„Săptămâna şi fugarul”, se lăuda ministrul justiției recent, într-o postare pe o rețea de socializare. Alina Gorghiu anunța că va fi extrădat din Iordania Romeo Marian Ursu, fiul interlopului „Boenică”, condamnat la 3 ani de închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii şi liniştii publice şi favorizarea infractorului.

Cine sunt fugarii greu de adus în România

Alina Gorghiu a anunțat că „Ministerul Justiției are ca prioritate zero, pe agendă, tema fugarilor” și a propus un proiect de lege care prevede pedepse suplimentare, de până la 3 ani de închisoare, pentru cei care se sustrag de la executarea condamnărilor.

Anul acesta au fost aduși în România 621 de fugari. Printre ei, fostul ministru Darius Vâlcov, condamnat la 6 ani de închisoare în „Dosarul tablourilor”, dar și fostul deputat Lazăr Maior, care a primit 7 ani de închisoare, pentru șantaj. Ultimul pe listă este Ionel Arsene, președinte CJ Neamț la momentul condamnării, a cărui extrădare a fost decisă sâmbătă de Curtea de Casație din Italia și care urmează să fie adus în țară în zilele următoare.

Dar alte nume grele, ale unor condamnați pentru fapte de corupție, sunt pe lista fugarilor pe care autoritățile române nu au reușit să-i aducă în țară:

● Paul Philippe al României (prințul Paul) – condamnat la 3 ani și 4 luni de închisoare pentru cumpărare de influență și complicitate la abuz în serviciu. Potrivit ultimei informări a Ministerului Justiției, din luna mai a acestui an, când ministru era Cătălin Predoiu, procedura de extrădare din Franța era în curs. Cei de acolo ceruseră autorităţilor române sentinţele de condamnare, traduse în franceză, precum și informații despre desfăşurarea procesului și condiţiile de detenţie de la noi. 

● Sorin Oprescu (fost primar al Capitalei) – 10 ani și 8 luni de închisoare pentru constituirea unui grup infracțional organizat și luare de mită. Executarea mandatului european de arestare a fost refuzată de autorităţile din Grecia.

● Daniel Dragomir (fost ofițer SRI) – 3 ani şi 10 luni închisoare, pentru trafic de influenţă. Executarea mandatului a fost refuzată de autorităţile italiene. Dar ele au cerut Tribunalului București, la începutul acestui an, să furnizeze noi informații, inclusiv despre reşedinţa lui Dragomir din Italia.

● Marian Zlotea (fost europarlamentar) – 8 ani şi 6 luni de închisoare pentru luare de mită. Curtea de Apel din Bologna trebuia să anunțe o decizie în iunie anul acesta.

● Minel Prina (fost primar al Slatinei) – 4 ani și 6 luni de închisoare pentru complicitate la trafic de influență și la spălare de bani. Instanțele din Italia încă nu au finalizat procesul în care se cere predarea lui în România. 

● Alexander Adamescu (afacerist) – în iunie 2016, Curtea de Apel București a emis pe numele său un mandat european de arestare, într-un dosar de corupție. Autorităţile din Marea Britanie au dispus predarea lui Adamescu în România, încă ea nu a fost realizată efectiv nici până acum.

Ministerul Justiției nu mai vrea să comunice situația la zi

Având în vedere că Ministerul Justiției a transmis acum cinci luni ultimele informații despre aceste cazuri, care erau în evoluție, Libertatea a solicitat instituției să comunice public o situație actualizată. 

„Pentru obținerea de detalii cu privire la stadiul mandatelor emise, vă puteți adresa direct instanțelor emitente – proprietarii informației”, ne-a transmis Ministerul Justiției.

Potrivit Legii 302/2004, în cazul cererilor ce au ca obiect extrădarea sau mandatul european de arestare, „competența îndeplinirii atribuțiilor specifice de autoritate centrală română aparține și se exercită de către Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate”, adică prin Direcția de Drept Internațional și Cooperare Juridică.

