolari, județul Iași, le dă un exemplu.
- Florin Moldovan a îngrijit 40 de persoane de la Centrul de Asistență Medico-Social din Bivolari, cu vârste de peste 70 de ani, și a reușit ”să nu piardă” niciun pacient.
- A creat circuite funcționale în clădire, pentru a izola bolnavii, a instruit personalul de îngrijire din centru cum să se echipeze și să se dezechipeze corect, pentru a-i ajuta pe pacienți să mănânce, să se spele sau să se îmbrace.
- I-a fost frică să nu se infecteze, pentru că nu ar mai fi rămas niciun medic de familie în comună să se îngrijească de oameni.
La începutul anului școlar exista o singură bulină roșie pe toată harta județului Iași: comuna Bivolari, unde toate școlile începeau direct în scenariul roșu, fiindcă rata de incidență trecea de 8 cazuri la mia de locuitori. În Bivolari însă nu erau multe cazuri de COVID-19, ci un focar major la Centrul de Asistență Medico-Social, un cămin pentru bătrânii care au nevoie de asistență medicală permanentă.
Din cei 60 de bătrâni internați s-au infectat, pe rând, peste 50 începând cu luna august, iar problema transferării lor la Iași nu era una ușoară: aceștia aveau nevoie de îngrijire constantă, inclusiv ca să se poată hrăni, îmbrăca sau spăla.
Florin Moldovan lucrează în comună de 30 de ani. Singurul medic din centrul medical
Din toți cei îmbolnăviți, circa 40 au rămas la Bivolari, în grija medicului de familie Florin Moldovan, care spune că s-a consultat cu medicii de la Direcția de Sănătate Publică din Iași și au convenit împreună că ar fi cea mai bună variantă pentru ei.
Doar șase au fost transferați la spitalele COVID din Iași, iar trei dintre aceștia au și murit, dezvoltând forme grave.
Sunt medic de familie de 30 de ani la Bivolari, iar în această perioadă m-am ocupat și de spitalul de aici, prima dată un spital rural, acum centru de asistență medico-socială. Eu am și jumătate de normă la centru. Până la 1 septembrie am fost singurul medic din centru pentru că la concursuri nu s-a prezentat nimeni. Asta e situația.
Florin Moldovan:
Practic, centrul a devenit un fel de spital local de boli cronice, unde sunt internați pacienți care au nevoie de asistență medicală continuă. Sunt pacienți cu pareze, hemipareze, complicații pulmonare cronice, care au nevoie de oxigen în permanență, fără ventilație invazivă. Sunt pacienți cu demență și pacienți care suferă de boli terminale și care au nevoie de tratament care nu mai poate fi administrat acasă.
”Am stabilit împreună cu cei de la DSP ca ei să rămână în centru. Pacienții necesită îngrijiri speciale, trebuie alimentați cu lingura, ca la copii, trebuie schimbați, mobilizați, de pe o parte pe alta, după un anumit program pentru a nu face escare. Au nevoie de îngrijiri particulare fiecare, pentru fiecare patologie și boală în parte. Sunt unii cărora trebuie să le dai insulina de patru ori pe zi. Nu puteam să îi ducem într-un spital cu personalul întins în toate părțile, unde să primească strict tratamentul pentru COVID”, a spus Florin Moldovan.
Instruirea personalului pentru a elimina focarul de COVID-19
Astfel că medicul de familie alături de personalul din centru au început să separe pacienții: pozitivi, negativi și suspecți. Personalul a fost instruit cum să se echipeze, ca să nu se infecteze, la rândul lor, au creat circuite unde sunt zone de echipare / dezechipare ale celor care lucrează cu pacienții confirmați pozitiv.
Au implicat și managementul centrului, care a făcut rost de toate echipamentele de protecție necesare și timp de două luni și jumătate au tratat pacienții, până la 10 octombrie, când focarul a fost declarat oficial închis.
Am avut o evoluție bună a pacienților, pe 10 octombrie focarul a fost închis.
Medicul Florin Moldovan:
”Am aplicat tratamentul conform protocoalelor, nu am dat antivirale, nefiind medic de boli infecțioase, dar am aplicat protocoalele terapeutice așa cum au fost indicate de Ministerul Sănătății, cu particularitățile pe care le are fiecare pacient”, a mai precizat medicul.
