ComenteazăOana Duță e din satul Carpen, la 50 km de Craiova, și se numără printre cei peste 100.000 de elevi despre care Ministerul Educației estimează că au mers la școală, să facă pregătire pentru Bac, din 2 iunie până astăzi.
Chiar dacă vine dintr-o familie săracă și s-a confruntat cu lipsa unui mijloc de transport până la liceu, adaptat nevoilor ei, sau a unei tablete pentru învățarea online, Oana a făcut față provocărilor.
Eleva nu a abandonat studiile, statistica din România măsurând în fiecare an peste 100.000 de liceeni care renunță la școală. Oana a avut o șansă fiindcă a fost încurajată de părinți să învețe, dar și pentru că este sprijinită de organizația World Vision România de câțiva ani.
Fata cu mănuși de cauciuc
Într-un apartament cu două camere, la 10 minute de mers pe jos dinspre centrul Craiovei, o fată îmbrăcată sport, într-un hanorac și pantaloni cu model militar, iese din camera sa. Pășește încet, ca să nu-i trezească pe cei doi bătrâni din camera alăturată.
Se îndreaptă către bucătărie, unde își face un sandvici. De obicei, bunica ei era cea care îi pregătea micul dejun, dar bătrâna și soțul ei încearcă să aibă cât mai puțin contact cu nepoata, din cauza riscului de COVID, care le-a modificat ritualurile coexistenței.
Fata pune sandviciul în ghiozdan, lângă culegerea și caietul de matematică și țipla cu documente. Apoi își ia mănușile din cauciuc, își așază eșarfa la gât și iese pe ușă.
Miercuri, 3 iunie, ora 8.20. Este prima zi de înscrieri pentru bacalaureat, examen care va începe pe 22 iunie. La începutul săptămânii s-au redeschis școlile, dar numai pentru pregătirea elevilor de clasa a VIII-a și a XII-a pentru examenele naționale și pentru profesorii care trebuie să încheie mediile la final de an școlar.
Reguli greu de respectat în majoritatea școlilor
Pe aleea din fața liceului de cartier “Charles Laugier“ sunt trasate un rând de linii albe, la distanță de un metru, astfel încât elevii care așteaptă să intre în liceu să respecte distanțarea socială.
Oana Duță ajunge prima din clasă, ca în majoritatea dimineților celor patru ani de liceu. Înainte de a merge înăuntru, își aranjează eșarfa roz peste gură și nas. “Este mai ușor de suportat decât o mască“, răsuflă fata de 17 ani. Și mult mai puțin eficientă, dar fiecare face față așa cum poate acestei perioade.
La intrare, Oana își dezinfectează mâinile la dozatorul din stânga holului. Apoi, o asistentă medicală îi măsoară temperatura cu un termometru digital, iar doctorul îi dă o mască și o trece pe lista de prezență.
Distanțarea dintre bănci, respectată doar pe jumătate
Adolescenta pășește pe coridoarele liceului unde, de asemenea, sunt trasate linii la fiecare metru, pentru păstrarea distanței dintre elevi. Ei trebuie să intre în șir indian, respectând acele marcaje.
În sala unde învață Oana sunt 10 bănci, de câte o persoană, așezate în trei rânduri, fiecare la o distanță de doi metri pe orizontală. Așa prevede ordinul comun al Ministerului Educației și Ministerului Sănătății.
Nu este respectată însă distanța de 2 metri între băncile din același rând, fiind puțin peste un metru. Dacă s-ar fi aplicat, mai mult de șase bănci n-ar fi încăput în clasa de 35 de metri pătrați, după cum se poate observa în fotografia de mai jos.
“Eu vă spun că sunt doi metri între elevi, pentru că am măsurat cu ruleta. Am ales sălile cele mai mari din școală pentru pregătire. În toamnă o să fie probleme, pentru că nu avem suficiente clase, dar ne vom gândi la soluții”, susține directoarea liceului, Panea Ludmila.