E drept, instanțele judecătorești emit mandatele europene de arestare, dar, conform legii, ele informează lunar „direcția de specialitate din Ministerul Justiției, cu privire la stadiul executării acestor mandate”. 

Iar în cazul fugarilor localizați în țări ce nu sunt membre UE, Ministerul Justiției, prin aceeași direcție de specialitate, e cel care se ocupă de cererile de extrădare, în numele statului român.

Așa cum s-a ocupat și de extrădarea lui Jahel Dayob, un sirian acuzat că a comis o crimă în România. Era dat în urmărire internațională din 1999. Autoritățile române l-au lăsat să scape, după ce bărbatul a fost arestat în Siria, pentru a fi extrădat.    

A ucis un om, pentru un televizor și un casetofon

Judecătorul care vara asta l-a condamnat pe Jahel Dayob la 18 ani de închisoare vorbește, în motivarea deciziei sale, despre „vechimea extrem de rar întâlnită” a acestui caz, în care sentința a venit după un sfert de secol de la comiterea crimei.

În noaptea de 17/18 noiembrie 1997, Dayob, împreună cu un conațional, Muhanad A., a ucis un bărbat care locuia în sectorul 3 al Capitalei. Victima avea 71 de ani și se ocupa cu proxenetismul, iar cei doi sirieni au crezut că e plin de bani. 

Dayob avea pe atunci 40 de ani, pregătire militară și antecedente penale, iar complicele său – 25 de ani. Cei doi au mers acasă la proxenet și, după ce au rămas singuri în locuinţă, Dayob i-a cerut bătrânului să le dea banii. „El a refuzat, iar Jahel a început să-l lovească cu pumnul în față. La un moment dat, bărbatul a leșinat, din cauza loviturilor”, a declarat Muhanad în anchetă. 

În timp ce căutau prin casă banii, „Jahel a văzut că bărbatul încă respira. A început să-l strângă cu mâinile de gât și mi-a spus că nu trebuie să-l lăsăm în viaţă, fiindcă «ne va da în gât»”, a povestit Muhanad. El a mai spus că, după ce l-a sugrumat, Jahel l-a înjunghiat pe bărbat în zona gâtului, de mai multe ori.

Cum n-au găsit banii căutați, cei doi sirieni au luat din casa victimei un televizor, un casetofon, două perechi de pantaloni din piele şi o pereche de mănuşi de piele. Ulterior, au vândut aceste obiecte unor persoane care au devenit martori ai acuzării.

Arestat un an și jumătate în Siria, în vederea extrădării. Parchetul nu a răspuns, ministerul s-a întrebat cine trebuie să răspundă

Muhanad A. a fost arestat de polițiștii români după numai trei luni. Trimis în judecată pentru omor deosebit de grav, el a fost condamnat în 2000 de Tribunalul București la 18 ani de închisoare. S-a liberat condiționat în 2012 și apoi s-a stabilit în România.

Jahel Dayob a reușit să fugă din România, la scurt timp după comiterea crimei. Dat în urmărire internațională, el a fost arestat în Siria, pe 14 octombrie 2002. 

Pentru a-l putea extrăda, autoritățile siriene au cerut celor din România o copie a dosarului de urmărire penală. Era „pentru o evaluare, cum se procedează şi în relaţia cu alte state, lucru cunoscut la cooperarea judiciară internaţională în materie penală”, notează judecătorul care l-a condamnat pe Dayob. 

Dosarul era subțire, avea doar un volum, dar „Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti nu a înţeles să răspundă cu diligenţă. În plus, Ministerul Justiţiei a înţeles să vină cu o adresă total neinspirată, întrebând partea siriană cine să trimită dosarul”, dezvăluie judecătorul.

Conform Legii 296/2001, în vigoare la acea dată, chiar Ministerul Justiţiei trebuia să transmită documentele solicitate de statul sirian. Traducerea actelor era asigurată, „după caz, de Ministerul Public sau de Ministerul Justiţiei”.

