ComenteazăÎncercări de cartografiere cât mai exactă s-au făcut încă din secolul al XVII-lea, dar tehnologia a făcut ca acest domeniu să se dezvolte, astfel că acum pot chiar să prezică modul în care va evalua o epidemie, potrivit Citylab.
Prima hartă epidemiologică
datează din 1692, potrivit lui Tom Koch, profesor de geografie la University of
British Columbia și autorul cărții „Cartografierea bolilor”. Când ciuma măcina
Europa, italianul Fillippo Arrieta a imaginat vizual răspândirea bolii din zona
Bari. Pe această hartă, Bari este separat de restul Italiei printr-un cordon
sanitar, adică o graniță de care nu se trece.
Totuși, prima hartă detaliată a apărut abia în 1797 și reprezintă modul în care s-a răspândit febra galbenă în orașul New York. Sunt marcate pe hartă canalizările și conclusia autorului hărții este că răspândirea bolii are legătură cu aceste locuri insalubre. Autorul nu avea dreptate decât parțial. Febra galbenă este răspândită de către țânțari care într-adevăr erau atrași de gropile de gunoi.
Au găsit cauza holerei, cu ajutorul unei hărți
Hărțile
epidemiologice au devenit mai populare la mijlocul secolului al XIX-lea când
holera a lovit Europa, în special Marea Britanie.
Harta lui John
Snow cu răspândirea holerei în Londra, în 1854, este edificatoare cu privire la
modul de propagare a unei boli. Zonele cele mai afectate sunt cele din
apropierea pompelor de apă ale orașelor și s-a putut face corect deducția că
apa contaminată este originea bolii.
Alți cartografi
au dat vina pe altitudine și au concluzionat că locuitorii din apropierea
Tamisei aveau un aer mai puțin curat decât cei din zonele mai înalte.
Din 2016, în
plină amenințare a virusului Zika, hărțile au fost făcute publice. Și pentru că
se știa că vinovat pentru răspândire este țânțarul Zika, oamenii au știu că cel
mai bun lucru pe care îl puteau face pentru prevenție, în cazul în care se
aflau în zonele mai afectate, era să dea cu insecticid.