Realitatea din școli e diferită de calculul de la minister
Accesul trebuie să fie organizat astfel încât să fie asigurată o suprafață minimă de 4 mp pentru fiecare persoană și o distanță minimă de 2 m între oricare două persoane apropiate.
Ordinul Ministerului Educației și Ministerului Sănătății:
Pe de altă parte, surse din Ministerul Educației ne-au spus că aceste reguli sunt greu de aplicat în majoritatea școlilor din orașele mari. “N-au săli de clasă destul de mari sau suficienți profesori astfel încât să poată diviza clasele. Dacă de pe acum sunt probleme, mi-e teamă că la anul, dacă vor reveni toți copiii la școală, nu vom avea cum să respectăm distanțarea socială”.
Elevii intră la intervale diferite în școală
De la Liceul Charles Laugier s-au înscris 50 de elevi pentru pregătirea la Bac din totalul de 57 de elevi de clasa a XII-a. Cei 7 elevi care nu vin la pregătire sunt din mediul rural și n-au cu ce să se deplaseze până la școală sau drumul durează prea mult. Așa cum ar fi fost și pentru Oana, dacă nu avea posibilitatea de a sta la bunicii ei.
Cei înscriși au fost împărțiți în 5 grupe a câte 10 elevi. Sunt programați să vină în zile diferite astfel încât într-o dimineață să nu fie mai mult de 3 grupe la liceu. Azi sunt 3 grupe care trebuie să ajungă la orele: 8.30, 8.45 și 9.00. Diferența de interval este pentru a evita ca toți elevii să intre în același timp.
Cele două pauze, de câte 5-10 minute, sunt corelate cu ora intrării tot pentru ca grupele de elevi să nu se intersecteze. Adolescenții au la dispoziție trei ieșiri, marcate diferit, către două curți interioare.
La ora 11.30, Oana termină pregătirea. La ieșire își dezinfectează din nou mâinile și primește încă o mască. “M-am oferit să ies la tablă ca să înțeleg mai bine cum se rezolvă un anumit tip de exercițiu. N-am crezut că o să-mi fie dor să pun mâna pe cretă la matematică”, râde adolescenta.
Până la ora 12.00 ies toți elevii, apoi se dezinfectează toate holurile, băncile și clanțele ușilor. De la ora 13.00 pot veni profesorii, iar după ce pleacă ei se dezinfectează iar.
Oana putea fi în aceeași situație
În 2018, părăsirea timpurie a școlii, adică până în clasa a VIII-a, în mediul rural era de 25,4%, cu nouă procente mai mare față de media de 16,4%, arată Comisia Europeană.
Printre principalele cauze, potrivit Ministerului Educației:
- calitatea slabă a predării care îi împiedică pe elevi să ia peste 5 la Evaluarea Națională de la sfârșitul clasei a VIII-a;
- penuria de mijloace de transport adaptate nevoilor elevilor din mediul rural;
- lipsa de conștientizare a părinților cu privire la importanța educației;
- sărăcia.
Și Oana avea “datele“ pentru a fi încă unul dintre elevii care abandonează școala. Fata este din satul Carpen, aflat la 50 km de Craiova. De aici, cel mai apropiat liceu se află doar în marele oraș al Olteniei. Numai că Oana a avut determinarea de a evada din statistică.
Două ore de acasă până la cel mai apropiat liceu
Ca să ajungă de acasă la liceu, la pregătirile pentru Bac, în această perioadă ar fi trebuit să se trezească la 4.30 dimineața și să plece la ora 5.00, ca să prindă singurul microbuz de dimineață, la 5.30.
Internatul liceului unde a stat în ultimii patru ani este închis acum, din cauza pandemiei.
Cu microbuzul ar face o oră și jumătate până în Craiova, iar din stație, Oana ar trebui să meargă încă un sfert de oră până la liceu. Asta înseamnă că ar ajunge la destinație în jurul orei 7.15, cu o oră sau chiar două înainte de cursuri. Pentru ca fata să nu piardă patru ore pe drum și să fie mai odihnită, bunicii s-au oferit să o găzduiască.
