4 comentariiIvasiuc consideră că savoarea lubeniței pleacă de la felul în care este îngrijită, iar minimizarea riscului de a cumpăra fructul crud la piață depinde de buna-credință sau de priceperea agricultorului.
Producătorul explică faptul că pepenii nu pot fi adunați din câmp la grămadă. Un fruct „umflat” generos poate părea copt, pentru neinițiați, dar în realitate să nu fie încă pregătit pentru recoltare. Fermierul bănățean spune ce detalii trebuie urmărite înainte de a rupe fructul de pe vrej.
„Trebuie să sune ca o tobă întinsă”
Ca să exemplifice pentru reporterul Libertatea, cultivatorul merge în câmp, unde indică un pepene mare, dar necopt, și unul numai bun de recoltare.
Aici putem să observăm că avem trei cârcei”, arată agricultorul în zona în care codița pepenelui este legată de plantă. „În momentul de față, cârceii sunt uscați, sunt negri, ca un pai (n.r. – primul indiciu că fructul a ajuns la maturitate). Un al doilea factor: aici (n.r. – lângă coadă) observăm o frunză care are forma unei lingurițe. Și ea este uscată. Este al doilea semn bun, care îți demonstrează că lubenița este coaptă. După ce ai verificat acești trei cârcei și lingurița ești 50% sigur că pepenele este bun.
Ionel de la Lugojel explică cum trebuie să arate pe câmp un pepene copt:
Mergem mai departe. Trebuie să întoarcem un pic pepenele așa, în lateral, și să vedem dacă are un pic de pată galbenă. Avem pată galbenă, e ok. Deja suntem la 75% siguri că pepenele este bun. Dar încă nu suntem 100%”, completează fermierul bănățean.
Următorul pas este „ciocănitul”. „Eu le bat cu vârful degetelor, cu buricul de la degete, pentru că este locul cel mai sensibil unde poți să simți vibrația. Trebuie să sune ca o tobă întinsă. Scoate o rezonanță și simți ca un pic de înțepătură la buricul degetului. Simți o mică durere, dar și vibrația în vârful degetului. Până aici suntem aproape 100% siguri.
Niciodată nu vom spune 100%, dar eu zic că 99% acest pepene este foarte bun. Cireașa de pe tort este când clientului îi dau să și guste, să se asigure. El spune ultimul cât de perfect este”, explică Ionel de la Lugojel.
Cum arată pe câmp un pepene încă crud
Pentru a arăta diferența dintre un pepene bun de recoltat și unul crud, fermierul ne duce la o lubeniță mare care, pentru un necunoscător, pare excelentă.
„Îl putem vedea că e foarte verde. Cârcelul e verde. Cel vecin este pe jumătate verde. Ăsta este un semn că urmează să se coacă. Dacă batem în el sună a tobă, dar cum să zic… a tobă dură. E clar că nu sună a pepene copt. Dacă îl întoarcem și în partea de jos, în loc să fie galben, este verde. Deci pepenele ăsta nu va fi bun de mâncat. Dacă mănânci o felie din ăsta, îți dă o senzație de rău, o acreală urâtă”, insistă Ionel de la Lugojel.
Cum alegem un pepene copt la piață
Oamenii care cumpără lubenițe depozitate în grămezi imense din piețe sau puncte de vânzare nu pot vedea, însă, „cârceii” și „lingurița” care sugerează coacerea. De aceea, explică Ionel Ivasiuc, un indiciu foarte bun este codița.
Producătorul bănățean spune că o coadă verde indică un pepene proaspăt. „Când codița este verde înseamnă că e tăiat recent. Când este uscată, ca paiul uscat, fugiți de ele pentru că alea au stat mult de când au fost recoltate. Mai mult ca sigur începe zaharisirea și se înmoaie miezul, nu este pulpa lui întreagă. El trebuie să fie ușor crocant când e proaspăt. Cel trecut este ca o mămăligă. Feriți-vă de așa ceva! Nu mâncați, pentru că sigur vă va fi rău de la el. Am pățit-o și eu. Am mâncat și eu când n-am cunoscut așa ceva”, mai spune Ionel Ivasiuc.
Fermierul spune că o codiță rămâne verde aproximativ trei zile. „Aia e minciuna pe care o mai folosesc unii producători sau unii comercianți în piată. Zic: «Domne, ăsta e copt, că e uscată codița». Au venit oameni la mine și au zis: «Ăsta nu cred că e bun pentru că e cotorul verde». «Păi e verde că l-am cules azi dimineață». Dacă-l tai acum, normal că-i verde plin, gros. Cotorul verde e primul semn că lubenița este proaspătă”, mai spune fermierul din Timiș.
Cel mult o săptămână de expunere la vânzare
Producătorul spune că un pepene verde poate fi verificat și prin strângere ușoară între mâini. Dacă „pârâie”, lubenița este proaspătă. Acest test poate fi făcut, însă, o singură dată. Astfel, dacă fermierul a „pârâit-o” în câmp, nu se va mai auzi sunetul la tarabă. Recomandarea lui Ionel de la Lugojel este ca pepenele verde să nu fie ținut la tarabă mai mult de o săptămână. „Și dacă nu vedeți, el începe înăuntru să fermenteze ca prunele în butoi”, mai spune micul fermier.
Fermierul spune că are deja clienți fideli, care i-au testat lubenița și nu mai cer să o guste, dar sunt unii, foarte puțini, pe care nu îi consideră clienți și despre care spune că își bat joc de munca lui.
„Peste 98-99% din clienți au gustat bucata tăiată de probă și au cumpărat. Dar au fost și clienți care… este o formă de batjocură. De exemplu, nu te susțin sau nu te apreciază și fac mișto de tine. Am avut ocazia să vină să zică «fă-mi la ăsta!». Eu îl vedeam că era bun, se vedea cum curge apa pe el, se vedea cât e de roșu, cât e de frumos. «Știi, nu-mi place și vreau să-l faci pe-al doilea». Poate și-ar bate joc și l-ar face și pe-al treilea și după ar zice: «Știi ceva, nici unul nu mi-a plăcut». Este pierderea mea, deși nu sunt mulți oameni care ar face așa ceva”, spune agricultorul.