Cum au murit într-o fracțiune de secundă, în adâncul oceanului, pasagerii submarinului Titan. Senzorii secreți ai Marinei SUA au detectat încă de duminică un sunet suspect

Ceea ce ar fi trebuit să fie o călătorie de 10 ore până la epava Titanicului și înapoi s-a terminat cu moartea celor cinci pasageri ai submarinului care s-a aventurat duminică în apele Oceanului Atlantic, a anunțat joi seară Garda de Coastă a SUA, după patru zile de căutări frenetice a eventualilor supraviețuitori.

Concluzia oficială a fost formulată de contraamiralul american John Mauger, după ce un vehicul subacvatic operat de la distanță de o navă canadiană a găsit rămășițe ale submarinului Titan pe fundul mării, la aproape 4.000 de metri adâncime și la câteva sute de metri distanță de prova scufundată a Titanicului.

„Resturile corespund cu varianta unei implozii catastrofale a navei”, a spus Mauger, confirmând astfel un comunicat anterior publicat de compania OceanGate, care opera submarinul.

O implozie subacvatică se referă la prăbușirea bruscă, spre interior, a navei, care era supusă unei presiuni imense la adâncimea la care se scufunda.

La adâncimea la care se află Titanicul, presiunea este de câteva sute de ori mai mare decât cea pe care o resimțim la suprafață, a explicat pentru CNN Rick Murcar, directorul internațional de formare al Asociației Naționale a Scafandrilor de Peșteră.

Recomandări

Generalul Nicolae Militaru, artizanul diversiunilor cu „teroriști” care au dus la moartea multor soldați la Revoluție. De ce i-a oferit Ion Iliescu conducerea Armatei

Rezultatul a fost că submarinul a fost pulverizat aproape instantaneu, iar pasagerii au murit imediat.

O implozie catastrofală este „incredibil de rapidă”, având loc în doar o fracțiune de milisecundă, a declarat Aileen Maria Marty, fost ofițer de marină și profesoară la Florida International University.

„Totul s-ar fi prăbușit înainte ca oamenii dinăuntru să-și dea seama că există o problemă”, a declarat ea pentru CNN. „În cele din urmă, dintre multele moduri în care putem muri, acesta este nedureros”, a spus ea.

Regizorul James Cameron, un pasionat al scufundărilor la mare adâncime, care a coborât de mai multe ori la epava Titanicului și are legături puternice cu specialiștii din domeniu, a sugerat că submarinul ar fi avut de fapt senzori care ar fi putut să îi anunțe pe pasageri că există o problemă.

„Submarinul OceanGate avea senzori care să îi avertizeze dacă începe să se fisureze”, a declarat el pentru ABC News. Am înțeles, din interiorul comunității, că au aruncat balastul și că se întorceau la suprafață, încercând să gestioneze o situație urgentă”, a mai spus el, fără să dezvăluie sursa informațiilor.

Ceea ce ne aduce la momentul dezastrului.

Unde și când s-a produs catastrofa?

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Nu este clar la ce adâncime se afla submarinul Titan când s-a produs implozia și când a avut loc dezastrul, dar există indicii.

Epava Titanicului se află la aproape aproape 4.000 de metri sub nivelul mării. Iar vehiculul subacvatic operat de canadieni a găsit o parte din resturile submarinului la aproximativ 480 de metri de epava Titanicului.

Potrivit datelor oferite de compania OceanGate, comunicarea cu submersibilul s-a întrerupt duminică, la o oră și 45 de minute de la începerea scufundării. Titan avea în general nevoie de aproximativ două ore pentru a ajunge pe fundul oceanului.

OceanGate a anunțat autoritățile tot duminică, iar operațiunile de căutare au început aproape imediat, deși echipamentele performante au ajuns la fața locului ceva mai târziu. Numeroase nave au căutat submersibilul pe o suprafață uriașă, fără succes însă.

O serie de zgomote, auzite marți la intervale de 30 de minute, au dat speranțe salvatorilor că pasagerii de pe Titan mai sunt încă în viață.

În cele din urmă, a fost nevoie de o misiune a unui vehicul performant operat de la distanță pentru ca orice speranță să fie spulberată: fragmentele submarinului se aflau chiar sub locul inițial al scufundării.

Abia după acest deznodământ a apărut o nouă informație, anume că Marina americană a detectat „o anomalie acustică ce corespunde unei implozii”, la doar câteva ore după ce Titan și-a început scufundarea, duminică.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

Informația a fost împărtășită imediat cu Garda de Coastă a SUA, care a folosit-o pentru a restrânge aria de căutare, a declarat un oficial pentru CBS News. Dar nu este clar de ce această informație nu a fost făcută publică mai devreme. În orice caz, căutările au continuat.

Deoarece nu existau dovezi vizuale sau alte dovezi concludente ale unei defecțiuni catastrofale, a declarat un oficial al Marinei pentru New York Times, ar fi fost „iresponsabil” să se presupună imediat că cei cinci pasageri au murit, iar căutările au continuat, chiar dacă perspectivele păreau sumbre.

Se presupune că sunetul imploziei a fost detectat de sistemul secret de ascultare sonar cu rază lungă de acțiune al Marinei, care a fost dezvoltat inițial în timpul Războiului Rece.

Sistemul a fost creat în anii 50 pentru a detecta submarinele sovietice în adâncurile Oceanului Atlantic.

Detaliile precise ale operațiunilor actuale sunt clasificate.

Cât despre sunetele detectate marți de salvatori, un oficial de rang înalt al Marinei americane a declarat pentru CNN că acestea proveneau probabil de la o formă de viață naturală sau erau pur și simplu sunete emise de alte nave și ambarcațiuni care făceau parte din efortul de căutare.

De ce a avut loc implozia?

Acum, că operațiunile de căutare nu își mai propun să găsească supraviețuitori, atenția se mută spre analizarea cauzelor dezastrului.

Cinci oameni se aflau la bordul submarinului: CEO-ul OceanGate Stockton Rush, omul de afaceri pakistanez Shahzada Dawood și fiul său Suleman Dawood, omul de afaceri britanic și exploratorul Hamish Harding și cercetătorul francez Paul-Henri Nargeolet.

În mod normal, pasagerii unei scufundări pe Titan aveau de plătit 250.000 de dolari pentru călătorie.

Experții spun că este puțin probabil ca vreun corp să fie recuperat. Garda de Coastă americană a declarat însă că va continua căutările, pentru a încerca să recupereze ce mai poate recupera din submarin.

Până în prezent, au fost localizate doar câteva fragmente, inclusiv o bucată din coada submarinului și o parte a cadrului pe care Titan se sprijinea când atingea fundul mării.

Experții au spus că vehiculele subacvatice ar putea încerca acum să se întoarcă la fața locului și să perie fundul oceanului pentru a găsi alte fragmente. Unele bucăți ar putea fi la suprafață, purtate mai departe de curenții marini.

Odată ce anchetatorii vor aduce piesele la suprafață, specialiștii vor analiza structura învelișului, pentru a înțelege ce s-a întâmplat în ultimele momente ale submarinului.

Fiecare piesă va fi examinată îndeaproape la microscop, pentru identificarea direcției filamentelor de fibră de carbon, experții căutând semne care să sugereze locul exact în care s-a produs ruptura.

Marea întrebare la care anchetatorii vor încerca să răspundă este dacă o defecțiune structurală a fost cauza tragediei.

Cel puțin 46 de persoane au călătorit cu succes cu submersibilul OceanGate până la locul epavei Titanicului în 2021 și 2022. Dar semne de întrebare privind siguranța submersibilului au fost ridicate atât de un fost angajat al companiei, cât și de foști pasageri.

David Lochridge, fostul director de operațiuni maritime al OceanGate, a susținut în 2018 că metoda pe care compania a conceput-o pentru a asigura soliditatea corpului navei – bazându-se pe monitorizarea acustică ce ar putea detecta fisuri și zgomote pe măsură ce corpul navei se încordează sub presiune – era inadecvată și ar putea „supune pasagerii la un potențial pericol extrem într-un submersibil experimental”.

Unii experți au vorbit despre grosimea insuficientă a corpului submarinului, în vreme ce alții au invocat lipsa de certificare a navei, de către un organism independent. Dar oficialii OceanGate au respins toate aceste suspiciuni, susținând că, în vreme ce nu era certificată, nava era produsul unui proces complex de cercetare și construcție și, mai ales, fusese testată intensiv.

Violența imploziei înseamnă că succesiunea evenimentelor va fi greu de stabilit, a explicat pentru BBC profesorul Roderick Smith, de la Imperial Imperial College London. „De aici și nevoia de recuperare și de examinare minuțioasă, dacă este posibil”, a adăugat el.

Încă o chestiune: nu este clar în acest stadiu ce agenție va conduce ancheta, deoarece nu există un protocol pentru astfel de incidente cu un submersibil.

Amiralul Mauger a declarat că situația este deosebit de complexă, deoarece incidentul a avut loc într-o zonă îndepărtată a oceanului, implicând persoane de mai multe naționalități.

Dar întrucât paza de coastă americană a jucat un rol principal în operațiunea de până acum, este posibil ca aceasta să continue să aibă un rol important și în anchetă.

Urmărește-ne pe Google News