O recoltă generoasă și sănătoasă de cereale depinde însă de felul în care aplici regulile generale de îngrijire a culturii, în funcție de fiecare specie în parte, precum și de modul în care respecți recomandările specialiștilor referitoare la măsurile de prevenire și combatere a dăunătorilor, buruienilor și a bolilor.
Principalele boli ale culturilor de cereale
Culturile de cereale sunt afectate de atacul a numeroși agenți patogeni, iar combaterea bolilor provocate de aceștia se face, încă din primăvară, prin metode preventive și curative, una dintre cele mai eficiente dintre ele fiind utilizarea controlată și la timp de fungicide. Este important să citești cu atenție instrucțiunile de pe ambalajele produselor folosite, ca să te informezi corect în ceea ce privește doza optimă ce trebuie administrată pentru faza de vegetație a fiecărei specii de plante cultivate, precum și care este timpul de pauză între tratamente.
Pentru a acționa corect și la timp, este esențial să monitorizezi culturile de cereale și să te consulți cu specialiștii în domeniu. Potrivit lucrării „Fitotehnie” (Viorel Ion, 2010), principalele boli ale culturilor de cereale sunt:
Făinarea
Cauzată de ciupercile Erysiphe graminis f. Sp. tritici și Erysiphe graminis f. Sp. hordei, făinarea se transmite prin resturile vegetale de la culturile anterioare sau prin sporii produși de samulastră. Pe frunze, tulpini și spice, apar pustule albicioase, ulterior cenușii și brune. Răspândirea bolii este favorizată de umiditatea crescută și de densitatea mare a plantelor cultivate. Poate produce pagube de 20% în recoltele de grâu și orz.
Fuzarioza
Este cauzată de mai multe specii de Fusarium, dintre care cele mai întâlnite sunt F. Culmorum, F. Graminearum, F. Avenaceum. Acestea duc la apariția unui complex de boli ale semințelor, precum și ale plantelor tinere, dar și mature. Ciuperca produce leziuni la baza tulpinii, aceasta se brunifică, putrezește și determină căderea frunzelor și albirea spicelor. Unele specii de Fusarium produc arsura spicelor, boala extinzându-se și la nivelul boabelor, care devin toxice pentru oameni și animale. Fuzarioza se transmite prin intermediul semințelor, a sporilor rămași pe resturile vegetale sau produși de samulastră. Atacul este favorizat de umiditatea excesivă și este prezent, în mod special, în culturile de grâu.
Rugina
Mai multe specii de ciuperci pot cauza această boală: rugina neagră (Puccinia graminis – la grâu), rugina brună (Puccinia recondita – la grâu, Puccinia dispersa – la secară), rugina galbenă (Puccinia striiformis – la grâu). În funcție de specia ciupercii, rugina se poate transmite prin resturile vegetale, sporii care infectează plantele de Berberis, Mahonia sp., măcriș (Rumex acetosa) sau prin cei produși de samulastră. Condițiile favorabile pentru răspândirea ruginei sunt precipitațiile abundente și vântul care împrăștie sporii. Rugina cuprinde treptat toate frunzele plantelor cultivate, contribuie la apariția fenomenului de șiștăvire și la pierderi de recoltă.
Arsura frunzelor
Agentul patogen, ciuperca Rhynchosporium secalis, produce leziuni pe frunze, teci, frunze și spice, cu precădere la culturile de orz. Uneori, leziunile se unesc și formează pete mari, în jurul cărora țesutul foliar se îngălbenește. Se transmite prin semințe, resturile vegetale de la cultura premergătoare și prin samulastra infectată de pe miriștea culturii anterioare. Boala se răspândește, în mod special, prin picăturile de apă, dar și prin sporii duși de vânt. Cele mai mari pagube se înregistrează la orzul de toamnă și de primăvară.
Dincolo de aceste boli, mai sunt și alte infecții des întâlnite în culturile de cereale, cum ar fi tăciunele zburător (Ustilago nuda – la orz, Ustilago tritici – la grâu, Urocystis occulta – la secară), care transformă spicele într-o masă de spori, septorioza/pătarea brună a frunzelor (Septoria tritici, Septoria nodorum), care poate compromite 10-15% din recoltă, sau mălura comună (Tilletia spp. – la grâu).
Prevenirea și combaterea bolilor din culturile de cereale
Potrivit lucrării „Tehnologii agricole performante” (Ioan Oancea, 2005), prevenirea atacului agenților patogeni presupune aplicarea unui sistem integrat de lucrări agricole și măsuri fitosanitare, ținând cont de particularitățile fiecărei specii de cereale cultivate. În ceea ce privește prevenirea și combaterea bolilor, există însă unele măsuri comune, indiferent că înființezi o cultură de cereale păioase (grâu, orz, ovăz, secară) sau de porumb. Acestea se referă la:
- cultivarea soiurilor rezistente la boli – este redus riscul de infecții și de dezvoltare a unor forme severe de boală;
- respectarea rotației culturii – chiar dacă porumbul suportă monocultura, aceasta nu este recomandată; pentru culturile de cereale, cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele anuale și perene, inul de ulei și fibre, rapița, cartofii de vară; în cazul porumbului, cerealele păioase sunt bune premergătoare, dar nu și pentru culturile de grâu, orz, secară, ovăz;
- distrugerea samulastrei și a resturilor vegetale de la o cultură la alta – sporii multor ciuperci hibernează în resturile vegetale ale culturilor precedente, iar samulastra poate fi planta gazdă pentru agenții patogeni;
- asigurarea densității normale a lanului – de pildă, în cazul porumbului, pentru evitarea putrezirii, în condiții de umiditate ridicată și temperaturi scăzute, este recomandată reducerea densității plantelor cu 15-20%;
- semănatul în perioada optimă – pentru evitarea bolilor foliare și nu numai, este indicată respectarea perioadei optime pentru semănat;
- fertilizarea echilibrată – excesul de azot poate favoriza apariția și dezvoltarea bolilor la culturile de cereale;
- tratamentele cu fungicide – se referă atât la prevenirea atacurilor agenților patogeni transmisibili prin semințe, cum ar fi mălura sau tăciunele, cât și la aplicarea de tratamente combinate de doua fungicide si un regulator de crestere, în perioadele de vegetație; aceasta, pentru a asigura, pe de-o parte, rezistența la ploaie, acțiunea rapidă și de durată și combaterea unui spectru larg de boli în ceea ce privește fungicidele folosite și, pe de altă parte, prin regulatorul de creștere se asigură uniformitatea tulpinilor principale și a fraților, dezvoltarea mai bună a sistemul radicular, se evită creșterea excesivă în înălțime a plantelor și riscul de cădere.
Culturile de cereale pot fi atacate de numeroși agenți patogeni, transmiși fie prin semințe, resturile vegetale ori plantele gazdă care cresc în lanuri sau în apropierea acestora. Reține că pentru un control eficient al bolilor, este nevoie atât de prevenție, cât și de combatere. Prin urmare, aplicarea măsurilor fitosanitare, încă din primăvară, și respectarea tehnologiei de cultură pentru fiecare specie cultivată sunt esențiale ca să obții recoltele dorite.
Sursă foto: Shutterstock