“Îmi era frică să nu mă infectez, pentru că rămânea centrul fără medic”
Munca de la fața locului nu a fost la fel de ușoară precum povestește medicul astăzi.
Timp de o lună au lucrat așa cum au putut, dar de la începutul lui septembrie, când a văzut că personalul din jurul lui se infecta cu COVID-19, a solicitat ajutorul DSP. De frică, spune acesta.
Dar nu frică pentru el, ci frică la gândul că, dacă s-ar fi infectat și era imobilizat două săptămâni sau o lună, nu mai era nimeni care să se ocupe de cetățenii din Bivolari.
”De la 1 septembrie, având în vedere că îmi era frică să mă infectez, fiindcă asta m-ar fi scos din circuit și rămânea centrul fără medic, a fost angajat și un medic specialist geriatrie care a venit în sprijinul nostru. Cu el am organizat tratarea pacienților în continuare, dar munca a fost a personalului din centru.”
O parte, 15 dintre ei, s-au și infectat, au avut forme ușoare și medii, au stat în izolare, unii în spital chiar, dar apoi s-au întors la muncă.
Florin Moldovan:
“Nimeni nu a dezertat”
Bărbatul spune însă că îi e și greu să explice respectul pe care îl poartă personalului de la centru. Oameni care nu aveau pregătirea necesară să lucreze în echipamente de protecție integrală, mai ales în lunile de vară, când ”nu mai puteau de cald și de nădușeală, iar pe spate le curgea transpirație rece”. Câte 12 ore, cât dura în unele cazuri o tură, explică medicul.
”Cu toții au făcut față provocării COVID. Nimeni nu a dezertat, n-au dat înapoi, toți au făcut ce trebuie ca să putem îngriji pacienții în continuare.”
A planat asupra lor o frică și mai mare: ca starea pacienților să nu se agraveze brusc. Nu există niciun spital în apropierea Bivolariului, aflat la 50 de kilometri de Iași, iar până la timpul de răspuns al ambulanței și identificarea unui loc într-un spital COVID, șansele pacienților ar fi scăzut considerabil.
Au fost supravegheați zilnic, le-au ascultat plămânii, le-au monitorizat și indexat parametrii vitali. ”Am făcut tot ce am putut noi face, alții poate ar fi făcut mai mult”, spune medicul.
La cabinetul din sat, bolile și accidentele au continuat
Până acum, Florin Moldovan n-a fost confirmat pozitiv, dar a așteptat de fiecare dată cu emoție rezultatul testelor.
În paralel, acesta și-a desfășurat activitatea și la cabinetul din sat, unde bolile, accidentele și necazurile nu așteaptă dispariția COVID-ului. Teama însă rămâne: ”nu poți să te protejezi 100%, mereu poate fi o mică breșă”.
Pacienți de 97 de ani, vindecați fără sechele suplimentare
Una dintre cele mai mari bucurii ale sale a fost momentul în care pacienți de 88 de ani, chiar și unul de 97 de ani, cu comorbidități, imobilizați într-o formă sau alta la pat, au reușit să treacă peste boală fără sechele suplimentare.
”Suportul emoțional este foarte important pentru acești pacienți, care vor sta aici perioade lungi de timp, unii chiar toată viața. Psihologul, asistentul, personalul au lucrat cu ei într-un costum din acela din care erau recunoscuți doar după voce de pacienți, dar care au fost mulțumiți și fericiți și cu asta”, își amintește medicul.
Cu cei 40 de pacienți au lucrat două asistente și patru infirmiere pe tură și două bucătărese, plus personalul administrativ. De la 1 septembrie sunt și 2 medici la centru. Florin Moldovan spune că cei de la DSP au avut un responsabil de focarul de acolo, care a controlat testările, retestările, iar un medic infecționist a făcut câteva vizite pentru evaluarea generală.
”Nu cred că am făcut ceva neobișnuit. Am făcut strict ce trebuia și ne bucurăm că am evitat un dezastru”, spune Florin Moldovan.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro