Cum au ajuns micii atât de cunoscuți și de îndrăgiți în România

Micul este un produs disputat între mai multe state. Povestea cunoscută la nivel internaţional este că acesta apărut în zona balcanică în secolul al
XIX-lea, scrie Mediafax.

Toate statele din zonă au propria poveste de inventare a micilor. Modul lor de preparare din Bulgaria, Turcia şi Serbia diferă de cel românesc, care are câteva ingrediente suplimentare.

La noi în ţară, se crede că micul a fost prezent pentru prima dată într-o cârciumă bucureşteană din secolul al XIX-lea. În hanul lui Iordachi, care era cunoscut în perioada respectivă pentru cârnaţii săi.

Într-o zi Iordache Ionescu a rămas fără elementul principal al cârnaţilor, maţele, şi pentru a-și servi în continuare clienţii, el a decis să pună carnea pe grătar. În acest fel ar fi apărut îndrăgitul produs.

Mai târziu, avem în 1920 şi o reţetă scrisă a micilor, prin care se precizează că aceştia se fac din carne de vită şi au o dimensiune de şapte, opt centimetri, fiind serviţi alături de o halbă de bere.

În perioada interbelică, popularitate micului creşte, fiind un produs ce era prezent în toate hanurile şi cârciumile din Capitală, iar reţeta a evoluat, folosindu-se la prepararea lui şi carne de porc sau amestec, dar şi alte condimente.

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

În zilele noastre, micul este asociat cu ziua de 1 mai , dar se consumă pe tot parcursul anului. Statisticile din anii trecuţi spun că românii consumă în perioada 1 mai peste 20.000 de tone de mici.

Cu toate că nu se ştie exact locul şi data apriţiei produsului, el a fost adoptat de gastronomia românească, fiind considerat un produs naţional.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro