Comentează„Ne-au dat salariile, trebuie să ne dea bonurile de masă. Ne-au zis că mai mergem cinci ani pe producție și apoi pe ecologizare. Sper să se țină de cuvânt”, spune Liviu Grigoraș, un miner în vârstă de 45 de ani din comuna Ostra, județul Suceava.
Bărbatul crede că salariile s-au dat datorită lui George Simion, liderul AUR care a coborât în subteran în timpul protestului.
Salariile au fost virate în contul minerilor pe 19 martie, înainte să meargă Simion în mină, explică Alexandru Macoveiciuc, președinte al Consiliului de Administrație (CA) al Companiei Naționale a Uraniului.
Grigoraș lucrează la singura exploatare de zăcăminte de uraniu din România, care ar urma însă să se închidă definitiv anul acesta. Motivul închiderii este „ineficiența economică a valorificării rezervelor rămase”, arată un proiect de hotărâre de guvern de la sfârșitul lui februarie.
Exploatarea Crucea-Botușana este compusă din perimetrul minier Crucea, situat la 6 km de comuna Crucea, pe valea pârâului Crucea, și perimetrul minier Botușana, amplasat la 10 km de comuna Ostra, pe versantul stâng al văii râului Bistrița.
Grigoraș, care muncește în perimetrul Botușana, merge cu mașina lui la muncă, conducând în fiecare dimineață pe un drum forestier spectaculos, marcat de tăieri masive. Colegii din localități mai îndepărtate sunt aduși cu microbuze.
Scenariul care se repetă
Pentru Grigoraș, închiderea minei e un scenariu cunoscut. A lucrat anterior la mina de cupru de la Leșu Ursului, comuna Broșteni, județul Suceava, închisă la finalul lui 2006 din cauza neprofitabilității.
„Acolo o închis. Nu vreau să facă așa și aici”, spune minerul, care mai are opt ani până la pensie. Lucrând în condiții de radioactivitate, minerii de la Crucea – Botușana se pot pensiona după 15 ani de muncă.
Eu unul îmi dau interesul să mai țină mina să ies la pensie. O zis că nu mai este minereu, dar minereu este. Ei îs bandiți.
Miner:
Capitalul pentru primărie
Istoriile tuturor locuitorilor din comuna Crucea sau Ostra sunt legate, într-un fel sau altul, de exploatarea minieră pe cale să dispară.
„M-am angajat în mină la 18 ani și două luni muncitor necalificat și am urcat pe scară”, își rezumă cariera Dorin Rusu, primarul comunei Crucea, județul Suceava, în timp ce ia o gură de cafea, apoi trage dintr-o țigară.
Jovial și direct, Rusu e la al patrulea mandat de primar. „Vreo 8 ani am fost salahor, după am intrat maistru și apoi lider de sindicat 7 ani. De acolo am avut capitalul să ajung la primărie. Tot o tras de mine, hai, hai. Am candidat și m-or adus oamenii la primărie. Îmi ziceau ăștia Stalin că am câștigat și cu 91% mandatul trecut”, adaugă Rusu cu umor.
Primarul spune că de închiderea minei se vorbește de mult, dar „a mai mers și politic”.
„Toată lumea a întrebat că de ce sunt plătiți cu 2.500, 2.800 de lei minerii. Omul a fost mulțumit să aibă continuitatea la locul de muncă, când o fost negocierea contractului de muncă, nu o cerut «mărește-mi salariul cu 15%, 20%. Lasă-ne la nivelul ăsta, dar dă-le normal, să am și eu». Eu am 10-12 ani la mina de uraniu. Mai am suflu ăsta să merg în Germania, forța aia de a munci cot la cot cu colegul?”, întreabă retoric Rusu.
Incertitudinea familiară
Din 2006, exploatarea de la Crucea Nord – Botușana era inclusă pe lista minelor şi carierelor care urmau să se închidă.
Licența de exploatare a minei e deținută de Compania Națională a Uraniului (CNU), controlată de Ministerul Energiei.
Ultimii ani au fost marcați de proteste recurente pentru plata salariilor, schimbări dese ale conducerii și declarații despre închiderea iminentă a minei.
„Situația de la mina de la Crucea încă este incertă”, anunțau titluri de presă și acum cinci ani.
Deși mina era pe pierdere, au continuat însă să se facă angajări, inclusiv în 2019.
Nesiguranța privind viitorul, pe care o descriu minerii din Crucea -Botușana și în prezent, a devenit parte din existența lor.
„Incertitudinea asta nu face bine la nimeni. Asta-i cel mai rău. Mergi la lucru și nu știi dacă mai iei bani”, spunea un angajat de la mină, în dimineața de 6 aprilie.
„Viitorul nostru este închiderea”
În biroul lui din comuna Crucea, actualul director al minei, Vasile Chiruță, își începe dimineața cu ceai și biscuiți.
Fost inginer la mina Crucea în anii ‘80-‘90, dar și fost consilier local din partea PNL în Vatra Dornei, Chiruță are o firmă ce construiește case bucovinene din lemn. A fost numit director general al minei la mijlocul anului trecut, cu sprijinul PNL.
„Oamenii par neliniștiți pentru că e firesc. Au nevoie de câțiva ani ca să iasă la pensie și se bazează pe acest program care inerent va rezolva această problemă pentru ei”, spune directorul.
Viitorul nostru înseamnă închiderea.
Chiruță:
Se referă la programul de închidere și ecologizare a minei, care ar trebui să înceapă anul ăsta și să țină până în 2028.
Programul prevede cheltuieli de peste 234 milioane de lei, la care se adaugă cheltuieli pentru protecția socială, pentru programul tehnic de conservare a minei, dar și pentru monitorizarea post-închidere, arată nota de fundamentare a proiectului de hotărâre.
Societatea asta de uraniu a fost întreținută mult timp cu subvenții de la stat și cu alte intervenții, pentru că ea nu e rentabilă și profitabilă. Dacă produci 1 leu, producție marfă, vândută la prețul pieței și acceptat de Guvern, se cheltuie 3-4 lei. La orice leu produs se cheltuie 4
Director mină:
„Costurile mari sunt datorită condițiilor de zăcământ, foarte deficitare și în subteran, comparativ cu cei care pe plan mondial exploatează în principal în cariere, tip Rovinari, cum se face la lignit, unde sunt productivități imense. Sunt mine care scot într-o zi cu 50 de oameni toată producția noastră pe un an”, susține Chiruță.
Incertitudinea privind plata salariilor
Pentru a se intra pe bugetul programului de închidere spune că e nevoie de o hotărâre de guvern, care a fost amânată de câteva luni.
„Noi trebuia să o avem din decembrie. A fost an electoral, schimbare de guvern și toate astea au întârziat fiecare câte un pic. Dacă nu ai guvern, nu ai buget.”
Până atunci, compania de uraniu ar trebui să-și acopere din veniturile proprii toate cheltuielile, inclusiv salariile oamenilor, precizează el. Ceea ce este aproape imposibil, având în vedere nivelul datoriilor.
Cât va dura situația asta incertă? Minimum 3 luni, apreciază Chiruță. Spune că acum sunt bani pentru salariile pe martie, dar mai departe de atât nu știe nimic clar.
-Și pe următoarele trei luni ce mai faceți? De unde mai găsiți minuni?
– Deci acum toate minunile vin de la Consiliul de Administrație, de la București.
Dar ce „minuni” vin de la București?
Disponibilizări, urmate de reangajări
Planul e de a înființa o companie nouă, care s-ar ocupa de închiderea minei și de ecologizare în următorii ani, și care va prelua minerii de la Crucea, actualmente angajați la Compania Națională a Uraniului (CNU), explică pentru Libertatea Alexandru Macoveiciuc, președinte al Consiliului de Administrație al CNU și consilier personal pe comunicare al ministrului energiei Virgil Popescu.
CNU va intra în insolvență, „inevitabil, pentru că nu mai ai capital de lucru cu care să continui activitatea, bașca datoriile pe care le ai, bașca randamentul scăzut al activității miniere”.
Nu se știe însă clar cât va dura să se înființeze noua companie, unde vor fi reangajați minerii de la Crucea, adaugă Macoveiciuc.
Până atunci, soluția temporară ar fi disponibilizări în rândul unor angajați, până când vor putea fi reangajați la noua companie. Acestea ar fi „un hiatus”, „ca să nu mai repetăm situația de anul ăsta, când ei au stat fără salarii două luni de zile, nemaiavând bani din care să îi plătim”, completează președintele CA.
Vor fi făcute disponibilizări, oamenii vor primi salariile compensatorii și venituri de completare, în așa fel încât gap-ul (decalajul, n.r.) ăsta de câteva luni între unde suntem acum și momentul când putem să îi angajăm pe noua societate, să nu fie cu presiune financiară la ei, să aibă cu ce să se întrețină.
Alexandru Macoveiciuc:
Plata salariilor compensatorii se va face de la bugetul de stat.
CNU vindea uraniu sub prețul pieței către Nuclearelectrica
Uraniul extras la Crucea-Botușana și prelucrat la uzinele din Feldioara, deținute tot de Compania Națională a Uraniului (CNU), era vândut către centrala nucleară de la Cernavodă.
La finalul lui 2015, CNU a majorat prețul pulberelor de uraniu cu 76% față de valoarea stabilită prin contract în 2014, ca urmare a unei decizii irevocabile a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Care a fost motivul creșterii? „Curtea de Conturi descoperise că CNU nu a realizat investițiile pe care ar fi trebuit să le realizeze în perioada în care a beneficiat de ajutor de stat (până în 2011), dar și că pulberele de uraniu au fost vândute sub prețul pieței către Nuclearelectrica, ceea ce a prejudiciat bugetul statului cu 51,2 milioane de lei”, după cum a relatat platforma cursdeguvernare.ro.