Un an și jumătate, Dayob a stat în arest, în timp ce autoritățile din Siria au așteptat un răspuns concret din partea României. El nu a venit, iar pe 21 aprilie 2004, Dayob a fost eliberat pe cauţiune. 

După patru ani, o nouă tentativă de extrădare

În noiembrie 2008, pe numele sirianului a fost emis un nou mandat de arestare preventivă și România a solicitat iar extrădarea sa. Din nou, autoritățile siriene au cerut dosarul de urmărire penală, însă nici de această dată nu au primit „un răspuns adecvat”, spune judecătorul.

Magistratul subliniază că, „remarcabil pentru autorităţile siriene, şi de data aceasta au răspuns prompt solicitării părţii române: «cetăţeanul sirian Dayob Jahel a fost reţinut şi predat autorităţilor siriene competente care, la rândul lor, l-au transferat către Comitetul de Extrădare a Infractorilor. Sus-numitul a mai fost eliberat în trecut din cauza lipsei dosarului legat de acest proces, Comitetul de Extrădare din Siria rămânând în aşteptarea respectivei documentaţii»”.

Documentația cerută n-a mai ajuns niciodată în Siria. Așa cum nici Dayob n-a mai fost extrădat în România. În 2003, când el era încă în arest, Interpol Damasc le-a transmis procurorilor români că poliţia siriană l-a audiat în legătură cu crima pentru care e căutat, iar el nu a recunoscut nimic.

Ceva a reușit Ministerul Justiției: a aflat că Dayob e viu

După două decenii de anchetă, în 2017, sirianul a fost trimis în judecată de procurori. Procesul a durat șase ani, timp în care Tribunalul București a trimis autorităților siriene, prin Ambasada României din Damasc, 15 adrese „cu rugămintea specială de a efectua demersuri, pentru a se verifica şi a se comunica instanței dacă inculpatul mai locuiește la acea adresă din Siria, dacă are o nouă adresă sau dacă acesta a decedat”, notează judecătorul.

Tribunalul a trimis și la Ministerul Justiţiei o cerere de asistenţă judiciară, pentru efectuarea unei comisii rogatorii internaţionale. Dar răspunsurile venite de la minister, prin care „s-a clarificat numai împrejurarea că inculpatul nu a decedat şi că trăieşte în ţara de origine”, „nu au fost utile decât în mică măsură soluţionării cauzei”, precizează tribunalul. 

În decembrie 2021, tribunalul s-a lămurit că e cert că nu vor mai primi niciun răspuns din partea sirienilor și a trecut la audierea martorilor din dosar. 

Judecat în lipsă, Jahel Dayob a fost condamnat, în iunie anul acesta, la 18 ani de închisoare, pentru omor calificat. Decizia a rămas definitivă, prin neapelare. Sirianul, care are acum 68 de ani, este pe lista fugarilor căutați în continuare de Poliția Română.

Ministerul Justiției: Nu ni s-a solicitat să cerem extrădarea

Într-un răspuns pentru Libertatea, Ministerul Justiției nu răspunde la întrebările legate de situația din perioada 2002-2004 la care, potrivit judecătorului care l-a condamnat pe sirian, Ministerul se întreba cine trebuie să trimită documentele în Siria.

În schimb, în răspuns, MJ se referă la altă perioadă: 2006-2009, când „s-a solicitat transmiterea unei cereri de comisie rogatorie către Republica Arabă Siriană”.

În același timp, Ministerul menționează că „în perioada 2017-2021, urmare a solicitării Tribunalului București, a fost purtată o nouă corespondență privind o cerere de asistența judiciară internațională, adresată autorităților siriene, în vederea recunoașterii hotărârii penale pronunțată de instanța română, la care nu s-a mai primit răspuns de la autoritățile siriene”.

Instituția mai precizează că ”până la data prezentei, Ministerul Justiției nu a fost solicitat să întreprindă nicio măsură cu privire la extrădarea susnumitului”.

Foto: Inquam Photos / George Călin

 
 

Urmărește-ne pe Google News