SUA și aliații săi sunt capabili să amenințe și să distrugă toate bazele de lansare nucleară ale Rusiei și Chinei cu arme convenționale, creând ceea ce doi experți descriu drept „o situație geopolitică potențial instabilă”.

Dan Plesch și Manuel Galileo descriu o „revoluție liniștită în afacerile militare” care reflectă creșterea puterii puterii SUA față de Moscova și de Beijing, în special în tehnologia rachetelor.

Ei susțin că acest lucru ar putea crea condițiile pentru o nouă cursă a înarmărilor, pe măsură ce China și Rusia încearcă să răspundă și chiar să creeze „un risc de calcul greșit într-o criză majoră”, deoarece oricare dintre țări ar putea recurge la lansarea de arme nucleare pentru a depăși SUA.

În lucrarea lor, profesorii britanici scriu că SUA au „o capacitate actuală plauzibilă, cu forțe non-nucleare, de a anticipa forțele nucleare ruse și chineze”, oferindu-i un avantaj militar asupra celor două țări.

Există, estimează autorii, 150 de situri de lansare nucleară în Rusia și 70 în China, care ar putea fi atinse cu rachetele de croazieră JASSM și Tomahawk lansate în puțin mai mult de două ore, într-un atac inițial menit să împiedice lansarea armelor nucleare.

SUA și aliații săi pot amenința chiar și cele mai adânc îngropate forțe strategice ale Rusiei și Chinei, cu aproximativ 3.500 de JASSM și 4.000 de Tomahawk la dispoziție pentru ei și aliații lor.

Noile evoluții înseamnă, de asemenea, că rachetele JASSM (rachete de distanță comune aer-suprafață) pot fi lansate pe paleți, folosind sistemul Rapid Draffon, al avioanelor de transport militar standard nemodificate, cum ar fi C-17 Globemaster sau C-130 Hercules.

Plesch și Galileo susțin că nu există suficiente discuții publice despre capacitățile strategice ale SUA în cazul în care ar exista o confruntare majoră, susținând că dezbaterile despre un conflict care implică Rusia și China tind să se concentreze pe dinamica regională, cum ar fi războiul din Ucraina sau o posibilă invazie a Taiwanului.

„Puterea de foc convențională globală a SUA este subestimată, ceea ce amenință atât realitățile, cât și percepțiile privind stabilitatea strategică”, scriu experții, adăugând că orice utilizare hibridă a armelor nucleare alături de rachete convenționale ar complica un peisaj suprasaturat.

Deși puțini cred că este posibilă o confruntare majoră între SUA și Rusia sau China, invazia Ucrainei a crescut dramatic incertitudinea globală.

Viceministrul de externe Serghei Riabkov a declarat, săptămâna trecută, că Rusia își va revizui doctrina nucleară, invocând „acțiunile Occidentului în conflictul din Ucraina”. Iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a vorbit tot despre „provocări și amenințări occidentatale”, fără să precizeze în ce mod de va schimba doctrina nucleară.

Doctrina nucleară rusă fost stabilită în 2020, printr-un decret semnat de Vladimir Putin și prevede posibilitatea ca Moscova să folosească armele nucleare în cazul unui atac nuclear lansat de un inamic sau dacă are loc un atac cu arme convenționale care amenință existența statului rus.

Cei doi autori susțin că o preocupare strategică este dacă Rusia sau China se tem de capacitățile militare ale SUA până la punctul în care justifică o nouă cursă înarmărilor.

„Evaluarea amenințării în 2024 din SUA a evidențiat teama chineză de o primă o lovitură a SUA ca motiv pentru acumularea de arme nucleare”, au spus aceștia.

Puterea capacităților de rachete convenționale ale SUA este de așa natură încât „presează Rusia și China să fie gata să fie lansate imediat”, scriu autorii.

Anul trecut, China a început să desfășoare un număr mic de arme nucleare, iar SUA au avertizat că ar putea fi nevoită să mărească dimensiunea focoaselor sale dislocate ca răspuns.

Plesch și Galileo avertizează că schimbările în puterea militară vin într-un moment în care controlul armelor este în scădere.

Tratatul de control al armelor pentru forțele nucleare cu rază intermediară, care a interzis SUA și Rusiei să aibă rachete lansate la sol cu ​​o rază de acțiune de 500 până la 5.500 de kilometri, este în aer din 2019.

Situația emergentă justifică o reînnoire a atenției asupra controlului armelor, așa cum a sugerat secretarul general al ONU, Antonio Gutteres, anul trecut, când a solicitat organizarea unei sesiuni speciale a Adunării Generale a ONU privind dezarmarea.

Foto: Profimedia

 
 

Urmărește-ne pe Google News