Prin urmare, CNU a fost nevoită să majoreze prețul. Nuclearelectrica a reziliat atunci contractul cu CNU și a organizat o licitație, câștigată de către o firmă din Canada, care vindea uraniu mai ieftin decât cel românesc. CNU și-a pierdut astfel, temporar, principalul client.
Ultima comandă
Ultima tranzacție cu material nuclear dintre CNU și Nuclearelectrica a fost realizată în vara anului trecut.
„Discuția a fost anul trecut în iulie pe preț. În marja prețului reglementat, am negociat cu SNN (Nuclearelectrica, n.r.) și am ajuns la 599,51 lei pe unitatea de măsură. Și ESA (Euratom Supply Agency, n.r.) a contrasemnat asta, cu condiția să fie ultima tranzacție de fel, la acest preț, între CNU și SNN.
Sub umbrela acestei comenzi, noi mai avem de livrat către SNN metal, dovadă că ne-a dat avansul ca să îi putem da marfă”, explică Alexandru Macoveiciuc.
Directorul numit cu sprijinul PNL se plânge de politizare
Directorul actual, Vasile Chiruță, se plânge că mina a fost condusă de oameni numiți politic și nepregătiți, care au suplimentat numărul de posturi și au făcut angajări până acum un an, deși compania era îngropată în datorii.
„Deci în ziua de azi, ca să fii director bun la stat înseamnă să nu furi. Să nu furi ești deja un super director, un super manager”, spune Chiruță.
Precizează că el a dat concurs pentru post și că are experiență îndelungată în domeniul minier. „Eu am terminat șef de promoție și am luat aici. Puteam să aleg orice mină din țară. Eu am condus toate lucrările astea de deschidere și pregătire a zăcământului”. Admite însă că a avut sprijinul PNL.
„Am participat la concurs. Se știe că am fost susținut de liberali, altfel nu poți să ajungi acolo. Eu singur am spus că merg acolo. Dar știam situația grea a companiei, așa încât, dacă nu era strategia de închidere pe programul ăsta pe care lucrăm, nu veneam”, adaugă directorul.
„Voiau să o închidă rapid”
„Oamenii sunt supărați pentru că vin la lucru și nu au siguranța zilei de mâine. Au copii, datorii”, spune Daniel Câtea, unul dintre cei doi lideri sindicali ai minerilor de la Crucea – Botușana. Bărbatul a lucrat zece ani ca muncitor în mină și alți zece ca lider sindical.
Câtea precizează că important e ca actualii angajați să fie păstrați pentru a se ocupa ei de închiderea și ecologizarea minei.
„Lichidarea de la CNU, angajarea la compania care va fi înființată”, rezumă planul liderului de sindicat.
Povestește că planurile de închidere a minei sunt vechi.
„Voiau să o închidă rapid. Și ecologizarea o făceau 10-15 oameni de la firme particulare. Și oamenii își pierdeau locurile de muncă. Noi atunci am fost un pic isteți și am zis, închideți-o dacă nu mai e rentabilă, dar noi să facem ecologizarea și epuizarea zăcămintelor. Atunci să rămânem și treptat să iasă toți la pensie”, explică Câtea.
Oleacă de mină și femeile „vădănii”
În după-amiaza de 6 aprilie, la cafe-barul din centrul comunei Crucea au rămas doar pensionari de la mină. Beau bere și privesc evenimentele recente de la distanță.
„Suntem prea mici pentru războiul ăsta”, spune unul dintre bărbați, care stă la terasă.
Înăuntrul localului e un singur client, Margareta Cojocaru. În vârstă de 77 de ani, femeia a lucrat ca bucătăreasă 27 de ani la un restaurant din comună, unde, cu ani în urmă, veneau zilnic sute de mineri să mănânce. Soțul ei a fost tot miner.
„Sunt niște babe care au o pensie de 5-6 milioane, cu ce să trăiască, măi?”, zice fosta bucătăreasă. „Soțul a murit și trăiesc pe pensia lui. Pe ce aș trăi cu 6 milioane?”
Își amintește nostalgică de alte timpuri mai bune pentru comună: „Erau din toate părțile mineri, mașini, autobuze. Acuma, dacă este oleacă de mină, nici ăstora nu le dă bani, săracii, vai de capul lor”, adaugă femeia.
Viitorul comunei e în altă parte, concluzionează Margareta.
„Toată lumea asta din Crucea e plecată în străinătate. Sunt numai moșnegi și babe. Tăte vădănii (văduve, n.r.), că o murit bărbații toți. Și pe la blocuri vădănii, și pe aici vădănii. Nici nu se mărită, că nu are cu cine. Și mai bine femeile trăiesc singure, cu ce pot”, spune femeia.