România are 103 tone de aur, care acum valorează 3,7 miliarde de euro. 61 de tone de aur sunt depozitate la Banca Angliei, din Londra, restul este în țară. Contul din Banca Angliei a fost deschis în 1990, iar aurul a fost transferat fizic din 1999 până în 2002.
Nu doar aurul românesc stă în subsolurile acestei clădiri. Este al doilea cel mai mare custode al aurului internaţional, după Rezerva Federală a Statelor Unite.
Banca Angliei este custodele aurului pentru circa 30 de ţări. Sunt cam 400.000 de lingouri de aur în subsolurile Londrei, care valorează undeva pe la 230 de miliarde de euro. Adică, circa o cincime din aurul mondial stă în cripta Băncii Angliei. E atât de mult aur încât există o limită a cât de multe lingouri pot sta unele peste altele, de teamă că întreaga vistierie – împreună cu Banca Angliei – se va scufunda în pământ.
Din această cauză, sub clădirea de pe strada Threadneedle, spaţiul dedicat vistieriei este imens: suprafaţa este cât patru terenuri de fotbal unul lângă altul.
Locul a fost construit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, însă iniţial avea o altă destinaţie – era cantina angajaţilor. Atunci, aurul Londrei stătea în Canada, de frica războiului.
Ulterior, spaţiul a fost amenajat şi a ajuns să fie unul dintre cele mai sigure locuri de pe pământ. Uşa marelui seif se deschide cu chei de 91 de centimetri. Imagini cu aceste chei nu există, din raţiuni de securitate.
De ce îşi ţine România aurul la Londra
Există o practică internaţională, în special pentru ţările mai puţin dezvoltate, ca aurul să fie ţinut în afara graniţelor naţionale. Pentru ţări precum România, ar fi un dezastru aducerea lui acasă, pentru că aurul este folosit pe post de garanţie.
„Noi nu suntem crezuţi pentru că în fiecare lună spunem: rezerva valutară a BNR este de 32 de miliarde, plus 103 tone de aur şi care valorează 4 miliarde de dolar. Nu, nu ne crede nimeni dacă am avea banii în ţară. Ei pot să fie verificaţi în orice clipă pe plan internaţional, în sistemul de conturi. Aşa funcţionează economia mondială”, explica Mugur Isărescu în 2016. Şi atunci apăruse un curent care cerea repatrierea aurului.
Citește și: