- După ce Ministerul Justiției a recunoscut că peste 500 de pedofili au fost condamnați cu suspendare, Libertatea continuă să explice cum e posibil un asemenea fenomen.
- 400 dintre acești agresori sexuali de copii tratați cu indulgență sunt încadrați la „acte sexuale cu minori”.
- În spatele infracțiunii stau însă, de foarte multe ori, violuri pe care procurorii și judecătorii le consideră „acte consimțite de către victime”.
- Ca să ajungă la această încadrare, magistrații trebuie să-și asume că fete de 10, 11 sau 13 ani au avut discernământ și și-au dat acordul, când, de fapt, au fost forțate să facă sex cu bărbați adulți.
- Așa avem o justiție care discriminează pe gen și protejează agresorii, nu victimele!
Nu există în justiția română nici un dosar în care un inculpat, un procuror și un judecător să susțină că un băiat minor a fost agresat pentru că, să zicem, juca fotbal și era îmbrăcat într-un șort prea scurt.
Dar există mai multe cazuri în care:
- Agresorii au susținut că „minora avea o atitudine provocatoare, fiind îmbrăcată sumar mai tot timpul”.
- Procurorii au preluat explicația inculpaților.
- Judecătorii au considerat „relevant” felul în care se îmbrăca fata de 10 ani și 8 luni înainte de a fi violată cu cuțitul la gât și au decis că nu e viol, ci act sexual consimțit!
Cum e posibil așa ceva? Cum e posibil așa ceva?
Peste 500 de pedofili sunt condamnați și liberi
Pe 15 octombrie 2018, Libertatea a publicat cazul unei fete de 13 ani din Onești, agresată sexual de tatăl său.
„Mă punea să-i pun mâna pe cuc în timp ce era tare. Ce a ieșit din cucul lui era cam alb, eu nu am pus mâna pe ce a ieșit”, povestește victima.
Mama reclamă, procurorii adună probe, bărbatul recunoaște și este condamnat, dar cu suspendare. El revine în casă cu fata sa de vârstă și mai mică, sora celei agresate!
Ziarul se întreabă câte cazuri de acest gen există în România? Jurnaliștii documentează și publică numeroase situații asemănătoare. Discuțiile cu victimele, cu familiile, cu avocații și cu procurorii indică posibilitatea unui fenomen de o întindere nebănuită: grijă nu pentru victime, ci clemență pentru pedofili.
Pe 25 octombrie 2018, Libertatea publică răspunsul oficial venit de la Ministerul Justiției.
Posibilitatea se transformă în certitudine.
Instituția condusă de Tudorel Toader recunoaște că există peste 500 de cazuri în care pedofilii au fost găsiți vinovați dincolo de orice dubiu, dar au primit pedeapsă fără executare!
Pentru fiecare pedofil condamnat cu închisoare, trei alți condamnați sunt în libertate
Cifrele: la finalul lui 2017, pentru infracțiuni sexuale existau 142 de condamnați cu închisoare, față de 507 condamnați fără executare. Ceea ce înseamnă că la un condamnat cu încarcerare, alți trei scapă fără nici o zi de temniță.
440 de pedofili liberi, cel mai mare număr, figurează la capitolul „act sexual cu minori”, articolul 220 al Codului Penal.
Și aici începe povestea de azi.
Hotărârea CEDO din 15 martie 2016, cererea 61495/11, în care a judecat acțiunea victimei M.G.C. împotriva României, dezvăluie cum justiția de la noi transformă cazurile de viol în „act sexual cu minor”, o altă explicație pentru numărul mare de pedofili în libertate.
Răscolitoare în acest caz sunt două lucruri:
- Acțiunea fetei minore violate a obligat statul să recunoască alte dosare în care procedează la fel.
- În dosare se regăsesc multe dintre prejudecățile societății românești, care devine tacit complicele pedofililor atunci când discriminează femeile: le condamnă pentru felul în care se îmbracă acestea, consideră că minorele „sar pe bărbați” și le acuză că nu și-au înfrânt rușinea și nu au povestit imediat violul!
Ajunge să fie judecat nu violul, ci felul în care se îmbrăca victima!
Într-un mic sat de lângă Deva, o fată în vârstă de 10 ani și 8 luni povestește polițiștilor cum J.V., un bărbat de 52 de ani, „a luat-o cu forța pe când se juca împreună cu prietenele ei în casa vecinilor, a dus-o într-o încăpere goală din casă sau în hambar și a violat-o, ținând-o imobilizată și ținându-i gura acoperită cu mâna, ca să nu poată țipa”.
