ComenteazăDoar anul trecut erau înregistrați ca rezidenți peste 9.000 de cetățeni români în Olanda, cei mai mulți după polonezi și germani. Alte câteva mii erau când acasă, când la muncă temporară în Țările de Jos.
La 2.000 de kilometri departe de casă, 1 Decembrie arată și se simte altfel pentru românii plecați să muncească pe meleaguri străine, fie pentru a-și putea întreține familiile de acasă, fie doar pentru a se simți apreciați cu adevărat pentru munca grea. Contribuția lor este esențială pentru prosperitatea economică a unei țări precum Olanda, explica acum câteva luni primarul unei comunități mici de graniță, care s-a ridicat datorită lucrătorilor din estul Europei.
Dar viața pentru muncitorii români poate să însemne și abuzuri nenumărate din partea agențiilor de recrutare a forței de muncă, prea puține protecții în muncă sau uneori chiar bătăi, situații documentate în ultimul an de Libertatea.
Iris, muncitoare într-un abator: „Am avut o copilărie frumoasă în România”
„Eu am doar bucuria că am avut o copilărie frumoasă în România. În rest doar regrete și neajunsuri. Așa că 1 Decembrie e ca oricare altă zi. Muncesc deja de trei ani în Olanda. Câștig în jur de 400 de euro pe săptămână. Nu e mult, dar cu banii ăștia întrețin doi copii acasă, în România. Aici am găsit oameni primitori și minunați. Doar că sunt olandezi”, spune Iris.
Ea își va petrece ziua națională pe linia de ambalare a unui abator de lângă Eindhoven.
Alexandru lucrează într-un depozit de haine: „Sunt mai fericit aici”
„De 1 Decembrie voi petrece la muncă, ca de obicei. Nu am niciun sentiment pentru această zi, pentru că nu simt că mă reprezintă. Avem o țară frumoasă, cu mulți oameni buni. Dar Guvernul își bate joc de noi, așa că prefer să nu mă gândesc la 1 Decembrie. Țara asta îmi oferă mai mult decât mi-a oferit vreodată România. Sunt mai fericit aici.
În țară aveam un job bun, nu pot să zic altceva. Dar banii nu îmi ajungeau decât strict pentru supraviețuire. Am decis să încerc altceva. Și evident că și aici sunt lucruri grele, dar măcar am bucuria de a mă simți apreciat pentru munca mea și de a fi plătit cum se cuvine”, spune Alexandru, care muncește de doi ani într-un depozit de haine dintre Eindhoven și Rotterdam. E fericit că, recent, a fost avansat.
Liliana, angajată la o fermă de legume: „Regret că atât de mulți am fost nevoiți să plecăm”
„Eu îmi voi petrece ziua în casă, vizionând programe românești, în special parada militară, care-mi aduce aminte de acasă, de România. Îmi iubesc țara și regret enorm că atât de mulți am fost nevoiți să ne părăsim țara pentru un trai mai bun”, spune Liliana.
Până acum câteva luni, a muncit într-o fermă, dar două accidente consecutive de muncă au forțat-o să intre în concediu medical în Olanda.
Ionela lucrează într-un atelier de mobilă: „Îmi vor da lacrimile ascultând imnul și cam atât”
„Eu pot să spun că sentimentul de mândrie națională îmi va fi șters de orele de muncă asudate din greu. Muncesc într-un atelier care face mobilă de lux pentru iahturi. Sunt șlefuitor, iar într-o săptămână câștig la fel ca după o lună de muncă în România. Am venit aici pentru că vreau să trăiesc decent.
Pe 1 Decembrie, o să ajung pe seară în camera pe care mi-am încropit-o cum am putut eu mai bine și voi bea un pahar de vin, zicând, ca în fiecare an, «La mulți ani, Românie!» Probabil îmi vor da lacrimile ascultând imnul la televizor și cam atât. Nu voi uita niciodată să spun un la mulți ani țării în această zi. Așa am crescut și așa simt, este simplu”, spune Ionela, care lucrează de trei luni într-un atelier de mobilă de lux pentru iahturi din Olanda.
Alin, vopsitor la un garaj auto: „Aici nu contează că e ziua patriei mele”
„Și eu o să muncesc de 1 Decembrie. Aici nu contează că e ziua patriei ele. Nu-i pasă olandezului de asta, așa că nu avem încotro. Muncesc deja de trei ani aici, în vopsitoria unui garaj auto. Nu cred că ar fi fost posibil să fac în România banii pe care i-am câștigat în Olanda. Mi-am atins ce mi-am propus și mă gândesc de anul viitor să mă întorc în România, la Brăila.
Există oportunități și acasă, doar că oamenii sunt dezamăgiți de salariile proaste. Dintr-un minim pe economie nu poți să pui bani deoparte decât dacă mănânci odată pe săptămână. Dar am mulți prieteni plecați prin toate țările. Din conversațiile pe care le avem înțeleg că mulți ar dori să se întoarcă acasă. Eu sper ca asta să se întâmple, aș fi foarte bucuros să ne întoarcem cu toții măcar un an ca să schimbăm măcar un pic țara.
O să-mi iau revanșa în weekend și o să-mi sun toți apropiații să le urez la mulți ani. Iar după mă voi apuca de o țuică de acasă. Chit că e o țară dărâmată, e a noastră și ar trebui să ne implicăm”, spune Alin, care muncește ca vopsitor în Eindhoven.
Georgiana, angajată într-un depozit alimentar: „Ne este mai bine aici din toate punctele de vedere”
„1 Decembrie îl petrec la muncă. Asta chiar dacă, sincer, îmi trezește dorul de casă, de copilăria în care mergeam alături de părinți la parada militară. Regrete legate de România sunt multe. Eu am venit în urmă cu patru ani în Olanda.
Am plecat din țara mea pentru că nu puteam să câștig un salariu decent. Am născut aici și în scurt timp am ajuns la concluzia că ne este mai bine aici din toate punctele de vedere. Alegerea de a rămâne în străinătate e pentru viitorul fiicei mele.
În același timp, uneori mă gândesc că dacă acasă aș avea salariul și un sistem medical ca aici, m-aș întoarce cu siguranță. Dar știu că asta nu se va întâmpla prea curând. Ultima oară când am trecut printr-un spital românesc, am stat cu fetița internată zile la rând la «Marie Curie» fără un diagnostic, ne-am externat și am primit imediat un răspuns la camera de gardă de la «Matei Balș»”, spune Georgiana, care lucrează part-time într-un depozit din zona orașului Hardenberg.
Roxana muncește cu întreaga familie într-un depozit: „Ne întoarcem acasă când avem bani puși deoparte”
„Îmi petrec ziua la muncă, iar același lucru fac și apropiații mei. Am și regrete, firește. Îmi lipsește să aud vorbindu-se limba peste tot în jurul meu și îmi este dor de tradiții, de cultură. Dar pot să spun că una din cele mai mari bucurii ale mele e faptul că îmi petrec concediul în țara mea. Nu neg faptul că mă doare că multe lucruri s-au schimbat în rău în România.
Eu am plecat cu soțul și cu cei doi copii majori în 2020. Noi aveam aici propriile afaceri, eu – un salon de înfrumusețare, iar el – o patiserie. Când ne-a lovit pandemia și ne-a forțat să ne suspendăm activitatea, am început să avem probleme cu plata ratelor la bancă și a taxelor către stat. Așa că am ales să mergem la muncă în străinătate, mai întâi la un abator, iar acum suntem toți patru într-un depozit. Doar eu și soțul câștigăm împreună lunar în jur de 5.000 de euro. Dar nu ne dorim să rămânem aici. Vrem să ne întoarcem acasă când vom avea bani puși deoparte, ca să nu mai trecem din nou prin situația din 2020”, povestește Roxana, care e fericită că măcar de 1 decembrie va munci alături de cei dragi într-un depozit din Olanda.
Marian lucrează ca programator într-o fabrică de mașini și utilaje: „Nu trebuie să ne uităm identitatea”
„Eu lucrez de noapte la o fabrică unde programez mașini automate și utilaje. Așa că, cel puțin primele și ultimele ore ale zilei de 1 Decembrie mi le voi petrece la muncă, pe o platformă industrială de lângă Eindhoven.
Apoi mă voi întoarce în apartament și voi face o conferință pe Facebook despre ce înseamnă ziua de 1 Decembrie. Eu sunt admin al unui grup al muncitorilor români din Olanda. Am văzut că mulți dintre prietenii mei sunt mai degrabă frustrați în legătură cu ziua asta. Eu cred însă că, în ciuda nemulțumirilor fiecăruia cu privire la situația din țară, nu trebuie să ne uităm identitatea.
Și eu am supărările mele, am plecat din țara mea pentru că simțeam că patronii îi văd pe angajați ca pe niște unelte, nu persoane. Mi-am dorit respect și nu am regretat în niciun moment decizia luată acum 3 ani de a veni în Olanda”, mărturisește Marian.
Nicoleta, muncitoare la o companie alimentară: „Ascult muzică patriotică azi”
„Ziua de 1 Decembrie o petrec la muncă. Dar când ajung acasă caut cu plăcere postări despre festivități. Îmi face plăcere să stau pur și simplu și să ascult muzică patriotică”, spune Nicoleta.
Ea e angajată într-o fabrică alimentară din Olanda.