Cum arată Republica Moldova văzută de expertul pe justiție Laura Ștefan: “Oamenii s-au săturat de furturi, de corupție, de lipsa serviciilor de bază, pentru că nu sunt bani la buget”

• Odată cu debarcarea oligarhului Vladimir Plahotnic, un om politic care capturase instituțiile statului în Republica Moldova, valul reformist din societatea moldovenească așteaptă investigarea marilor fraude care au avut loc dincolo de Prut.
• Este posibilă o luptă împotriva corupției în sistemul judiciar moldovenesc, ținând cont de situația complicată a țării?
• Coaliția blocului ACUM, reprezentată de premierul Maia Sandu, cu socialiștii proruși conduși de președintele Igor Dodon este văzută, prin lentilele europene, drept o formă de compromis.
• Ce fel de anticorupție permite Federația Rusă, un actor de care Republica Moldova nu se desprinde?

Laura Ștefan, expert anticorupție al ONG-ului Expert Forum, are o experiență de peste zece ani în monitorizarea reformei judiciare la Chișinău.

Într-un interviu pentru cititorii Libertatea, Ștefan explică piedicile judecătorilor care nu le permit acestora independența totală față de actorii politici și ce măsuri ar mai trebuie luate de parlamentarii moldoveni ca marile dosare de corupție, pe care moldovenii le așteaptă, să devină realitate.

Recomandări

Ștefan Mandachi regretă că l-a susținut, l-a promovat pe TikTok și l-a votat pe Călin Georgescu: „Nu am verificat” | VIDEO

-După ce Maia Sandu a devenit premier în Republica Moldova, a apărut un fond de așteptare în privința eficientizării luptei împotriva corupției. Ce șanse are o astfel de mișcare în justiție?
-Tema este importantă, independent de venirea la puterii a noii coaliții politice. În Moldova s-a furat enorm, cazul-legendă al furtului miliardului este emblematic, dar în afară de furtul miliardului, există o multitudine de alte dosare, de scheme de fraudare care până la urmă lovesc în cetățeanul obișnuit. De-a lungul timpului, a existat o cerere din ce în ce mai crescută din partea societății pentru ca sistemul judiciar să înceapă să performeze, să înceapă să tragă la răspundere și să recupereze acești bani. Presiunea populară cred că este canalizată în jurul acestor fraude mari.

Și cred că răbdarea societății moldovenești a ajuns undeva la un capăt. Justiția are o rată de încredere scăzută, toate instituțiile publice se confruntă cu problema asta.

Una dintre cauze ține de felul în care a fost administrată justiția în ultimii ani. Atunci când ai un dosar puternic, bazat pe probe, atunci când acuzațiile sunt făcute în baza unui probatoriu solid, nu este în interesul nimănui ca justiția să se desfășoare cu ușile închise. Or, marile dosare în Republica Moldova se judecă cu ușile închise, fără acces public.

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

-De ce? Care ar fi argumentele judecătorilor?
-Scurtăturile nu sunt niciodată bune. Încrederea poporului în sistemul judiciar depinde și de aparența pe care sistemul judiciar o lasă. E o greșeală tactică.

-Judecarea cu ușile închise ține de o mentalitate tipică statelor ex-sovietice. Într-o discuție cu Inspectia Judiciară din Ucraina, magistrații se plângeau la mine de efectul nociv de telejustiție. Totuși, este nevoie și de transparență.
-Eu nu sunt o susținătoare a telejustiției. Pe de altă parte, trebuie să fim de acord că dosarele cu rezonanță sunt lucruri importante pentru toată lumea într-o societate. Nu e o chestiune de bucătărie a justiției ce se întâmplă acolo. Când judeci un fost premier cu ușile închise, oamenii încep să își pună întrebări. Ei oricum își pun multe întrebări.

Recomandări

Călin Georgescu reacționează la valul de proteste declanșate împotriva lui: „Sunt tată de băieţi, am trei băieţi, suntem o familie puternică, unită” | VIDEO

Oamenii trebuie să se lămurească că justiția nu a acționat ca un instrument de pedepsire al dușmanului politic. Mai ales când vorbim de fraude la nivel înalt.

Justiția trebuie să dovedească nu doar fapte, ci și propria ei independență față de jucătorii politici.

-Sistemul lor judiciar cât de independent este față de clasa politică?
-Clasa lor politică nu are nici un interes ca independența sistemului judiciar să crească. Să vă spun acele ingrediente care fac parte din această supă reală sau percepută asupra dependenței de clasa politică. Judecătorii la Înalta Curte au fost numiți ani și ani de Parlament. Ce poate să negocieze un judecător cu un Parlament, cu un organism eminamente politic?