În perioada următoare, mai mulți bărbați fac același lucru și fata rămâne însărcinată.
Faptele se petrec între august 2008 și februarie 2009, iar pentru ea începe un calvar care va dura aproape 10 ani!
Pentru că Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara merge pe versiunea bărbaților agresori și încadrează fapta la „act sexual cu minori”.
„Reclamanta e cea care mi-a cerut să fac sex cu ea, ea a fost cea care s-a dezbrăcat și s-a suit pe mine”
Inculpatul F.B.
Nu doar bărbații adulți o blamează pe victimă, ci și femeile.
Surorile agresorilor susțin și ele că „ea venea frecvent la noi acasă și era îmbrăcată sumar, iar frații ne-au spus că i-a provocat și a sărit pe ei”.
Practic, atât inculpații și o parte a familiilor implicate, cât și procurorii ajung să judece nu agresiunea, ci felul în care se îmbrăca victima, care nu împlinise 11 ani în momentul faptelor.
Judecătorii consideră că victima putea să-și exprime voința de a nu fi agresată sexual
Concluzia procurorului din Hunedoara este aceea că „nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială că reclamanta nu a consimțit la actele sexuale”.
Plângerea fetei împotriva rezoluției procurorului este respinsă de procurorul ierarhic superior.
Judecătoria Deva are aceeași opinie ca și Parchetul. Consideră că nu e viol, ci act sexual consimțit.
„Instanța a considerat relevant faptul că reclamanta se îmbrăca sumar și că, chiar în urma presupuselor agresiune sexuale suferite, a continuat să meargă la joacă la prietenele sale”, notează Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Victima face apel.
Tribunalul Hunedoara îl condamnă pe J.V. la 4 ani de închisoare pentru viol, sub minimumul prevăzut de lege, „pentru buna conduită a pârâtului anterior săvârșirii infracțiunii”.
Dar cazul nu rămâne așa.
A treia instanță, Curtea de Apel Alba Iulia, admite recursul declarat de bărbatul agresor. Fapta e, din nou, considerată nu viol, ci act sexual cu minor.
„Instanța a ajuns la concluzia că actele sexuale au fost întotdeauna inițiate de reclamantă și a respins teoria conform căreia victima a fost în imposibilitate de a-și exprima voința”
Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia
Altfel spus, ca și colegii lor din Hunedoara, judecătorii din Alba Iulia consideră că o fată care nu împlinise 11 ani, amenințată de mai mulți bărbați majori, nu doar că putea să-și exprime refuzul, ci și avea maturitatea, psihică și fizică, să consimtă actul sexual cu aceștia.
„Violatorii reprezintă trupele de șoc ale puterii masculine”
Curtea de Apel din Alba Iulia explică de ce consideră că fata avea discernământ, teorie care stă la baza verdictului magistraților că a fost un act sexual consimțit.
Judecătorii scriu în motivare: „Prezumția lipsei discernământului se aplică numai minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani și au săvârșit o infracțiune, dar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen., minorul [reclamantul] este victimă și nu făptuitor.”
Cu alte cuvinte, agresorul minor beneficiază de circumstanța lipsei de discernământ pentru că e necopt. Dar agresatul de aceeași vârstă nu mai beneficiază de aceeași ipoteză!
Faptele, de la început.
O fată de 10 ani și 8 luni e violată, repetat, de mai mulți bărbați majori, unii dintre ei săriți de 50 de ani.
Atât acuzații, cât și magistrații consideră că ea are propria vină, pentru că s-a îmbrăcat sumar, nu a reușit să se protejeze singură și nu a spus imediat familiei ce i s-a întâmplat. Ea este o victimă minoră și i se cere să se comporte ca un matur aflat în siguranță.
Chemat la CEDO, în justificarea actelor procurorilor și judecătorilor săi, statul român arată, pur și simplu, că aceasta este una dintre normele după care judecă tribunalele de la noi cazurile cu pedofili.
„Violatorii reprezintă trupele de șoc ale puterii masculine”, mărturisește scriitoarea Aminatta Forma, în antologia Freemans despre putere, recent editată și la noi.
În spatele acestor trupe de șoc, trupe de elită, stă un front mult mai larg și la fel de periculos! Frontul constă nu doar în prejudecata comunității, ci și într-o adevărată clasificare pe gen a justiției, care ajunge să pretindă unor fete-copii de 10, 11 sau 13 ani să dovedească faptul că n-au avut discernământ sexual, când acest lucru se prezumă în toată lumea civilizată!
Ce a scos la iveală cazul din micul sat de lângă Deva poți afla din Libertatea de mâine.
Toate episoadele investigaţiei: