ComenteazăRefuzul spitalelor de a da dreptul aparținătorilor ori rudelor să consulte dosarul medical al pacientului decedat e de actualitate și în pandemie, fiind o temă publică încă din perioada Colectiv.
În 2016, Spitalul Bagdasar-Arseni a refuzat eliberarea dosarului medical al tânărului Bogdan Istrate, mort în spital după incendiul din clubul bucureștean. A invocat faptul că Istrate nu-și dăduse acceptul în scris, iar părinții au făcut un așa-zis acord post-mortem.
În 2020, familia Elisabetei Nemțoiu, decedată la Spitalul Județean din Ploiești după 13 zile de internare cu COVID-19, a primit același răspuns de la managerul Bogdan Nica.
Încă din 2016, multe voci avizate spuneau că spitalele abuzează de această lege.
Atunci, Sorin Paveliu, medic și membru al Societății Academice din România (SAR), deschidea o altă perspectivă în cazul dosarelor ținute secrete de către spitale.
„Puțină lume știe, dar există o obligație a spitalelor de a obține, încă de la internare, acordul pacienților pentru a le furniza lor sau unor terți informații despre starea de sănătate. Pacienții pot delega dreptul de a avea acces la dosare altei persoane”, a declarat Paveliu pentru Gazeta Sporturilor.
Apoi, din 6 ianuarie 2019, în Legea 46/2003 a mai apărut ceva.
Articolul ignorat
Iar acum, în cazul unui refuz, din Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, Capitolul IV, Dreptul la confidențialitatea informațiilor și viața privată a pacientului, se folosesc, abuziv, doar două articole.
Articolul 21
Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia.
Articolul 22
Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
Însă se ignoră Articolul 24.
(1) Pacientul are acces la datele medicale personale.
(2) Pacientul are dreptul de a desemna, printr-un acord consemnat în anexa la foaia de observație clinică generală, o persoană care să aibă acces deplin, atât în timpul vieții pacientului, cât și după decesul pacientului, la informațiile cu caracter confidențial din foaia de observație.
Practic, ceea ce invocă și avocații, este că orice rudă primește de la spital informații medicale în timp ce bolnavul este internat e, practic, mandatată să le primească și după deces, iar spitalul nu îi poate ridica acest drept.
Cum argumentează avocații
Mai mult, este vina spitalului dacă respectivul aparținător primește informații și nu este menționat în anexa din foaia de observație clinică generală.
În exemplul concret al cazului prezentat pe 23 noiembrie de Libertatea, rudele au primit informații medicale în timpul vieții, semn că persoana internată a desemnat pe cineva. Totuși, după deces, acest drept a fost încălcat.
De exemplu, un avocat care a câștigat pentru un aparținător accesul la un dosar medical a argumentat astfel cererea: „Invocarea de către unitatea medicală ca motiv de refuz pentru comunicarea actelor medicale lipsa acordului de a primi informațiile medicale solicitate nu poate fi primit, câtă vreme această susținere este contrară intereselor Legii nr. 46/2003 cu modificările ulterioare, deoarece scopul textului normativ a fost de facilitare la actele medicale, în dovedirea malpraxisului medical, chiar și în cazul decesului pacientului”.