Mama, plecată în Germania, tatăl lucrează pe salariul minim
Familia Oanei trăiește din salariul minim pe economie al tatălui său, care lucrează ca portar la o policlinică în Craiova, și o mică afacere cu stupi de albine. Mama pleacă aproape în fiecare an, ca muncitoare sezonieră, în Germania. Anul acesta, lucrează într-un abator din regiunea Baden. A plecat în februarie, înainte de izbucnirea pandemiei în toată Europa.
“Mama mi-a zis că are contract până în iulie, dar s-ar putea să stea și după să mai strângă niște bani. Este bine acolo. În martie n-a avut voie să iasă decât până la magazin și înapoi, dar acum poate să meargă la plimbare”, explică fata de 17 ani, care vorbește săptămânal cu mama ei la telefon.
Trebuie să merg la pregătire și să iau examenul, dacă vreau să ajung kinetoterapeut. Mama îmi zice mereu să învăț și vreau să o fac mândră.
Oana:
Adolescenta s-a hotărât să studieze kinetoterapia la Universitatea din Craiova, anul trecut, după ce mama a fost operată de hernie de disc. “Și-a găsit foarte greu fizioterapeut pentru recuperare. M-am gândit că este nevoie de oameni care știu să facă asta și-am zis că ar fi ceva ce mi-ar plăcea, pentru că îi ajut pe ceilalți”, mai explică Oana.
Învățarea online la țară, cu pixul, caietul și telefonul
Timp de aproape trei luni cât nu a mers la școală, Oana a stat acasă, în satul Carpen, cu tatăl, cei doi frați mai mari, cumnata și nepoata de un an. Zilele ei s-au împărțit între joacul cu bebelușa, câinele Lilo și pisica Stitch, udatul grădinii de zarzavaturi și școala online: făcută cu telefonul, pixul, caiete și culegeri.
Abia pe 5 mai, cei de la World Vision au putut să-i ofere o tabletă. Fără implicarea organizației, Oana ar fi avut și acum doar telefonul ca dispozitiv pentru școala online. Oana este unul dintre cei 190 de beneficiari ai programului World Vision “Vreau în clasa a IX-a” din județul Dolj.
Ei primesc o bursă de 250 de lei/lunar, participă la activități educaționale și de dezvoltare personală, beneficiază de consiliere pentru carieră și primesc sprijin pentru nevoi urgente, cum a fost și tableta în cazul Oanei.
Pe tabletă se vede mai bine. De pe telefon mi se încărcau greu fișierele pe care le trimiteam profesorilor. Pe cele pe care mi le trimiteau ei nici nu puteam să le deschid de multe ori. Uneori și internetul merge mai greu.
Oana:
La limba română a făcut pregătire dintr-o culegere de variante de Bac, iar rezolvările le fotografia și le trimitea pe WhatsApp. La matematică a comunicat pe mail în primele două săptămâni, și apoi prin videoconferințe pe Zoom, unde rezolvau exerciții. La Biologie au lucrat variante de Bac pe care le-a încărcat pe Google Classroom – o platformă de clase virtuale.
La început m-am simțit ca în vacanța de vară. Tot acasă. Dar după a început să fie mai stresant. Este greu să lucrezi singură, acasă. Chiar mă gândeam: nu putea să mă prindă epidemia asta într-o clasă mai mică?
Oana:
“Uneori mă simt ciudat. Adică nu am chef de nimic. Sunt cumva paralelă cu ce se întâmplă în jur. Când eram acasă și aveam toane proaste, îmi luam o pătură și mă duceam în grădină să învăț. La bunici n-am cum, pentru că ei stau la bloc”, mai spune adolescenta.
La 50 km de satul în care s-a născut, pentru fata de 17 ani, băncile liceului din Craiova, depărtate sau nu, în normă sau un pic sub standard, vor rămâne pentru ea proba că și-a depășit condiția.