Cum au trecut Elena Lasconi și liderii USR prin noaptea cea lungă, când te culci cu un electorat și te trezești cu altul

Momentul de glorie al lui Năsui

Într-un birou de sticlă, tapetat cu hărți ale lumii întoarse pe dos, candidata discuta cu consilierii de campanie. Din când în când ieșea să salute audiența ca o păpușă mergătoare și un pic prea realist modelată, cu cearcăne adânci sub ochi. Teniși Bensimon, negri, rochie roșie, la jumătatea gambei, brățară cu tricolor, din ațe împletite. 

Pe hol, lângă aparatul de cafea, Claudiu Năsui, cu nodul la cravată strâns pe jugulară, povestea ceva unor reportere de televiziune strânse cerc în jurul lui. Pe la 8 fără cinci, din lift a ieșit Radu Mihaiu, fostul primar de la 2, într-un sacou în carouri de la Zara, din colecția de acum câțiva ani. El nu avea cravată. Iar Cristian Ghinea nu avea nici sacou, purta o vestă de fâș, jeans, pantofi sport. 

Recomandări

Scumpiri enorme în România. Comparație 2020 vs 2025: mâncarea costă cu 49% mai mult, gazele, cu 84%. Economiștii dau vina pe măsurile statului

„M-am săturat să pierdem”

Pe măsură ce  soseau useriștii de comitet, se înstăpânea impresia că ai nimerit nu la sediul unui partid, ci la un chef de studenți care au acțiuni la Google și totuși mănâncă covrigi, pentru a demonstra un punct de vedere. 

Pe holuri circulau veștile despre șansele la locul doi și spiritele erau febrile. „M-am săturat să fim cei care joacă cinstit și pierd. M-am săturat să pierdem”, a răbufnit un membru al staffului de campanie, „sudând” țigări subțiri. „În dragoste și război, fără reguli! Gata!”. 

Dar în dragoste, ca și în război, trebuie să știi cu cine și pentru ce te lupți. 

Meciul de pe colțul mesei

Cătălin Drulă, salutat cu urale în ușa liftului, s-a amestecat rapid în mulțimea de sacouri bleumarin și cămăși albastre. Pe un colț al mesei de protocol, cameramanii se uitau la meciul FCSB – Slobozia, pe ecranul unui telefon întors pe lat. 

Recomandări

SUA iau în calcul recunoașterea Crimeei drept teritoriu rusesc pentru a pune capăt războiului din Ucraina

Palid, în costum negru, Cătălin Georgescu, soțul Elenei Lasconi, ciugulea din bolurile cu alune și biscuiți, ca un căprior rătăcit. „Mă uitam după ceva de mâncare, că am băgat numai uscături toată ziua”. Rândurile s-au strâns în jurul pupitrului pentru declarații. Candidata și-a scos tenișii și a ieșit din birou cu câțiva centimetri mai înaltă, pe tocuri cui, în pantofi cu vârful ascuțit, care se înfigeau silențios în mochetă. 

Coliban aruncă paltonul

Ajunsă printre ultimii, Clotilde Armand a venit în cizme cu talpa joasă, fustă și pulover alb, cu guler. Ea și Dan Barna, fostul președinte al USR, ambii cu alură de baschetbaliști, au fost așezați mai spre marginile pozei, să se vadă și cei mai scunzi, în timpul live-ului. Din Năsui, oricum, se vedea doar jumătate de cap plutind peste umerii Cristinei Prună. 

Elena Lasconi s-a așezat la pupitru, serioasă ca o profesoară la poza de sfârșit de an. Alături de ea, Dominic Fritz, clipind des cu genele lui blonde, pe sub ochelari. Fostul primar al Brașovului, Allen Coliban, a intrat în dispozitiv cu paltonul pe el, gâfâind. „Pssst! Allen, scoate paltonul!”, l-a țistuit un membru al staffului. „Păi, unde să-l pun?”, „Dă-l încoace!”. Paltonul a fost parașutat și transportat la un cuier. S-a râs un pic, nervos, când Coliban a pomenit de faza cu paltonul și Iohannis.

Recomandări

Ce pedepse au primit polițiștii acuzați că au omorât un om în Autogara Pitești

Lasconi simte pericolul 

Mai erau câteva minute până la exit-poll-uri. „Dați-vă mai la dreapta! Să vă vedeți în live”, a aranjat o consilieră fotografia de grup. „Adică să ne dăm și mai la dreapta?”, s-a amuzat Vlad Voiculescu, fostul ministru al sănătății, în varianta cu barbă, sfătoasă. 

„Dacă vreți să știți rezultatele”, a anunțat o reporteră de la Antena 3, „uitați-vă la noi. Bucurați-vă!”. Toți ochii din poză s-au întors spre ecranul cel mare și plat, unde cifrele se vedeau destul de pixelat. Bucuria a fost scurtă. Lasconi a înghițit de câteva ori în gol, cu privirea la ecran. Acel tremurat al bărbiei, derivat din maxilarele strânse repetitiv, abia perceptibil spunea mai mult decât sondajele scump plătite de partide. 

Graficele colorate de pe ecran arătau locul doi, dar candidata a apăsat aerul cu palmele, de câteva ori, să potolească strigătele de triumf. „Ne bucurăm la final!”

Exact ca personajele din filmele cu dezastre, Lasconi a avertizat că vine asteroidul: „Să așteptăm numărătoarea!”. Au fost aplauze. Au trecut minute bune, până să fie crezută. Apoi, pe măsură ce defilau cașcavalurile și sulurile cu procente la TV, pe fețe, veselia se scurgea ca apa plată din sticle. A venit un turn din cutii de pizza, iar oamenii au mâncat în tăcere, în picioare sau sprijiniți de pereți. 

Ghinea cere mai mult aer

După „live”, candidata a mers să dea interviuri, pe rând, pentru televiziuni. Iar poza s-a destrămat. Euforia s-a rispit. „Vibe”-ul s-a schimbat. Cu spinările lipite de coloanele sălii, strategii și parlamentarii useriști urmăreau ca hipnotizați când ecranele de TV, când ecranele telefoanelor. Un caleidoscop de universuri paralele.

Ghinea a cerut să fie deschise niște geamuri pentru că înăuntru era prea cald. „Sigur există niște ferestre!”. Apoi a ieșit la țigară în noaptea Bucureștiului, care tocmai votase în proporție consistentă un candidat de pe tiktok. 

Speranța că vine „urbanul mare” a murit printre primele. Despre diaspora, se vorbea cu teamă, ca despre un animăluț pe jumătate îmblânzit, imprevizibil. De atâtea ori, electoratul din România s-a culcat cu un președinte și s-a trezit cu altul. De data asta, clasa politică s-a culcat cu un electorat și s-a trezit cu altul. Au fost câteva ore rare, când pe tehnocrații useriști și pe plutocrații ca Gigi Becali i-a unit aceeași dezamăgire.

Specialitatea lui Clotilde Armand

Cel mai bine a suportat șocul primelor date de la urne Clotilde Armand. Aplecându-se pentru a fi la nivelul interlocutorilor, fostul edil de la sectorul 1 insista că mai sunt de numărat atâtea și atâtea voturi, acolo și acolo. E genul de situație tensionată în care are o experiență solidă. 

Un membru al staffului a cedat nervos și a strigat: „Mă duc să votez cu ambele mâini Ciolacu!”. Nu l-a contrazis nimeni. Nici nu prea mai avea cine. 

Liderii au plecat așa cum au venit, unul câte unul sau în gașcă. Și-au luat hainele și fețele din cuier și s-au strecurat pe ușa liftului cu cartelă. 

Elena Lasconi a rămas, în cabinetul cu hărți întoarse, într-o singurătate pe care a mai simțit-o probabil de atâtea ori, dincolo de sticla jurnalului de știri, când se aprindea butonul roșu. Doar că acum îi spune altfel, „punctul roșu de la USR”. În jurul biroului secretos, echipele televiziunilor au început să-și împacheteze aparatura. 

Conversațiile s-au stins și ele. Se discuta despre candidatul tiktok, despre ferme de trolli, algoritmi, despre ruși, servicii și geopolitică. Se făceau predicții, calcule de alianță și se dădeau calificative poporului generic. Dar despre alegători s-a discutat, ca și la începutul serii, ca și în restul campaniei, destul de puțin și smart casual. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 44

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.