Pe de altă parte, există o prevedere legală în Codul penal din Republica Moldova în urma căreia judecătorii pot fi trași la răspundere penală pentru adoptarea de decizii nelegale. Cine evaluează dacă o decizie este legală sau nelegală? Un procuror.

Deci, iată o altă formă de dependență față de unul dintre cei doi actori din procesul penal.

Procuratura este o instituție puternică în întreg spațiul ex-sovietic și Moldova nu face excepție de la această regulă.

-Procuratura este o instituție puternică în sensul unei cozi de topor folosite de clasa politică?
-Procurorii din Republica Moldova nu au statutul pe care îl au cei din România. Cei din România au un statut privilegiat prin comparație cu multe țări din regiunea noastră. Procuror magistrat nu avem în multe țări, nici măcar în țări europene.

Procurorii din Republica Moldova nu au aceleași garanții de independență pe care le au judecătorii. Au fost cazuri când faimosul articol 307 a fost folosit împotriva unor judecători care au dat decizii ce nu au convenit mai-marilor zilei. Cel mai cunoscut caz este al Domnicăi Manole, care acum a ajuns judecător la Curtea Constituțională, care a fost anchetată pe acel articol timp de doi ani sau poate chiar mai mult.

-Ce înseamnă o decizie nelegală?
-Întotdeauna când instanța de control judiciar casează hotărârea anterioară și pronunță o altă hotărâre, în motivare, instanța va spune că în opinia sa instanța inferioară a aplicat greșit legea. Or, acesta poate fi un motiv penal împotriva judecătorului, ceea ce este de neconceput. Acest articol este perceput de judecători ca o sabie deasupra capului.

Alt element: la intrarea în funcția de judecător, ești într-o perioadă de probă de cinci ani, după care trebuie să fii reconfirmat. E limpede că în acei cinci ani se produce un transfer de “valori instituționale” asupra noilor judecători.  În Moldova, vorbim de o lume mică, în care șeful de instanță are niște puteri foarte mari.

-Dar până să ajungem la judecători, trebuie să avem niște dosare pe care le fac procurorii.
-Sigur. Ce vreau să spun este că sistemul este interconectat și că într-adevăr este nevoie de niște dosare pe care să le facă procurorii, dar e nevoie și de un actor judiciar care să își poate desfășura activitatea cel puțin teoretic independent. Dosare au fost, mai mari, mai mici, cu actori politici importanți.

Au existat și dosare în care toți judecătorii s-au ferit să judece, vorbim de faimosul caz al domnului Ilan Șor, în care judecătorii de la Chișinău au explicat că se află într-o situație de incompatibilitate și nu pot judeca.

Astfel încât dosarul a fost trimis undeva în provincie, la o instanță care nu a mai putut să scape de el.

-Ce impresie lasă acest caz?
-Mai poți să ceri oamenilor să aibă încredere în sistemul judiciar care se scutură de un dosar incomod? Un dosar care până la urmă vizează o mare fraudă. Dosarul generează o confirmare a percepției generale că justiția nu poate să își asume judecarea acestor cauze.

-Republica Moldova are un electorat atent la reforma sistemului judiciar?
-Eu cred că da, iar acest electorat nu este doar într-o parte a spectrului politic. Confortul economic este preferabil atunci când există, dar Moldova nu are acest lux.

Actualul guvern asta și spune: nu îmi pot îndeplini obligațiile pe care le am, pentru că sistemul judiciar lasă hoții să plece cu banii.

Atunci când a fost furtul miliardului, unul dintre șefii cu competență în zona cu criminalitate și spălare de bani, domnul Chetraru, a spus, într-un interviu: am văzut cum se plimbă acești bani, am informat factorul politic, dar nu am luat alte măsuri.

-Asta e o declarație contra naturii meseriei sale.
-Și cu toate acestea, domnul Chetraru a mai rămas o perioadă în funcția respectivă.

Ce vreau să spun, comparând situația cu ce se întâmplă în România, este important să ai instituții, dar este și mai important să le populezi cu oameni care să poată să ducă instituțiile mai departe.

Eu nu sunt așa negativistă în ceea ce privește Republica Moldova. Văd și oameni buni în procuratura anticorupție și sistemul judiciar. Cred că e un moment de cotitură, cred că Moldova nu poate evita niște procese care vor fi în mod inevitabil dureroase.

Procuratura nu are același regim ca în România, procurorii nu sunt magistrați, ci agenți ai Executivului. Cu toate acestea, legea lor privind procuratura, care a fost modificată acum câțiva ani, a făcut un pas dinspre procuratura sovietică spre procuratura europeană.

De exemplu, s-a renunțat la competența pe care procurorii o au în spațiul ex-sovietic de a verifica legalitatea comportamentelor în societate. Procurorul era un fel de supraveghetor al populației. A fost o rezistență destul de mare și în Moldova, și în Ucraina, atunci când s-a reformat legea procuraturii.

-Care sunt următorii pași importanți în sistemul judiciar de acolo?
-Tocmai s-a schimbat procedura de numire a procurorului general și urmează un vetting în procuratură, adică evaluarea tuturor procurorilor din sistem nu doar din punct de vedere profesional, ci și din punct de vedere al integrității.

-Ce înseamnă a verifica un procuror, a vedea dacă are o avere nejustificată a veniturilor sale?
-Inclusiv asta.

-Federația Rusă ce fel de anticorupție acceptă? Știm cu toții că blocul ACUM este la guvernare împreună cu facțiunea prorusă.
-Dosar penal împotriva lui Plahotniuc nu a început nici în România, nici în Republica Moldova, ci în Rusia. E o știre, chiar dacă nu ne convine. România a avut dosar ce îl viza pe Plahotniuc, dar l-a făcut pachet și l-a trimis în Republica Moldova, doar Moldova avea și capacitatea să se ocupe de un astfel de dosar (n. red – observație ironică). Trebuie să avem o viziune realistă asupra a ce se poate face într-un stat capturat.

Ne place sau nu, partidul domnului Dodon are o parte importantă din electorat. Iar schimbarea unei țări nu se poate face fără o formă de compromis și fără să convingi o parte semnificativă din societate că ceea ce vrei să faci este ceea ce trebuie făcut. Eu cred că pe temele mari, și electoratul din zona socialistă are aceleași cereri. Ascultând oamenii inclusiv unde se votează semnificativ altceva decât ACUM, nu am decelat alte așteptări.

Oamenii s-au săturat de furturi, de corupție, de lipsa serviciilor de bază, pentru că nu sunt bani la buget.

Pe de altă parte, mi se pare că oamenii caută constant motive de descurajare și deprimare. Pentru că rezultatul nu este perfect. Cred că trebuie să ne maturizăm și să înțelegem că lucrurile nu pot fi perfecte din prima, întrebarea este dacă este un pic mai bine decât înainte. Și dacă binele ăsta e perceput în societate ca un progres.

Miza la ora actuală în sistemul judiciar este să fie convinși oamenii buni că acum este momentul lor să investigheze cazuri de fraudă.

Eu cred că asta așteaptă cetățenii din Republica Moldova: să se investigheze furtul miliardului, să afle dacă Plahotniuc avea afaceri necurate

-Crezi că va exista o susținere pe mișcarea anticorupție și din zona socialiștilor?
-Cred că e foarte important cine va fi numit procuror general. Există tensiuni între plăcile tectonice de la Chișinău, iar luna aceasta este foarte importantă, e o miză uriașă dacă va fi investigat sau nu furtul miliardului.

-Cât de mult a ajutat România Republica Moldova?
-Ar fi putut să o ajute mult, dar nu a făcut-o.

România este un pic “patronizing” cu Moldova, noi știm, noi cunoaștem. În fapt, nu este așa.

Oameni care știu ce se întâmplă în Republica Moldova într-o oarecare măsură sunt foarte puțini.  În general, punem etichete foarte ușor.

-A existat o întâlnire între ministrul de externe Nicu Popescu și omologul rus Sergey Lavrov. Nouă, românilor, ni se taie filmul când auzim de ruși.
-Republica Moldova nu își permite să nu vorbească cu Rusia, iar Nicu Popescu este ministru de externe, trebuia să o facă.

-Și ce să înțelegem?
-Să înțelegem că vine iarna, iar energetic, Moldova depinde de Rusia. În același timp, Uniunea Europeană, care tocmai a deblocat banii pentru Moldova și pretinde reforme și criterii de bună guvernare în schimbul acestor bani, este un actor foarte important pentru Republica Moldova.

A fi realist înseamnă să evaluezi dacă azi este un pic mai bine decât ieri și dacă mâine va fi mai bine.

Urmărește-ne pe Google News