ComenteazăÎn filmul “Apollo 13”, regizat de Ron Howard, o poveste devenită model de pericol înfruntat cu inteligență, există o scenă în care, pe Pământ, inginerii primesc pentru a rezolva defecțiunea de pe navă numai și numai elementele pe care le au la dispoziție colegii lor din spațiu.
Ei s-au pus în situația celor care zburau spre Lună. Pe masă aveau tot ce era pe navetă. Dar nimic mai mult. Și au gândit pentru cei de sus.
Acesta e un exemplu de creativitate, dar, înainte de orice, e un exemplu de proceduri. De reguli testate în fața unor pericole imense, într-un domeniu în care orice eroare putea duce la pierderi de vieți omenești.
Ce au făcut țările care au suferit mai puțin?
Profesorul în ingineria sistemelor Robert Bordley a realizat pentru The Conversation, o rețea de mass-media care găzduiește articole din toată lumea, o analiză a felului în care se poate organiza reînceperea școlii, cu ajutorul procedurilor folosite în misiunile spațiale.
Gestionarea pandemiei de COVID-19 a necesitat colaborarea strânsă între personalul medical, specialiștii în sănătate publică, părinți, elevi, profesori, autorități.
Țările în care toate categoriile profesionale, din diverse zone, au lucrat bine împreună au reușit să țină sub control pandemia.
Ceea ce acum Statelor Unite ale Americii nu le prea iese. Cu toate astea, SUA este țara care a realizat progrese extraordinare în domeniul științei, este țara care a trimis astronauți pe Lună. De la această experiență a pornit și Robert Bordley, profesor în ingineria sistemelor și design, în argumentația sa.
Reguli de cooperare din industria spațială, aduse pe Pământ
Cercetătorul a explicat pentru The Conversation cum experiența din spațiu a servit dintotdeauna pentru a dezvolta tehnologii pe pământ.
De pildă, după misiunea Apollo din 1969, când primul om a pășit pe Lună, General Motors l-a angajat pe fostul administrator al NASA, Robert Frosch, ca să aducă reguli, standarde, moduri de cooperare și tehnologii spațiale în industria mașinilor.
Și astăzi, tehnologii folosite în industria rachetelor ajută la dezvoltarea tehnologiei mașinilor fără șofer. Dar nu e vorba în primul rând de inovațiile în sine, ci de proceduri, de feluri de a lucra împreună.
Profesorul Robert Bordley crede că anumite proceduri folosite în misiunea Apollo pot servi la rezolvarea unor probleme de astăzi, cum ar fi dilema reînceperii școlilor.
Cum arată cei 6 pași cheie ai organizării
În prezent, România are o abordare asemănătoare Statelor Unite în ceea ce privește întoarcerea la școală. Precum statele americane, județele vor fi la noi cele care decid cum vor reveni copiii la cursuri.
Standardele clare inginerești, aplicate în genul de misiuni Apollo, ar putea să le servească drept model, potrivit The Conversation.
Ingineria sistemelor propune șase pași-cheie:
- Definirea cerințelor. Cu alte cuvinte, trebuie ascultați toți cei implicați – părinți, profesori, elevi, autorități locale – și apoi trebuie stabilite clar beneficiile pe care le aduce redeschiderea școlii și cât de greu cântăresc ele: soluții pentru părinții care lucrează, masa pe care o primesc copiii fără posibilități, socializarea.
- Crearea unor comitete și stabilirea responsabilităților clare pe care le au. Este clar nevoie de coordonare și asta trebuie să fie în mâinile unei echipe mici, care să știe ce e de făcut în privința tuturor problemelor ridicate de situația actuală, cum ar fi transportul la școală, ventilația și igienizarea încăperilor, adaptarea curriculumului, testarea elevilor. Și fiecare dintre aceste probleme vor fi luate în sarcină de grupuri mai mici. Scopul este organizarea temeinică.
- Crearea unor subcomitete relevante și stabilirea responsabilităților acestora. Practic, în subordinea comitetelor vor fi subcomitetele. Sub forma unei piramide, fiecare trebuie să știe ce are de făcut, de la cel mai mare la cel mai mic. Dacă e necesar, se merge până la crearea de sub-subcomitete.
- Punerea în practică a planului. Când fiecare știe ce are de făcut, lucrurile merg mai bine. De exemplu, dacă un coordonator realizează că există un grup de copii care nu poartă mască, atunci se vor lua măsuri mai stricte în privința ventilației și a modului de așezare a băncilor în clasă. Este urmărită situația și sunt evaluate rezultatele.
- Integrarea propunerilor fiecărui comitet. Odată început lucrul, fiecare comitet va putea veni cu o serie de soluții pentru îmbunătățirea gestionării problemei. Toate propunerile subcomitetelor vor fi evaluate și integrate de membrii comitetului superior.
- Susținerea lansării. Pentru început, protocoalele decise sunt implementate la o scară mai mică și pe măsură ce oamenii implicați învață ce au de făcut, este extinsă implementarea lor. Va fi nevoie de o adaptare permanentă la neprevăzut.
Deși par teorie pură, acestea sunt etapele organizării în orice situație, iar cei din domeniul astronauticii doar le-au rafinat și le-au aplicat într-un domeniu unde timpul și erorile nu iartă.
Soluțiile par simple, nu sunt “rocket science” (“știință aerospațială”), dar este o mare inginerie să faci pe toată lumea să colaboreze și să-și respecte îndatoririle. Aici e provocarea, crede profesorul Bordley.